2,523 matches
-
mușchi. Din locuitori, n-au mai rămas decât clanuri vrăjmașe, instalate fiecare cu propriul șef într-un sat fortificat din apropierea ruinelor fostei Segelmesse. Principala lor preocupare este de a face zile fripte clanului care locuiește în satul vecin. Se dovedesc nemiloși unii cu alții, mergând până la distrugerea canalizărilor de apă, la tăierea palmierilor la nivelul solului, la ațâțarea triburilor nomade pentru a le face să devasteze pământurile și casele adversarilor, astfel încât am impresia că-și merită soarta. Prevăzuserăm să rămânem trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
război fratricid care îi învrăjbise pe moștenitorii sultanului Baiazid. Păruse chiar că are victoria de partea lui la un moment dat, când cucerise orașul Brussa și amenințase să cucerească și Constantinopolul. Dar unchiul lui, Selim, triumfase în cele din urmă. Nemilos, noul sultan pusese să fie sugrumați propriii săi frați și le distrusese familiile. Aladin izbutise totuși să fugă și să se refugieze la Cairo, unde fusese primit cu onoruri. I se puseseră la dispoziție un palat și servitori și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui să pornească în urmărirea trupelor de ocupație prin toate cartierele din Cairo și să nu ia prizonieri. Stradă după stradă, capitala a fost recucerită. Circazienii îi hăituiau pe soldații otomani, cu ajutorul activ al populației. Victimele, devenite călăi, se dovedeau nemiloase. Am văzut eu însumi, nu departe de casa mea, torturarea unui grup de șapte turci care se refugiaseră într-o moschee. Urmăriți de vreo douăzeci de cairoți, se refugiaseră în vârful minaretului și începuseră să tragă cu flinta asupra mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
jefuită de soldați în vreme de război. Focul stătea să se stingă. Nici lacrimile nu-s de ajutor, oftă Valerius. Îl înspăimânta perspectiva de a-l lua cu el pe gladiator, atât de grav rănit. „Frica mă face să fiu nemilos“, se gândi. Ea își coborî mâinile. — Și dacă ar fi Salix? Auzind numele acela, câinele înălță capul. — Salix? întrebă uimit Valerius. Ce știi tu despre Salix? — Ai vorbit mai înainte despre el aici, în fața focului... Îți aduci aminte? Te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
într-o plimbare, pentru a admira și pentru a afla, cumva, cum se naște basmul verii. În plimbarea mea am întâlnit veverițe jucăușe, care își căutau neobosite hrana, făcând față cu brio căldurii insuportabile de afară pro vocate de de nemilosul și arzătorul rege al cerului soarele. Tot mergând așa, în mijlocul unui câmp înflorit am dat de un cireș mare, mare, sub care se întindea o umbră care mă ademenea să mă odihnesc. Și, pe lângă faptul că cireșul era înconjurat de
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
s-ar fi întâmplat lor. Maimuța se apropie. Era așa curajoasă, nu trăda nici cea mai mică teamă. Orice om s-ar fi simțit puțin ciudat să jefuiască astfel în plină zi. Ochii căprui ai maimuței erau însă reci și nemiloși, cu marginile înroșite și ațintiți cu hotărâre asupra lor. Într-un acces de groază, cu inima prăbușindu-se într-un abis întunecat, Pinky urlă: — Fugi, fugi, fugi. Fugi, Ammaji. Lasă înghețata și fugi. Numai că Ammaji, căreia tocmai îi fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de armată. Îl privi dezgustată. Ah, vierme jalnic. Legat fedeleș în halul acela! Niciodată nu-i mai păruse atât de adorabilă, atât de furioasă și de răzbunătoare. Hungry Hop îi aruncă o privire rugătoare, dar expresia de pe chipul ei era nemiloasă. O dezamăgise într-un moment crucial. Domnul Chawla alergă la copacul lui Sampath să-l dea jos. Chiar ar fi trebuit obligat să coboare mai devreme. Deja era periculos. Dar... stai o clipă... — Sampath, strigă el, Sampath, Sampath, Sampath... Copacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
răspunse Fat Vince. La drept vorbind, Fat Vince nu e vreun os domnesc, dar vorbește rotunjindu-și gura cu măsură. Nu și Fat Paul, cu pieptul lui masiv, cu fața lui impasibilă, cât o lespede înclinată, cu părul aspru și nemiloasele sprâncene blonde, care dau ochilor lui licărul unui dihor bătrân, ce știe totul despre cursele de iepuri și găurile de șobolan. Aș zice că Fat Paul nu-și prea face griji din cauza accentului. Nu umblă cu ocolișuri. Fiecare silabă are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
hornuri ce fumează, Când lămpile de stradă cu miile veghează, În pâcla colorată mă duc abia simțit - Mai mult ca orișicine, îmi pare c-am greșit. Am fost atât de singur, și singur am rămas, În creierul meu plânge un nemilos taifas... De sună-n ziduri ninse, vreo muzică de bal, Mai stau, și plînge-n mine un vals provincial. De la fereastra ninsă, cu finele perdele, Mă duc pe străzi de gheață cu spuza lor de stele; Și-n mijlocul odăii, tot
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
alb, și cu pantofi de-argint... Aprind, pe masă, lampa, și iarăși mă dezbrac, Aș vrea să-mi fac un ceai, și stau, și nu-l mai fac... Mă clatină spre pat al insomniei pas - În creierul meu plânge un nemilos taifas. Nocturnă E-o muzică de toamnă, Cu glas de piculină, Cu note dulci de flaut, Cu ton de violină... Și-acorduri de clavire Pierdute, în surdină; Și-n tot e-un marș funebru Prin noapte, ce suspină... Nervi de
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
brațe și l-am mângâiat un moment, iar apoi, dintr-odată, pe atât de neașteptat de violent pe cât de liniștit fusese până atunci, a început să se zbată. Bineînțeles că am slăbit strânsoarea imediat, dar nu înainte ca acel cioc nemilos să-mi lase o cicatrice pe piept. A zburat. L-am privit cum se îndepărta; s-ar putea spune că o parte din mine a zburat odată cu el. — Vultur-în-Zbor. Vocea era cea a Prepelicarului. Privise totul în liniște. — Acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bun sfârșit evadarea plănuită încet și minuțios. Virgil Jones a părăsit bordelul chiar înainte de ivirea zorilor, cu melonul pe cap, cu lanțul fără ceas în jurul taliei și fredonând nevinovat. Gloata se împrăștiase în cea mai mare parte la culcare, dar nemilosul Peckenpaw stătea ca un urs în pragul ușii. L-a privit furios pe Virgil, însă l-a lăsat să treacă. Virgil a pornit-o pe drum, fredonând și a remarcat cu interes că pe caldarâm nu se vedea nici o siluetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din tortul de azi-noapte. Am ridicat neputincios din umeri și i-am făcut semn Anei: „Asta-i! Mă... Ce vrei să fac?“. Am ieșit în ritmul sincopat al șuturilor stomacului. Lupta începuse. Venea hohotind metafizica. O știam prea bine. Singura, nemiloasa, perfida lege a luptei era să nu-mi treacă prin cap un singur cuvânt: vomă. În rest, puteam să mă gândesc la orice, până și la mizera mea leafă, și victoria era a mea. Nu m-am gândit decât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unul, cum acela și-a bătut joc de ea. Cum a vrut să se sinucidă. Și multe, multe altele. Acum, în stație, privind-o, încercând să-i vorbesc de cartea la care scriu, aș vrea să o întreb cu indiferența nemiloasă a timpului trecut despre cele povestite de Pacula. Fără răutate, fără intenția de a o jigni, ci doar din nevoia rece în mine, pe care mi-o aflu scriind, de a descoperi, în acel timp de care mă îndepărtez acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de scrumbioară împănată cu două-trei rondele de ceapă. Simpla evocare a unui astfel de ritual m-a trimis, ca într-un joc al acestor cuvinte care se îndârjesc să-mi ordoneze atât de târziu viața, acum, când coborârea a început nemiloasă, spre o dimineață când era cât pe ce să contribui decisiv la rezolvarea problemei basarabene. 13tc "13" A început tot aici, la „Colombo“. Întârziasem (așa spuneam când chiuleam) de la nu știu ce curs și îmi omoram primele ore la cofetărie. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un an p...“. Aici se opri brusc. Nu merge. E o calomnie. Băiatul e talentat. Eu am avut grijă și de el. Dar ca banc, așa, ca rimă, ține. Folclorul nu te iartă. De-asta are românul geniu, că e nemilos și face mișto din orice. La el nu ține să te dai mare, dacă nu ești și corect. Aveam o teorie pe chestia asta, mai demult, când am lucrat și eu la tineret, da’ mi-a trecut. Apropozito, știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai rupe din mine. Aș putea spune că-i val textul, jucându-mă cu metafore lesnicioase. Val care macină stânca. Val care roade țărmul. Val care biciuie trupul. Nimic din toate acestea nu-i textul. El este doar cu puterea nemiloasă a nepăsării și cu fragilitatea paginii în care cobor. 15tc "15" Se lucrează la extinderea Bibliotecii, la modernizarea, înfrumusețarea ei ș.c.l. Șantierul a ajuns acum până în peretele sălii de lectură. S-a deschis chiar și o ușă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu ai pentru ce a-i cere îndurare. Nu ai a cere vreo răsplată. Toate acestea și multe alte daruri ți-au fost date odată cu botezul. De-asta și rezistă omul încercărilor, de-asta și rezistă poporul nostru în atâtea nemiloase încercări. Pentru că-i întărit, iertat și cu calea arătată odată cu botezul. Toate celelalte sunt doar alegere în vâltoarea clipelor. La capătul drumului, coborârea se închide în palma Lui. Prisăcarul așteaptă întotdeauna, răbdător, îndurător, întoarcerea norodului de albine... Nu am, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lume, că vii dintr-un necuprins și te pierzi în altul... Sunt mulți, mulți pași în calea spre a fi pe deplin acceptat în Bibliotecă. Un ritual inițiatic, cu ceremonii de așteptări, cu praguri impuse, cu o cadență de neclintit, nemiloasă. O singură dată dacă greșești pe această cale, ești eliminat fără milă. Chiar zilele trecute, Ț.Ț. - îl cunoșteam de ani de zile, un fel de traducător, boem, halucinant, pătimaș, mi-a dat cândva să-i citesc câteva proze fără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dacă i-aș povesti despre aceste încercări, i-aș adeveri poate cele spuse de el demult, în studenție și mai apoi în sporadice întâlniri. Numai că la el textul era o construcție amorfă, ideologică, un fel de stăpân nevăzut și nemilos al vieții. Pentru mine, atunci, textul nu exista. Nu-l puteam concepe. Nu mă interesa. Așa cum nu înțelegeam multe alte lucruri. Le credeam posibile, dar nu le pricepeam. Acum le descopăr doar cu teama că sunt adevărate. Cu bucuria că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
CÎnd Îl Întrebam de ce lucrează atîta, se mărginea să-mi zîmbească sau Îmi spunea că, nefăcînd nimic, s-ar plictisi. Între noi n-a existat nici o amăgire, nici măcar din acelea fără cuvinte. Miquel știa că va muri curînd, că boala nemiloasă Îi mai lăsase la dispoziție doar cîteva luni. — Trebuie să-mi promiți că, dacă se Întîmplă ceva, vei lua banii ăștia și te vei recăsători, că vei avea copii și că ne vei uita pe toți, pe mine În primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
De astă dată, ghearele lui Coubert se afundară În ochii lui Fumero și Începură să-l tîrască aidoma unor cîrlige. Am izbutit să observ cum picioarele inspectorului dispăreau pe ușa bibliotecii, cum trupul său se zvîrcolea În timp ce Coubert Îl tîra nemilos spre ieșire, cum genunchii lui se loveau de treptele din marmură, iar zăpada Îi sufla În față, cum omul fără chip Îl Înșfăca de gît și, ridicîndu-l ca pe o marionetă, Îl arunca În fîntîna Înghețată bocnă, cum mîna Îngerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să-și Îndrepte mai bine aripile de pe umeri, care Încă mai erau acoperite de o puzderie de frunze. Făcându-și o introspecție și meditând Îndelung la șirul Întâmplărilor ce au avut loc În ultimele zile, Oliver simți cum un ghimpe nemilos Îi scormonește În inimă. Stând acolo neclintit În mijlocul camerei, el Își aminti cum, tot alergând pe dealuri și căutând să ajungă la crinii sălbatici ce umpleau altădată câmpul biblic, din neatenție, În vreme ce se tot hârjonea cu niște sălcii aflate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
e ușor să renunțe, chiar și numai pentru un interval de timp redus, la iluziile lui? Cele mai realiste personaje pe care le-am cunoscut până azi - În majoritate artiști și copii - aveau și un gust foarte sigur; ei priveau nemilos ambientul. Vom mai discuta despre toate acestea! Salutări, Grințu ALTE INVESTIGAȚII U. Eterna cale a lupilor Pe țăranul G.P. zis Bobocică l-am cunoscut În 1977 când avea șaptezeci de ani, era pensionar C.A.P. și lucra cu ziua la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
noi. Mă tem c-o ramas în armatî... Sania luneca ușor. Din norii groși ce veneau dinspre târgul care se vedea deja pornise să fulguiască. La început rar, dar, pe măsură ce înaintau spre târg, a început să ningă răzbit, aspru și nemilos. Ningea răzbunător parcă... Au tras un țol peste ei... ― Amu’ di n-a începi sî batî vântu’, cî aici rămânim. Calu’ nu prea mergi împotriva vifornițâi - a apreciat situația moș Pavel. ― Bine că am ajuns aici. Că până la târg nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]