3,779 matches
-
răzvrătiți/ Și nepotoliți (...). Ce ne arată poezia? Într-o uzină e ca-ntr-o «farmacie». Mașinile sunt ca niște flori iar șuruburile sunt de fapt stamine. Bobina e ca un fuior, iar transformatorul e format din... case (...). Plecăm din uzină nemulțumiți: n-am văzut nici oameni, nici faptele lor. Atunci de ce a scris Nina Cassian despre uzină? Răspunsul trebuie căutat tot în spiritul de «adaptare». Ea socotește că făcând această «concesie» tematicii poeziei noastre luptătoare, s-a manifestat destul de puternic dorința
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de a-i face confidențe măgulitoare, îl bătea cu vorbele amical pe umeri, îi făcea mulțime de gingășii nespuse, în vreme ce publicul asista respectuos la o întrevedere ce s-ar fi părut că nu-l privește. Repede însă, N. Iorga redevenea nemulțumit. Pacientul era disprețuit, mustrat. Împuns cu degetul în direcția coastelor și, printr-un proces clamoros, condamnat vindictei publice. În cele din urmă, conferențiarul, amărât, dădea semnele unei decepțiuni universale. În sentințe biblice se ridica asupra patimilor mărunte, se închidea în
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
fi și unde va preda până la moarte. Tot atunci, a fost ales membru al Academiei Române, pe locul rămas vacant după moartea lui Titu Maiorescu. A fost delegat în Senat din partea Universității clujene. Se va înscrie în Partidul Național Țărănesc, dar, nemulțumit, trece în Partidul Național Liberal, fiind ales, cu acest prilej, și deputat. Moare pe neașteptate la Brașov și este înmormântat la Sibiu. Pedagog prin vocație, B.-D. s-a preocupat de timpuriu de problemele educației și învățământului, începând să publice
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
pe care persoana o resimte În mod dureros, ca pe o schimbare interioară a naturii sale, chiar dacă va adopta, formal, normele noii sale cetăți-gazdă. Exilul poate lua forme diferite. Fie că este vorba de părăsirea cetății sale de către o persoană nemulțumită, revoltată, reprimată sau urmărită de către legile comunității, fie că este vorba de izgonirea din cetate a unei persoane care nu mai este dorită de instituțiile, legile sau concetățenii săi. În primul caz, exilul este Înstrăinare. În al doilea caz, exilul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
în 1940-1941, sub direcția lui Pavel Costin Deleanu, prim-redactor fiind Crișu Axente. În primul număr din seria întâi este deja precizată ferm orientarea ideologică a publicației. Într-un editorial violent antidemocratic, Nichifor Crainic, vorbind în numele tinerei generații dezorientate și nemulțumite, anunță „falimentul statului, provocat de democrația conducătoare”. În același articol, intitulat Spre stânga sau spre dreapta?, sunt condamnate „nulitatea de creație și fabuloasa capacitate de consumație parazitară” și se propune, ca soluție, doctrina așa-zisului corporatism social, „întemeiat pe cultul
AXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285508_a_286837]
-
că lumea este altfel de cum ar trebui să fie și că el, poetul, e veșnic prigonit. De aici, unele cugetări sceptice, străbătute de un sentiment al zădărniciei și îmbibate de un umor cam acru, cu privire la oameni și la soartă. Veșnic nemulțumit, posac și cârcotaș, B. ar fi o figură aproape antipatică, dacă nu ar avea destul spirit să se ia și pe sine peste picior și să dea răutăților o formă cât de cât hazlie. Câteodată se folosește de maniera șansonieră
BALACESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
Stăpânul ei! Soarele: Ia te uită, a sosit și mezinul familiei. Dar nu prea arăți bine, cavalere... Mercur: M-au prins pe drum mai multe furtuni de meteoriți. Rămășițe de-ale Pământului care plutesc aiurea prin împărăția ta. Soarele: (vădit nemulțumit) Mda. O să fac ordine. (muzicăintră Marte. Este îmbrăcat în costum de vânătoare de epocă) Marte: Cu plecăciune mă închin celui mai puternic și mai înțelept dintre înțelepți! Soarele: Oho, ce osanale! Bine ai venit, Marte! Dar ce-i cu tine
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
de fiică-ta, Milton. ― Cine-i acolo? ― Nimic nu se compară cu o fiică. ― Cine-i? Întrebă Milton din nou și convorbirea se Întrerupse. Nu i-a spus lui Tessie de telefon. Bănuia că fusese un maniac. Sau vreun angajat nemulțumit. În 1975 economia era În recesiune și Milton fusese silit să Închidă câteva dintre francize. În duminica următoare Însă telefonul sună din nou. De data aceasta Milton răspunse de la primul țârâit. ― Alo? ― Bună, Milton. Am o Întrebare pentru tine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fie la etajele doi și trei. Îi auziserăm pe când coboram scările din marmură. În spatele nostru veneau alți elevi pe care-i chemasem. Nu îi văzusem, dar îi auzeam. Nu eram nervos. Nici supărat. Într-un fel, eram iritat și foarte nemulțumit și pot să spun chiar... curios. Cine convocase întrunirea și de ce? Ne apropiam din ce în ce mai mult de ușa cancelariei. În fața ei erau doi elevi ce păreau să aibă rolul de a-i păzi pe cei care erau înăuntru sau cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de nimic! Toată lumea era contrariată. "Să nu ducă lipsă de nimic?" Acum, dacă se poate! Doi din cei care făceau de gardă îl escortară pe Helur la subsol. Nici bine n-au plecat, că Magrun se apropie de mine, vizibil nemulțumit. Eram pregătit să-i zic vreo două... Îmi pare rău c-am fost nepoliticos în pod. Nu aveam nici dreptul să-ți contest conducerea și nici motivul. Te rog, acceptă scuzele mele! Nu știu să fi fost mai surprins vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
răzlețe de pe țeasta pleșuvă. El se dădea de ceasul morții, explicându-le că resursele sunt minuscule față de mărimea uriașă a cheltuielilor, iar Pollio tu ruia întruna despre siguranța statului. — Tu vorbești de parcă tezaurul militar sustrage bani din finanțele statului, mârâie nemulțumit Augustus. Tonul devine arțăgos: — ...când de fapt se alimentează din venituri speciale, di rec ționate nemijlocit către el. Aceasta a fost ideea genială a lui Pollio, jubilează în sinea lui Ianuarius, deși împăratul se uită chiorâș spre el. Un impozit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se duc pe aprovizionarea cu grâu și apă a Cetății, pentru menținerea ordinii publice, ridicarea și repararea construcțiilor... Cu o strâmbătură, Augustus îi retează vorba: Banii alocați acestor măsuri publice îmi aparțin și fac ce vreau cu ei! Secretarul mârâie nemulțumit. — ...Așa că nu le mai socoti la buget. — Ce fac cu celelalte...? oftează secretarul imperial. Împăratul face ochii mari: — Alte cheltuieli...? De unde le tot scoți? — Cele din domeniul finanțelor și al justiției... Ah, nu-mi veni mie cu gogoși dintr-astea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
câte umilințe și vexa țiuni este nevoit să-și plătească poziția privilegiată din sânul familiei cezarului! — Ce te-ai pleoștit așa? îl ia la rost bătrânul. — Mai avem și Jocurile Romane, care încep pe 3 septembrie, îndrăznește secretarul. Augustus plescăie nemulțumit. — Prin tradiție sunt încredințate pretorilor... — Dar tot de la tezaur se iau banii... Verifică-i la sânge cum cheltuiesc banii, și dacă mai e ne voie plătește din caseta mea personală. Ianuarius își înghite suspinul. — Iar pentru spectacolul de circ, transmite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întunecă. Cu mâinile împreunate la spate, pornește încetișor spre celălalt capăt al grădinii. Niciodată nu i-a plăcut prietenia dubioasă dintre Libo și nepotul Liviei. Chiar și Agrippina i-a mărturisit îngrijorarea ei. Are dreptate. Este întotdeauna periculos când doi nemulțumiți, care se consideră dați la o parte, își găsesc puncte comune. Reflectează ce reflectează până când ajunge la concluzia că noutatea este totuși în avantajul său. Trio Fulcinius îl urmează ca o umbră. Împotriva oricărei rațiuni, speră încă. Ajuns lângă împărat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zeilor. — Ai mai avut cumva vreo soră aleasă pentru acest sacerdoțiu? răsună iarăși glasul Marelui Pontif. Asta ar scuti-o să devină la rândul ei vestală, gândește Occia. — Tatăl tău a fost flamin? se interesează și rex. Vestala Mamă plescăie nemulțumită. Ar trebui și ăștia doi să sară peste asemenea întrebări stupide, chiar dacă fac parte din canon. Parvenitul de taică-său n-avea cum să ajungă flamin, augur, preot salian, quindecemvir sau septemvir, ca să invalideze alegerea. Funcții dintr-astea sunt oferite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu este printre ele. Întrebarea e, însă, unde ar fi locul ei? Își croiește drum îngândurată. Stropitul cu apă e singura acti vitate pe care i-o poți încredința fără să te aștepți la cine știe ce nenorociri. Și celelalte fete murmură nemulțumite. Sunt nevoite să îndeplinescă și sarcinile ei. Muncile sfinte nu se mai împart la șase, ci la cinci. Le vine rândul prea des să stea noaptea de veghe. Dar n-au încotro. Se încruntă. Nici cicăleala nu duce nicăieri. La
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Lucrurile se petrec prea repede pentru ca Occia să poată interveni. I-au încetinit și ei reacțiile din cauza vârstei. E conștientă că, după un moment de panică, Claudia le ia pe ambele fete pe după gât și încearcă să le potolească. Clatină nemulțumită din cap. Întâi de toate, numai Marele Pontif are dreptul să ridice mâna asupra unei vestale. Va trebui să o pună pe Claudia să-și ispășească într-un fel greșeala. Să fie pildă și pentru alte profesoare, căci - în plus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zi ca asta. Se răstește la fete: — Ia nu mai stați cu mâinile-n sân și puneți repede de frecați două bețe uscate ca să reaprindem focul cât mai repede. Ar trebui să aducem niște laur cărunt de pe altarul troian, murmură nemulțumită Claudia. — Nu e timp, o repede Occia. Important e ca focul să ardă din nou. Le gonește pe toate din cămară: — Hai, ieșiți afară! Preotesele se bulucesc spre ușă, ca un cârd gălăgios. În urma lor, Vestala Mamă închide și răsucește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apropie de el și, în ciuda protestelor, îi scoate de sub tunică medalionul rotund de aur. I l aranjează grijulie la gât. — Ți-am zis să nu-l mai ascunzi! îl mustră. Aurul este un remediu medicinal. Nu mai sunt copil! bombăne nemulțumit băiatul. — Porți bula de la naștere ca să te apere de strigoi și o vei purta până când îmbraci toga virilă! îi răspunde pe un ton care nu admite replică. Îl ia apoi de braț. — Unde e fratele tău? întreabă. A spus că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el în ultimele zile. Nici prin sală nu-l vede ca să-l întrebe când vine rândul nurorii ei, Livilla. Printre spectatori circulă, ce-i drept, foi cu programul și extrase din lucrări, dar la ea n-a ajuns nici una. Clatină nemulțumită din cap. Quintius n a pus la cale îndeajuns de bine serviciul de astăzi. Valeții ar trebui să le distribuie tuturor papirusurile. Se frământă în continuare cum să se scuze și să scape de obligațiile sociale ce-i revin numai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nașterea. Despre ce evenimente vorbește? se interesează Pupius Piso. Curiozitatea îl face să freamăte și pe fratele său. — A luat inițial ca punct de plecare perioada ce a urmat asa sinării lui Cezar..., dă să intervină Vipsania. Antonia o întrerupe nemulțumită: — A trecut acum la o epocă mai recentă. — Care? — Pacea care a urmat războaielor civile. Vipsania se strâmbă ușor. Rezultatul reproșurilor mamei și ale bunicii. Amândouă l-au silit pe bietul Claudius să schimbe subiectul. După părerea Liviei și a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
discreția editorilor, că opera nu-i este nici protejată, nici plătită, pe când o lectură publică în fața unui auditoriu select reprezintă o ocazie potrivită să scape de exi gențele librarilor, eventual chiar să le forțeze mâna. Dar pe măsură ce ascultă este din ce în ce mai nemulțumită. De ce nu s-a consultat prostul cu ea? Versurile astea hazlii și săltărețe n-au cum să trezească interesul publicului. Cercetează figurile celor din dreapta și din stânga. Lângă ea, Agrippina arborează un aer plictisit și adormit. Ce mai, moțăie de-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
permit doar să-l pomenesc din nou pe cel care a construit acest auditorium... De data aceasta, Calpurnii și Antonia se ridică în picioare, în semn de respect. Îi urmează ceilalți spectatori. Chiar și Agrippina se scoală cu greutate, bombănind nemulțumită. Vipsania însă ră mâne neputincioasă pe scaun. Corpul nu i mai răspunde la comenzi. Uzura minții e extremă. — Asinius Pollio, își umflă Maternus vocea din plămâni, care s-a străduit să creeze instituții trainice pentru a servi culturii și slujitorilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apoi să facă dragoste cu mine. Vipsania chicotește și mai tare. — Ce importanță are de unde îi vine pofta de mâncare, dacă mănâncă întotdeauna acasă? Femeia se eliberează din strânsoare cu un aer ofensat. — Ție ți-e ușor să glumești, bodogăne nemulțumită. Și lui Germanicus i-o fi ușor să se gândească la nepoata lui Herodes, reflectează Vipsania. Dar la ce-i folosește? Tot atât de bine l-ar putea apuca dorul după mormintele etrusce. Bine măcar că fratele Mariamnei, Iulius Agrippa, nu a venit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu înfățișări identice este însă neprețuită, continuă cu voce calină. Gallus simte cum vehemența i se înmoaie. Până la urmă, ar pu tea fi o investiție bună. Și apoi, mai știi de unde sare iepurele? Totul e să insiste. Se preface însă nemulțumit și-i gonește cu mâna. — Bine, bine, mă mai gândesc. — O sută șaptezeci și cinci, stăpâne, mai lasă negustorul din preț cu voce plângăcioasă. Asinius Gallus nu lasă să i se citească mulțumirea pe față. Le întoarce spatele și mormăie plictisit: Poate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]