2,101 matches
-
deși era dezgustat când le găsea aruncate pe podeaua dormitorului sau prin pat. — Ce s-a întâmplat? a mârâit ea. —Theo. Plânge. —Of, ce mama dracului, i-a sărit muștarul Amandei. Ce pizda mă-sii mai are acum? E un nenorocit de copil, Amanda. Asta are. — Și hoașca aia ce face? a vrut să afle Amanda înfuriată. E obligată să aibă grijă de el pe timpul nopții. Cine dracu’ știe, a mugit Hugo. Oare hoașca măcar îl auzise pe Theo? Trebuia spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
profesională din lume? Dar, din senin, Hugo s-a trezit fără grai. Pământul îi fugise de sub picioare și se simțea tras pe sfoară. Da, eu sunt mama lui. Chipul Amandei semăna cu cel al unui șoarece încolțit. Iar tu ești nenorocitul lui de tată. —Dar, a urlat Hugo revenindu-și lejer, eu trebuie să mă întorc la serviciu. Concediul de paternitate mi se termină săptămâna viitoare. Lui Hugo nu-i venea să creadă ce auzea. În săptămâna care trecuse de la plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a spus Laura cu o voce slabă. —Of, bine atunci. Cuvintele îi ieșiseră din gură înainte să le poată opri. Dar ce mama naibii? Întârziase deja destul de mult. Măcar s-o facă lată. În plus, era obligat față de ea. Datorită nenorocitului ăluia de cărucior sabotor. Iar dacă bea acum o cafea cu ea, însemna că nu mai trebuia să bea una în viitor. Dar numai una foarte mică. Trebuie să ajung la birou. —Te-ai întors la agenția imobiliară? l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a zis c-o să fie așa, și-a înghițit Laura lacrimile. Dar am crezut că-ți place. Mi-am închipuit că vii aici des. Laura i-a aruncat o privire nerăbdătoare. Nu cafeneaua, pentru numele lui Dumnezeu! Mă refeream la nenorocitul ăla de copil. După care și-a mușcat buza. Fața i se boțise și i se înroșise. Fir-ar al dracului! Nu se înșelase în privința problemei complicate. Of, de ce nu fugise atunci când avusese ocazia? Așezat pe scaunul minimalist din metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
calmă. —Da. Ha, ha. Numai că nu e așa de amuzant. Se pare că munca lui de cacao îi oferă mai multe satisfacții decât dacă și-ar petrece timpul cu mine și cu fiul lui. Nici măcar nu și-a luat nenorocitul ăla de concediu de paternitate. Cu chipul contorsionat de furie, Laura a stins țigara, strivind-o în scrumieră. Parc-aș fi părinte singur. Știi, cândva am avut și eu o viață. O slujbă. Prieteni. Toate astea. Nu poți să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să se holbeze, în tăcere, la Laura. Cred că mă place. Laura s-a lipit și mai tare de Hugo în timp ce-i făcea cu mâna copilului. — Dar, în fond, și el e tot bărbat. Majoritatea bărbaților mă plac. Sigur, cu excepția nenorocitului de Fergus, a adăugat ea înveninată. Spre groaza lui Hugo, Theo începuse acum să râdă și să gângurească spre Laura. Ba își flutura și mânuțele grăsuțe. Pe Hugo începuse să-l cuprindă enervarea. El nu beneficia niciodată de un astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo, Theo începuse acum să râdă și să gângurească spre Laura. Ba își flutura și mânuțele grăsuțe. Pe Hugo începuse să-l cuprindă enervarea. El nu beneficia niciodată de un astfel de tratament, și îl hrănea și-l îmbrăca pe nenorocitul ăsta de copil. Ca să nu mai spună că se și trezea de mai multe ori pe noapte ca să-i satisfacă dorințele. Laura și-a întors înspre el ochii machiați cu mult sclipici. —Ei, haide, l-a îndemnat ea. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Oare Theo era tot unde-l lăsase? Curierul s-a dus în spatele microbuzului și a deschis ușile. —Ajută-mă să-l dau jos, da? — Nu pot. Am un copil înăuntru. Probabil că de-acum copilul ajunsese deja înăuntrul cuptorului ăluia nenorocit. Sau își băga limba în vreo priză. —Nu durează decât o secundă. Poftim, boierule. —Ufff! Hugo s-a clătinat sub greutatea cutiilor de carton imense și foarte grele care au fost aruncate în direcția lui. —Ascultă, e o greșeală. Curierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pună mâna pe el. Amanda. —Am vrut doar să verific dac-a venit. Hugo a expirat furios pe nas. — Ce dracu’ ai mai trimis acu’? —Un tavan „Twinkledreams“. Deci asta era. O altă moșternire idioată de peste Atlantic. Nu vrem un nenorocit de tavan „Twinkledreams“. Indiferent ce-o fi ăla. — Nu-mi vine să cred că n-ai auzit de ele. Sau poate că-mi vine să cred, a oftat Amanda ca un martir. În orice caz, sunt foarte la modă. Proiectoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întreagă și las-o baltă cu toate celelalte?! —Ba ți-am spus. Sau, cel puțin, i-am spus Shaunei. A făcut o notă în agendă. —Ai știut de chestia asta, Shauna? a urlat Neil la secretară. Că Fine își vaccinează nenorocitul ăla de copil? N-ai scris în agendă... Nu? Nu ți-a spus? Nu i-ai spus, Fine, a anunțat Neil întorcându-se la telefon. Hugo s-a străduit să-și păstreze calmul. Păi, e limpede că a uitat. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo în mod special. A zis c-au auzit că ești foarte bun, a adăugat Neil ridicând o sprânceană. —Așa cum și sunt, a replicat imediat Hugo. Nu-ți aduci aminte de casa-vagon? — Eu îmi aduc aminte de câinele ăla. De nenorociții ăia de galoși. Și de hambarul care trebuia vândut fără nici o problemă. Shauna, care trăgea cu urechea ca de obicei, a început să rânjească. Hugo i-a ignorat și și-a concentrat atenția asupra notelor care se refereau la evaluarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
A fost de acord. —Îmm, a zis și Hugo. S-a corectat însă rapid. — Vreau să spun: vai de mine! Laura s-a dus la fereastra bucătăriei și s-a uitat afară supărată. Dacă n-aș sta să-i cresc nenorocitul lui de copil, aș câștiga o avere, a mârâit ea. Înainte asta făceam. Să știi că, odată, am avut și eu o carieră. A tăcut și, din senin, a izbucnit într-un hohot isteric de plâns. — Of, Doamne, a urlat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai jos, către chiloțeii cu broderie albă pe care, cumva, bănuise că avea să-i găsească... —Hau! Hau! Hau! Hau! Hugo a deschis ochii brusc. Fir-ar al naibii! a zis el chinuindu-se să se ridice într-un cot. Nenorocitul ăsta de câine cred că s-a deschis din nou. Apoi și-a întors privirea disperat către Alice. Ochii ei erau încrețiți de râs. Probabil că-l considera a fi un soi de clovn. Hugo știa că probabil jucăria se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cam prea extravagant? se îngrijorase ea. Nu trebuie să închiriezi o cameră ca să pot merge acolo? Ba da. Dar nu contează, îi răspunsese Hugo fluturând degajat dintr-o mână. Meriți. —Merit? Din cauza mea, aproape c-ai murit încercând să salvezi nenorocitul ăla de ursuleț. Măcar atât puteam și eu să fac. Tu ai mers cu mine la spital când Theo a fost bolnav. Mi-ai arătat cum se pun scutecele... —Of, te rog. Asta n-a fost nimic, l-a întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să... Dar înainte ca amenințarea nenumită să poată fi revelată, un zgomot venit de-afară i-a distras atenția. Amanda s-a dus la fereastră și a deschis-o ca să vadă ce s-a întâmplat. — Fir-ar al dracului! Sunt nenorociții ăia de ziariști! —Ziariști? Amanda i-a întors o privire furioasă și nerăbdătoare. —Ți-am spus la telefon, prostule. Vin pentru interviul ăla. Vor să discute cu mine despre cum îmbin eu o carieră de renume cu un mariaj fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
i se prelinse pe bărbie și îl șterse cu mâneca. Sughiță dar nu se sinchisi să-și ceară scuze. - Sunt un simplu agent imobiliar, aveam o viață absolut normală până ați apărut dumneavoastră și ați scris că am descoperit un nenorocit de geamantan cu bani... De ce m-ați ales tocmai pe mine? Își permise să zâmbească în gând. Intenționam să te transform într-un agent imobiliar pervers și drogat, plouatule, cum ai reacționa dacă ți-aș oferi astfel de informații ascunse
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu melodia “Blues falling down like rain”, interpretată de Dana Gillespie, iar fumul din mașină începea să pună probleme serioase plămânilor celor doi bărbați. Huiduma coborî un pic geamul, apoi își privi șeful. - A trecut ceva vreme de când a intrat nenorocitul ăla în casă. Poți să mă tai, șefu`, da` nu înțeleg ce discută ăștia doi, din moment ce nici măcar nu se cunosc. Io cred că e vorba despre o combinație. Ne-au luat de fraieri. Poate că ar fi bine să mergem
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
același timp, se gândea că au și prăbușirile acestea un rol formidabil, orice s-ar spune, te ajută să pui ordine în gânduri, de aceea sunt atât de lungi. De pildă, ele îți oferă minunatul prilej de a spune unui nenorocit de Magician: he, he, magician pervers, îți voi înfige bagheta magică în fund, așa să știi! Râse, dar râsul semănă mai mult cu un sughiț. Aproape că se înecă. Deschise ochii - abia acum realiză că îi ținuse închiși de când cădea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
impetuozitate care îl surprindea de fiecare dată. Nu îndrăzni să spună nimic (de fapt, de minute bune nu făcea altceva decât să asculte vocea interioară și, la un moment dat, rotise ochii prin cameră, așteptându-se să îl vadă pe nenorocitul de Magician), luă șapca de baseball din cuier, și-o îndesă pe cap și descuie ușa. Ieși pe verandă, în timp ce ploaia se întețea, iar vocea continua să-i introducă printre circumvoluțiuni o limbă dezgustătoare, de o moliciune perversă. I se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Hei, aveți grijă, e periculos ceea ce faceți! Sunteți între mașini, Doamne, Dumnezeule! * În acea clipă, Lucia ridică privirea din pământ și întoarse capul. Îl văzu, rămase pe loc și deschise brațele.Vino, dragul meu... Scriitorul ridică un pumn în aer.Nenorocitule, uite-o pe Lucia! Nu-mi pot explica, totuși, ce caută ea în spatele unui dric în care mortul sunt chiar eu și cum de s-a ajuns la un astfel de scenariu absurd, însă vraja se destramă. Toate aceste tertipuri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pedagogie. Ca să mai uite de durere, li se adresă: ați văzut, În ce ați intrat, dacă ați vrut să mă hoțiți? Nici un răspuns. Repetă cele spuse prima oară. Li se adresă și a treia oară. Concluziv. Ați văzut? Da, mă, nenorocitule, am văzut. Ei, să țineți minte. Ce să ținem minte? Să nu mai puneți mâna pe ce nu-i al vostru. Și-i porci. Totodată, Îi Întrebă: da? Da. Încă o dată: da? Da! Încă o dată: da? Da! Și acum, altceva
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mine! Nici un vai, nici un nevai. Fugi, cât mai repede, că, ăia-s pe drum, Înspre noi. Gata, eu ... În acel moment, soneria, de la ușa apartamentului autorului Sandu T. Leagă, urlă, de, să scoale-n picioare tot blocul. Ah!, au venit! Nenorocitul de mine. Ce mă fac. Unde mă ascund? Și soneria-l ucide, cu glasul ei sfredelitor, metalico-electric. Și sună. Și ... Nu mai suport. Mă duc să le deschid. Stai, să iau cu mine satârul. Măcar, unul, să omor, Înainte ca
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
tot porumbul furat, de el și de tine, o Întreagă toamnă. I-am Întrebat, de ce nu te-au luat și pe tine. Și? Miau zis că tu ești nevinovat. Că, doar, el e vinovat. Că, tu, ești, și așa, un nenorocit, al societății noastre de astăzi. Dar eu nu-i cred. Să nu-i crezi, tu, Zuca mea dragă, că eu nu vreau să fiu un nenorocit, al acestei societăți. Știu. Și nici nu sunt obișnuit să fur. Ce a fost
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
tu ești nevinovat. Că, doar, el e vinovat. Că, tu, ești, și așa, un nenorocit, al societății noastre de astăzi. Dar eu nu-i cred. Să nu-i crezi, tu, Zuca mea dragă, că eu nu vreau să fiu un nenorocit, al acestei societăți. Știu. Și nici nu sunt obișnuit să fur. Ce a fost cu el, cu nenea Ciocio, e, ceva, care, nu pot să laud, ori să critic, În nici un fel. Mi-am dat seama, Încă din prima zi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mine? <țușca>: ieși imediat afară, vreau să vorbesc cu tine <țușca>: acum! <maya>: cine ești? <țușca>: nu te privește, el știe <maya>: ce cauți aici? <țușca>: v-am stricat șustele? <țușca>: nu v-o mai puteți pune? <țușca>: ieși imediat, nenorocitule! <țușca>: dacă vrei să mai vorbesc cu tine <vick47>: trebuie să ies <maya>: vick, nu ieși! <maya>: te iubesc <țușca>: așa, așa. Ai trei minute să mă suni! pong. țușca leaves room #sebavik Închid. - Aha, m-ai sunat! - Bineînțeles. Pe
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]