2,473 matches
-
Amorurile inspirate de aceste femei - de obicei pasiuni tiranice, până la degradarea bărbatului, fiindcă nu sunt provocate și de impresii estetice, ci numai de cauze biologice - sunt privite ca niște nebunii, iar poporul le crede datorite farmecelor și vrăjilor. 1 Tulbură nepăsarea. 10. O femeie pudică ar trebui să nu umble. Dacă ar fi logicăîn rezerva ei, ar trebui nici să respire! Ar trebui să se suprime. 11. De ce femeile n-au gelozie retrospectivă? Pentru că la ele e senzația principală, nu forma
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de bărbatul ei. Femeia asta măruntă desigur că nu poate inspira capricii, nu poate provoca emulație între amatorii de flituri, dar prin temperamentul ei cred că poate dezlănțui pasiuni arzătoare. Feminitatea agitat molem 1. Ființa neutră, improblematică, in 1 Tulbură nepăsarea (lat.) ofensivă, fata mică de zece ani, în unghiuri drepte ori ascuțite, cu două bețe în loc de picioare, dizgrațioasă la figură, poate deveni adesea la cincisprezece ani izvor de seducții roind din forme-le rotunzite, din reliefurile ce se anunță, din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
s-a adresat direct bătrânelului pipernicit de lângă ea. Spre nesfârșita mea satisfacție, omulețul continua să privească drept în față, de parcă peisajul lui personal nu se schimbase cu nimic. Havana neaprinsă era fixată între două degete. Deducând, probabil, din aparenta lui nepăsare față de teribila larmă produsă de cohortele de tobe și trâmbițe sau, posibil, conform unei teze necruțătoare că toți bătrânii trecuți de optzeci de ani trebuie să fie sau surzi toacă sau tari de-o ureche, doamna de onoare și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Să mergem, dacă ne grăbim...!” În nordul țării iarna trona cu autoritate. La o apreciabilă distanță, munții Macedoniei se profilau acoperiți de zăpadă, iar Întreaga câmpie dela poalele munților reflectau razele solare care nu ajutau la nimic, termometrul arătând cu nepăsare -25 grade Celsius!!, determinînd micul grup să-și Înfășoare mai bine corpul În pardesiile impropii pentru acest anotimp. De fapt barăcile metalice urmau să fie amplasate Între cele două lacuri, fiind nevoiți să facă un mare ocol Întrebuințând o mașină
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dormind după o noapte de supraveghere, mai ales de Îngrijire În care luase parte la suferințele bolnavului! O strigă gândind, poate fi În bucătărie ori pe balcon, ducându-se chiar să verifice fără a o afla Însă. Gustul amar al nepăsării, al indiferenței de care dădea dovadă Carla, Îi Întări convingerea singurătății, fiind un produs al nimănui! Necăjit, ridică receptorul telefonului formându-i numărul dela birou dar, În momentul când Îi auzi vocea, puse receptorul Înapoi În furcă. „La ce bun
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
colabora cu acest infractor ce jefuise visteria țării cu multe zeci milioane lei și, urmează să fie arestat din nou...!” Pierdere de timp!! Toată strădania de-a afla un organ al puterii competent care să Împartă dreptatea, se Împoticnea de nepăsarea celor contactați, fiecare aprobând, promițând acțiuni de verificare ca imediat după ce erau ghiftuiți cu bucate alese și băuturi la prețuri exorbitante, să uite promisiunea făcută. Judecând la rece nimeni nu avea curajul să intervină ori să ordone o anchetă: agenții
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o naște În sufletul multora este incalculabilă, mai toate formele de existență personală par a fi discreditate și există o tânjire aparte după nonființă. Câtă vreme nu există viață etică și totul este turnat atât de barbar și cu atâta nepăsare În gesturi personale această stare trebuie Îndurată. Și există o tânjire aparte după nonființă. Poate e mai precis dacă spunem că oamenii vor să viziteze toate celelalte stări ale ființei Într-o stare difuză de conștiență, nedorind să fie ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de gând. Connolly voia să mai întrebe despre Polly, dar pe Sheba o enerva subiectul și i-a sugerat să spună el câte ceva despre familia lui. Credea că mama și tatăl lui erau fericiți împreună? — Sunt ok, a zis Connolly. Nepăsarea laconică cu care vorbise când intraseră în casă se întorsese acum. — Ok? l-a tachinat Sheba. Cum adică ok? El s-a înecat ușor cu țigara și, încă tușind, a zis cu încăpățânare: — Adică ok. Se înțeleg ok. Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
privesc cum tresaltă și apoi face o piruetă pe scena mare dinspre amurg păsări de noapte coboară pe pleoapele mele deșertul mă cheamă la cina de pe țărmul mării o mare de foc pe care plutesc corăbiile infernului câteodată infernul este nepăsarea noastră față de flori stele și oameni să se facă lumină strigă prietenul meu de joacă care îmi pare că a murit primul odată cu vara secetoasă l-au uitat toți așa cum se uită și copiii mari puritatea se plătește poate că
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în locul meu, iar eu eram doar un abur care vede un corp, care știe de undeva că-i aprține, dar pe care nu-l mai putea controla și nici nu-l mai voia. Mă detașasem de tot cu o ireală nepăsare și parcă aș fi vrut în acele momente să mor și eu, cum voia și Nicoleta... Chiar, oare ea de ce își dorea să nu mai trăiască? Toți oamenii au probleme, îmi spuneam, chiar și fetele cele mai frumoase. Până azi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Cum ne am percepe?... Cum am fi toți? Multe iau forme nebănuite în imaginația noastră și mintea vede în jur prin felul său propriu. Nu de ochi e nevoie să vezi așa cum e lumea, ci de un dram de suflet. Nepăsarea ne șterge din peisaj și neiubirea ne transformă în umbre. Mă gândeam în acele momente că lumea e împărțită în unii care visează și în alții care știu să construiască visele prin propriile forțe. Visul meu se zbătea printre gene
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cu mașini vechi. — Și ce s-a Întîmplat? Am reușit deci să-i stîrnesc interesul. Dar oare pentru că informația Îl privea pe soțul ei sau pentru că am menționat numele fratelui? Am dus amîndoi paharele la buze În același timp, simulînd nepăsarea. Paharul ei era Încă pe jumătate plin, În al meu nu mai era decît un deget de bere. Nu am nimic concret la mînă, dar mă Întreb ce vînt Îl adusese pe fratele dumitale ieri dimineață Într-un asemenea loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să facem ceva cu sens, eram mândri unul de altul, ne dădeam peste degete când o luam razna, nu ne lăsam să cădem, ne treceam cărțile de la unul la altul. Nu ne lăsam nici flămânzi, nici cronic triști, nici pradă nepăsării. Ne stăteau în gât bucuriile neîmpărtășite, soba la care se încălzeau doar unii, caltaboșii netransformați în festin comun, țuica fiartă cu piper din Transilvania părinților mei. Ne iubeam unii pe alții. Într-un fel, ne concuram unii pe alții într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
oarecare, fără vreo preocupare calitativă asupra consecințelor: cine vine și pleacă - așa se deschide drumul ticăloșiilor - nici ce trebuie făcut, căci succesiunea istorică - aici este înșelarea! - nu e ca o legitate cum ar fi cea a înghețului care ucide cu nepăsare iarba, frunzele și florile fiecărei veri, că depinde, în primul rând de noi dacă... Așa se strică istoria. În ce-l privea, domnul Pavel gândea în fiecare Crăciun și Anul Nou numai la faptul că mai îmbătrânea cu un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
poate duplicitară, dar astea erau simple presupuneri; ceea ce domina era alcătuirea lui robustă ce răspândea încredere în viață, o anume siguranță de sine, pe care puteai fi invidios dacă, eventual, nu gândeai altceva despre el, un fel de optimism sau nepăsare, era greu de precizat. Dădurăm mâinile, strângându-ni-le ca și cum ne cunoșteam de mult și-mi vorbi direct, fără meandrele inerente oricărui început, ceea ce dovedea că i se vorbise în familie atât de mult despre mine, încât îi devenisem obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
avut dreptate. Tocmai când se întâmplau acestea în curtea lui Lung, domnul Pavel îmi bătu la ușa de-afară și intră să-mi ceară niște chibrituri, i le dădui, dar chibriturile fură uitate până ce doamna Pavel, supărată, pe „uitarea și nepăsarea” soțului, intră râzând, să le ia singură, fapt de care soțul nu se sinchisi, ca și cum ar fi fost firesc, și continuând o frântură din conversația începută, vorbi: - Domnule judecător, nu știu... dar am niște presimțiri (...) - Ce presimțiri, domnule Pavel? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
navigație, atunci le pot invita pe acestea, inclusiv Federația Rusă. Prin urmare, există modalități și nimic din reglementările internaționale nu poate împiedica statele riverane să ia o decizie în acest sens, în afara unor presiuni politice aplicate și cu încuviințarea sau nepăsarea Marilor Puteri. În virtutea Tratatului de pace (Paris, 1947), România este ținută, într-adevăr, de obligația de a admite navigația pe Dunăre ("Navigația pe Dunăre va fi liberă și deschisă ... tuturor statelor pe picior de egalitate..." art. 36); dar respectarea acestei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
el în căruță... Îi de acolo, din sat... a unui român... —A lui Ilie Popa! zise țâncul cu părul zbârlit, cu un glas pe care cerca să și-l îngroașe. Și pe tine cum te chiamă? —Dumitru! răspunse el cu nepăsare. Și, fără să se mai uite la noi, își căută de treabă cu boii, pășind mărunt prin pulberea fierbinte. Pornirăm pe un drum îngust, plin de făgașuri. Ne cumpăneam la dreapta și la stânga, cădeam c-o lature, scurt, ca-ntr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
grefă, lăsându-și căciula lângă ușă; privea în dreapta și-n stânga la tovarășii de masă, apoi își țintea ochii asupra grefierului, care se răsturna pe speteaza scaunului, cu mânile în buzunări, cu țigara în gură, și întreba de sus, cu nepăsare: — Ce vrei, bade?... Omul începea o tânguire încâlcită, și „băieții“ își puneau penele după urechi și ascultau. Apoi începeau dăscălirile grefierului, câte timbre trebuiesc, câtă muncă este de făcut; omul se scărpina în cap, iar Bucșan sta cu ochii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
suveranul: „Nu există, printre morți, decât un mic număr de călăreți. Ceilalți nu sunt decât pedeștri, calici, neciopliți, coate-goale, așa cum există sute de mii în regatul meu, mult mai mulți decât aș putea eu înarma vreodată!“ Tonul său oscilează între nepăsare și jovialitate. Sub un pretext oarecare, îmi iau rămas-bun și părăsesc cortul. Afară, la lumina unei torțe, niște soldați sunt strânși în jurul unui cadavru care a fost adus. Văzându-mă că tocmai ies, un bătrân luptător cu barbă roșcată se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
perioadă de timp acele escapade în compania Iasminei. Mi-e sufletul rănit de cei pe care îi credeam cei mai buni prieteni. Mă frământă atâtea întrebări care își caută răspunsul, atâtea neliniști și teama aceea febrilă în fața enigmelor vieții. Ironia, nepăsarea și ușurința cu care trec majoritatea colegilor mei peste apostrofări și eșecuri mă uimesc! Eu mă blochez și nu mai pot rosti nici un cuvânt, îmi înnod degetele, brațele deodată sunt lungi și nu le găsesc locul, iar aerul devine greu
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
închis- O emoție... o amorțire... E toamnă... mi-au dat de scris... * Ego Tot mai tăcut și singur În lumea mea pustie- Și tot mai mult m-apasă O grea mizantropie. Din tot ce scriu, iubito, Reiese-atît de bine- Aceeași nepăsare De oameni, și de tine. * Pantofii Pantofi de aur, expuși în vitrină, Veți sta sub dantele, în nopți de baluri, Și-n ale valsului leneșe valuri Veți râde prin săli,- potop de lumină. Pe trist catafalc, cu tristă regină, Veți
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
că am înțeles. — Am ajuns. A oprit în fața clădirii Herald atât de lin încât nici nu mi-am dat seama că ne-am oprit. Mergând în mașina aceea erai complet izolat de lume; într-o liniște aproape totală, priveam cu nepăsare cum străzile dispar. Nu aș fi vrut să cobor, și nu numai din cauza mașinii. Te rog să observi că nu m-am dat jos să îți deschid ușa. Mă prind repede. Uite, poate că nu e cel mai bun moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cumpărat casa de lângă noi. A crezut că așa este mai discret. Se vor căsători vreodată? — Nu cred. Genny nu a putut divorța, și nici nu au motiv să facă asta, oricum. Dominic nu e fiul lui tati, adăugă Suki cu nepăsare. Oamenii mereu se întreabă asta, până când văd o poză cu Alain. Dominic seamănă leit cu tatăl lui. Mi-a venit brusc ideea că, dacă asta se voia o masă în cinstea zilei de naștere a fetelor Fine, unde erau prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
beau sau nu. Îl țin în dreptul nasului și las, mai întâi, să mă inunde boarea lui ușor dulceagă, cu aromă de buruieni, de cretă, de hârtie arsă, de Țăndărei, de țâța țigăncii, de glorie postumă și, undeva, pe la capătul mirosurilor, nepăsarea cu aburul ei de petunie bălăngănindu-și clopoțeii peste tot. Boarea dulceagă a nepăsării de viața-mi care se prelingea slinoasă, târând în nimicnicie zdrențe de imagini aburite, gândul că mă rătăcisem în depărtarea de mine, uimirea că mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]