3,943 matches
-
în ea însăși. Creatoarea rămâne, spre cinstea ei, la nivelul îndoielilor și al modestiei. „Devenisem pesimistă în ultima vreme”, scrie ea, „gândind că tot ce am scris va ajunge undeva între gunoi și biblioteci”, când deodată a constatat că o nepoată i-a citit poeziile și i-a spus exact care i-au plăcut mai mult fără să se uite la cuprins! Descoperim în „rebela din Haifa” o persoană sensibilă și emotivă, care „a încercat mereu să se atașeze de oameni
REBELA DIN HAIFA de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375122_a_376451]
-
numele și o parte din karmă, adică copilul. O bunică în anii săi de tinerețe a iubit un om, însă nu a dorit copilul și a făcut avort. Pentru uciderea iubirii și a copilului a trebuit să plătească fiica și nepoata, adică urmașii ei. În cazul unei lovituri cu pumnul suferă unul singur - vinovatul, în cazul lovirii bioenergetice înt rucât omul este la nivelul biocâmpurilor, într-o conecsiune directă cu toate rudele sale, cu copii săi, lovitura traversează întregul lanț de
SFATURI PENTRU SĂNĂTATEA SUFLETULUI de VALERIU POPA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375093_a_376422]
-
barbă, luxuriantă invazie de colilie... Dibuiesc prăjina printre ierburi arse de toamnă și, neostoit, dau în crengi. Nucile cad speriate de băț sau de gândurile mele?! -Cum e cu școala? mă văd iscodit, prins în gând. Mi-ai promis izbăvire, nepoate! -Peste-o iarnă voi fi medic! Sigur îți voi găsi leac! -Mai ții minte, copile, pe când erai ca și-acum la sfârșit de vacanță, ce frecții-mi făceai cu frunte de țuică la păgânele astea de oase?! -Cum nu?! Ai nădejde
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
animate, mă joc pe calculator, citesc reviste, din astea, stii tu! Ică dăduse din cap, deși era clar că nu știa. Mara avea opt ani, iar pe masura ce zilele treceau, bătrânei i se părea din ce in ce mai greu să îi între în voie nepoatei sale. În cele din urmă, își lua inima în dinți și se duse cu copilă la preoteasa. Nevasta popii avea și ea o fată cam de varsta Marei, iar Ică se simți foarte fericită atunci când femeia accepta că fetele să
FLORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372617_a_373946]
-
flori, moment în care se făcură atât de albe la fața, încât puteai crede că au văzut o stafie. Mara avea încă zâmbetul acela larg de mulțumire pe buze când preoteasa începu să se vaite. Ică își apucă de mână nepoata, trăgând-o după ea spre poartă, înșirând mii de scuze, care mai de care mai umile și pline de durere. Nu o lasă să culeagă florile de pe jos, nici macar nu aștepta să își ia rămas bun de la fetiță cu care
FLORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372617_a_373946]
-
Așa încât, citindu-i datele sale biografice mă uit, cu multă admirație, că s-a născut la 22 mai anul 1924 în satul Săbolciu din județul Bihor. Tatăl, Gheorghe, a fost învățător și din anul 1929 și preot, iar mama, Maria- nepoată de văr Mitropolitului Vasile Mangra - a fost casnică. Inceputul școlii primare l-a făcut în satul natal, apoi la Oradea unde a și studiat cinci clase la liceul Emanoil Gojdu. Când a venit cedarea Ardealului de Nord, familia a fost
PARINTELE NICOALE BORDASIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372665_a_373994]
-
generație. Nu știi niciodată când vine necazul. Am citit undeva că asta se transmite ereditar, continuă el, vădit resemnat. E greu de trăit și pentru cei cu vedere, darmite pentru cei care se nasc fără lumina ochilor... Avem însă o nepoată pe care am îndrăgit-o de mititică. Ține mult la noi, e ca și cum ar fi fetița noastră. La toamnă va fi școlăriță, e tare drăguță... Are voce frumoasă, cântă și spune poezioare, ca să ne bucure, măcar că eu n-o pot
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
19.00). ION DICHISEANU Ion Dichiseanu s-a născut la Adjud, în 20 octombrie 1933, a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, Facultatea de Teatru din București, în 1959. Fiind student la Politehnică a fost îndrumat spre actorie de către nepoata lui George Vraca. După absolvire, a plecat cu toată promoția la Teatrul din Botoșani. Este cunoscut datorita activitații sale artistice în cadrul Teatrului Nottara, precum și pentru numeroasele roluri care l-au consacrat în cinematografie, teatru TV si teatru radiofonic. A primit
ALEXANDRU ARŞINEL, ION DICHISEANU ŞI SERGIU NICOLAESCU PE ALEEA CELEBRITĂŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373203_a_374532]
-
a spiritului care cică urma să testeze voința și caracterul omului pentru a confirma „orientarea” și abia după vre-o doi ani de stagiu în postura de „mucles și de lemn Tănase” înmânarea carnetului roșu ... „Grijania mă-sii de treabă, nepoate, mai conchise printr-o pierdere evidentă de ton și răsteală, că n-am avut minte nici cât găina să-l fi priponit când trebuia, făcând aluzie mai mult decât străvezie la „fugarul” sau „dispărutul” de ... „Și ne-om ocupa de
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
mai mult suferă mamele. Frământările și zbuciumul său sufletesc o determină pe Dorina să plece la muncă în Italia, ca să aducă un spor de resurse pentru acoperirea nevoilor familiei. După o discuție cu mama sa și cu ajutorul efectiv al unei nepoate, care muncea la Roma, Dorina ajunge menajeră într-o familie de medici. Nu știa că deschisese fără să vrea o „cutie a Pandorei”. Speranțele ei s-au năruit când a aflat de salariul lunar, de trei ori mai mic față de
STAREA DE SCLAVIE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372262_a_373591]
-
fiul cel mic și răutăcios al Nevicăi, „beleaua” cu chip de șoricel, cum îl caracterizează Dorina. Tot acest iad în care își face slujba o determină pe Dorina să-și caute, cu orice preț, alt loc de muncă. Maria, prietena nepoatei sale, Geta, îi găsește o slujbă, contra sumei de două sute de euro, la altă familie, pentru menajul unui bătrân de nouăzeci de ani. Când își anunță „patronii” aceștia caută să o încurce ca să nu plece la noul serviciu, refuzând plata
STAREA DE SCLAVIE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372262_a_373591]
-
pe scară chiar înainte de închiderea ușilor. Trebuia să vorbească cu Tanti Anisia, să o întrebe dacă îi va mai oferi o șansă... - Nici pomeneală, mormăi bătrâna auzind dorința fetei de a rămâne în camera mică de la stradă. Dar am o nepoată handicapată, a cărei mamă a murit de curând și care are nevoie de îngrijire. Curățenie, mâncare, chestii din astea și locuiește chiar la marginea orașului. Nu faci mai mult de o jumătate de oră până la facultate. - Dar eu am venit
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
bem un pahar de șampanie și clarificăm treaba cu chiria. Zâmbetul complicat nu îi dispăruse nici o secundă de pe buzele pline, frumos conturate. Care ar fi fost alternativele ei? Nu exista decât o singură alternativă. Să accepte să o îngrijească pe nepoata lui Tanti Anisia, undeva la marginea orașului. Poate că nepoata era într-un stadiu avansat de invaliditate, poate că locuia în blocurile-turn vechi, care se vedeau sinistre chiar de pe centură. Și totuși... - Nu cred că îmi pot permite o chirie
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
Zâmbetul complicat nu îi dispăruse nici o secundă de pe buzele pline, frumos conturate. Care ar fi fost alternativele ei? Nu exista decât o singură alternativă. Să accepte să o îngrijească pe nepoata lui Tanti Anisia, undeva la marginea orașului. Poate că nepoata era într-un stadiu avansat de invaliditate, poate că locuia în blocurile-turn vechi, care se vedeau sinistre chiar de pe centură. Și totuși... - Nu cred că îmi pot permite o chirie pentru un astfel de loc, se surprinse până și pe
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
fratele său, după război, cu grija de a-i găsi devotatei lui surori un nou rost în viață. A dus-o la București, printr-o cunoștință, unde a devenit taxatoare de tramvai. A eșuat în căsnicie și s-a dedicat nepoatelor de la cele două surori din satul natal, pe care le-a făcut bucureștence cuviincioase, după morala oamenilor satului. Spre bătrânețe, fosta măicuță de la M-rea Agapia a redeveni maica Antonia de la M-rea Pasărea, acolo unde acum își săvârșește odihna
VISUL PREVESTITOR AL MĂICUŢEI ANTONIA (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379706_a_381035]
-
nu auzise de așa ceva. Cu timpul, ultimele rămășițe ale acestei mentalități au dispărut din sufletul celor care mai apucaseră și trăiseră Govia. Care bătrână ar mai lucra astăzi ștergare și macate? N-o mai ajută nici ochii, nici mâinile. Iar nepoatele...nu-i mai cer. Sau...cele bătrâne au plecat demult Dincolo...Astăzi nimeni nu mai vrea zestre cu ștergare de borangic și macate de lână. Acum, la nunți se dăruiesc covoare plușate...Ștergarele de borangic?..Nțț! Ce să facă cu
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
presus de toate, a fost Om. Dacă ar fi trăit, majoritatea procurorilor din ziua de azi cu siguranță că ar fi avut foarte multe de învățat de la el. Acum câțiva ani, unul dintre vechii pălărieri ai orașului, aflând că sunt nepoata fostului procuror Gogu, așa cum era cunoscut în comunitate, chipul bătrânului nonagenar cu fața albă și slabă s-a luminat brusc. Numai amintirea unei persoane cu suflet bun din propriu-ți trecut îți poate naște o asemenea trăire pozitivă intensă. Din
UN PROCUROR IUBIT… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374691_a_376020]
-
Înțeleg să mi-o admiri, dar nu văd ce ai cu mine? - Pe Matilda ce-o-iubești, am avut-o ca nevastă; Boierule, de-o răpești, mă arunc de la fereastră! Am pierdut-o într-o noapte: un pariu nenorocit... Iar crâșmarul, măi nepoate, zarurile-a măsluit. - Hei scripcare, nu mai cânți! Nu de asta te plătesc? Dacă iar mă scoți din minți, jur: de tine mă lipsesc! A venit spre noi, Matilda, fața-n flăcări îi ardea... Bietul om plângea pe scripcă și
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
în Ediția nr. 1532 din 12 martie 2015. Cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la moartea lui Nae Ionescu (15 martie 1940), vă invităm la lansarea volumulu: „Jurnal cu și fără Nae Ionescu” de Elena-Margareta Ionescu Invitați: Anca-Irina Ionescu, nepoata autoarei Sorin Lavric, scriitor Paul Cernat, critic literar Silvia Colfescu, directorul editurii Vremea Evenimentul va avea loc luni, 16 martie 2015, ora 16.30 la Librăria Mihail Sadoveanu Bulevardul General Magheru nr. 6-8 Jurnal cu și fără Nae Ionescu este
REXLIBRIS MEDIA GROUP [Corola-blog/BlogPost/379119_a_380448]
-
și Nae Ionescu s-au cunoscut ... Citește mai mult Cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la moartea lui Nae Ionescu (15 martie 1940), vă invităm la lansarea volumulu:„Jurnal cu și fără Nae Ionescu”de Elena-Margareta IonescuInvitați:Anca-Irina Ionescu, nepoata autoareiSorin Lavric, scriitorPaul Cernat, critic literarSilvia Colfescu, directorul editurii Vremea Evenimentul va avea locluni, 16 martie 2015, ora 16.30la Librăria Mihail SadoveanuBulevardul General Magheru nr. 6-8Jurnal cu și fără Nae Ionescu este o carte de dragoste. O dragoste tristă
REXLIBRIS MEDIA GROUP [Corola-blog/BlogPost/379119_a_380448]
-
făcea politica satului și unde i se acorda respect țărănistului convins și cotizant, nimeni altul decât Vidu Răzeșeanu! În altul, îl vedea la colț de masă, în odaia a bună, făcând tot felul de înscrisuri în caietul casei, unde, aflase nepoata, era trecut bugetul, banii folosiți, banii rămași, cei câștigați, evidența plății fonciirii etc. Îl mai vedea, apoi, pe bunic amuzându-se alături de bunica într-un stal de teatru la vreun spectacol, că se-ntâmplau și astfel de ieșiri când veneau în
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
aminti că, deși viața la sat se modernizase cât de cât pe la jumătatea secolului trecut, apărând magazine sătești, totuși gospodăria bunicilor păstra preocupările vechi. Amatori ai calității, bunicii realizau necesarul de consum ca-ntr-o gospodărie feudală avansată. Văzuse acolo nepoata cum prelucrau cânepa și bumbacul, pe care tot ei le cultivau. Obțineau și borangic pentru ștergare, marame, ii tradiționale, crescând, în asociație cu un cumnat la fel de harnic, și viermi de mătase. Și în privința bunicii, tot vorbe de laudă! Știa să
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
fiică. I se părea că le răpise din timpul și preocuparea ce le-ar fi datorat-o unchiul! De câte ori părintele venea cu treburi în Capitală, trecea și pe la Aura. Nu pleca niciodată fără să nu-și vadă sora, cumnatul și nepoata. La plecare, șoptea, înaintea binecuvântării, și propoziția N-am fost pe-aici! făcându-i părtași la păcatul său, căci vizitele-i nu erau mărturisite celor de-acasă! Făcea, apoi, trei cruci largi mișcând buzele subțiri într-o rugăciune de iertare
CAPITOLUL 6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378643_a_379972]
-
științelor biologice; apoi, prin concurs, ar fi putut ajunge cadru didactic universitar! Dar, nu, partidul îi scurtase lunga posibilă cărare, pe care aveau s-o urmeze șefii de promoție, cei dotați, cei împătimiți de științele naturii, nu?! Asta îi reproșa nepoată-sa acum, uitând că mătușa ei își spălase obrazul de rușinea pilei politice, asudând din greu pe altarul învățământului, depășind orice așteptări, devenind chiar doctor în științele predate, într-o vreme când admiterea pentru doctorat era aproape de netrecut. Dar se
CAPITOLUL 6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378643_a_379972]
-
care la început o plictisea de moarte... Azi îi aduce o veste mare Domnului Director: -Vine Doamna Iulia de la Jupânești ! La ceas de seară,sub bolta de vie, în casa de lîngă școală , un bunic din alt veac și o nepoata stau de vorbă : -Mai spune , Iulia, mai spune o dată....! -Ți-am tot povestit ,Grișa dragă...De două zile îți tot povestesc.... - Ce dacă! ...mai spune o dată.... Poate ai uitat ceva... sau pe cineva.... Tot am impresia că nu ai terminat povestea
SATUL CU PROFESORI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377732_a_379061]