9,277 matches
-
orele În care Își pierdea cunoștința și avea coșmaruri cumplite alternînd cu cele de luciditate și insuportabilă suferință, și Își dorea În fiecare clipă să se arunce În mare definitiv, ca să le Îngăduie rechinilor să pună capăt odată pentru totdeauna nesfîrșitului lanț de nefericiri. Însă fu numai un gînd trecător; o ispită alungată curînd, căci mai presus de orice pe lumea asta Iguana Oberlus era o ființă care se agățase de viață, un supraviețuitor Înnăscut pe care părea să-l Însuflețească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pună la Îndoială În prezența lui autoritatea unuia sau canalele stabilite pentru a-l adora ori a intra În comuniune cu celălalt. Pedeapsa cu moartea În ambele cazuri, prin spînzurătoare sau ardere pe rug, era sancțiunea finală - după un șir nesfîrșit de torturi - pentru cei care se ridicau, numai cu cuvîntul, Împotriva ordinii, iar În contextul unei existențe atît de simple ca aceea a lui Sebastián Mendoza nimeni nu riscase vreodată să fie ars pe rug sau spînzurat doar pentru elementarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
central să tremure, dar și ultima tîrÎtură de femeie din cea mai jegoasă tavernă se juca cu el cum te joci cu o păpușă de cîlți destrămată, iar cînd o aducea pe vreuna pe vas, Îmbarcînd-o Într-una din acele nesfîrșite călătorii, petrecea mai multă vreme Închis În cabina lui tăvălindu-se cu țiitoarea decît se străduia să stabilească direcția În care trebuiau să meargă pentru a da peste marile familii de balene. El, Oberlus, nu avea să cadă niciodată Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rom și cărți erau tot ce-i trebuia ca să se simtă fericit și satisfăcut, și detesta ideea de a trebui să-i cheme din nou pe sclavii lui, să le pună căluș, să-i ascundă și să petreacă apoi ceasuri nesfîrșite, preocupat de posibilitatea ca unul dintre intruși să descopere că În anumite zone ale insulei existau culturi, pomi fructiferi, depozite de apă și urme clare că acea stîncă aparent solitară era populată de ființe omenești. Cum cerul era senin spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
omoare. Chiar și când era un cretin atât de mare, îl iubeam pe Manus. Încă-l iubesc pe Seth. Un cuțit, o senzație ca lama unui cuțit, și-am descoperit că-n pofida tuturor celor întâmplate, încă mai aveam un nesfârșit potențial neexploatat de suferință. Noaptea asta a fost cea în care am pornit împreună la drum, iar Manus Kelley avea să devină într-o zi Seth Thomas. Între timp, în Santa Barbara și San Francisco și Los Angeles și Reno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în cînd, ore de așteptare în fața unei case ori a unui hotel, ore în care niciodată nu s-a întîmplat nimic. Ori poate de asta și fusese trimis, ca, fiind acolo, proțăpit lîngă un stîlp de felinar, ori citind la nesfîrșit programele Alhambrei, primăria tocmai introdusese turnurile americane de afișaj, fiind evident acolo, să nu se poată întîmpla nimic. Cîteva urmăriri cu mașina, îl distrau nemaipomenit, era ca în comediile cu Stan și Bran, erau singurele care îl făceau să rîdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
domnilor, o criză care ține de sfîrșitul mileniului, nu uitați, noi sîntem acum la începutul sfârșitului". Pe Șerban Pangratty îl cam plictiseau discuțiile pe această temă fie numai și pentru că i se părea caraghios ca acești oameni să discute la nesfîrșit pe aceeași temă, discuție care începuse cu treizeci și ceva de ani în urmă, cînd tocmai se. termina veacul trecut. Veacul trecuse, oamenii îmbătrîniseră și, cu toate că mai totul se schimbase, subiectul discuției rămăsese același. Asta, cu atît mai mult, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acolo, în dreapta lui, nemișcate, într-o încordare fără seamăn, lăsînd oricui, dar nu și lui, impresia că sînt o forță, că sînt în stare să-și păzească, să-și salveze onoarea lor de zburătoare uriașe, regine ale bălăriilor și ale nesfârșitelor unduiri adormite ale Bărăganului. Putea izbândi o ispravă nemaiauzită, o adevărată poveste vînătorească. Surugiul, trimis de Marghiloman însuși la haltă să-l aștepte, era un țăran fălcos, cu ochi mici, negri, ascunși sub arcadele proeminente ale feței lui de peceneg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adevărat pumn. Un pumn de fier, domnilor! Își simțea sîngele pulsînd în artere, nu voia să-și ridice pleoapele grele, vedea în spatele lor parada Gărzii civice, a armatei, disciplinată, tăcută, de nădejde. Vor trece acolo, pe sub ochii lui, în șiruri nesfîrșite, și mulțimea va privi fascinată la acel organism perfect, capabil să impună respect prin simplul fapt că există în perfecțiune! De afară se auzi clopotul de bronz, grav, anunțînd musafirul. Strigă către majordom să-l aducă pe vizitator în salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care au Întocmit Enciclopedia - niciodată nu se repetă nimic În istoria ființelor umane, to ceea ce pare aidoma la prima vedere abia dacă se asemuiește; fiecare făptură Își are steaua sa, totul se petrece mereu și nicicând, totul se repetă la nesfârșit și este irepetabil. De aceea realizatorii Enciclopediei morților, măreț monument al diversității, insistă asupra detaliilor, căci fiecare creatură umană are ceva sfânt.) Oare, de fapt, n‑o fi vorba de acea idee obsesivă a realizatorilor despre irepetabilitatea oricărei creaturi umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
înțelepții deveneau înțelepți în urma unui studiu îndelungat, iar cei care erau puternici erau puternici pentru că așa voise natură. Însă un Mare Navigator era mai mult decât un rege, un înțelept sau un uriaș, fiindcă într-o lume alcătuită din întinderi nesfârșite de apă, întrerupte de insule minuscule, cei care nu dominau această apă erau nevoiți să se mulțumească să fie regi peste un colț de stâncă, înțelepți între ignoranți sau uriași între pitici. Pentru Tapú Tetuanúi - la fel ca pentru majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
către apus, spuneau navigatorii. Iar atunci când se ascunde la orizont, caut-o pe iubita ei, căci fiecare stea are o iubită, care o urmează mereu. Iar pe această o va urma altă, iar pe aceea, alta... Și tot așa la nesfârșit, căci Taaroa a creat stelele pentru că oamenii mării să-și poată urma destinul. Zece stele erau suficiente pentru un bun marinar ca să păstreze direcția de-a lungul unei nopți, iar acest ansamblu de stele primise cu mult timp în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
li s-ar fi părut că nivelul oceanului ar fi scăzut. Cantitatea de apă era atât de mare, încât deseori era imposibil de precizat care este limita dintre ocean și atmosfera. Uzi până la piele, cei de pe Marara rezistau, imperturbabili, ploii nesfârșite, întrebându-se care o fi motivul acestei noi pedepse pe care le-o trimiteau zeii, care în ultima vreme se arătau atât de ostili. Începuseră să creadă că totul se datora comportamentului scandalos al prințesei. Ascunsă în timpul zilei într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ridică din umeri și spune - trebuie să se ferească de traficanții de droguri și de gangsterii care trag din mersul mașinii. — Asta-i încă perioada ceam mai frumoasă din viața mea, spune ea, dar știu că nu poate dura la nesfârșit... Deja noua agendă socială e aproape plină. Toată această plonjare în mizerie. Nici nu se pune problema să poată face ceva marți seara, pentru că are de gând să se ducă la cules de zdrențe cu Dinky și Cheetah. După aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de pe scări, Lady Zdreanță zâmbește. Își înclină capul într-o parte, să se uite în sus, spre noi, și spune: — Sângerez... așa de tare... Dincolo de fața și de mâinile ei palide, o dâră de sânge pare să se întindă la nesfârșit. Degetele i se relaxează, și cuțitul cade pe covor, și ea spune: — Acum, domnule Whittier, trebuie să-mi dați voie să mă duc acasă... Înghiontindu-l pe Contele Calomniei, Tovarășa Lătrău spune: — Ce ți-am zis? Uită-te. Face semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
meargă să-i cumpere obiectul mult dorit. Se rostogoli pe-o parte și pe alta, ca o pisicuță la soare, chicotind la gândul că verii ei nu vor putea începe ziua fără ea. Se vor privi unul pe altul, la nesfârșit, dacă ea nu le va da ideea jocului din acea dimineață. Nici micul dejun pe care, obligatoriu, îl mâncau împreună, nu le va tihni dacă n-o vor vedea stând proțăpită în fața ferestrei, amenințând că începe distracția fără ei. Învățați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-se în fața televizoarelor. După vizionare, rămași singuri, Luana și Dan erau nevoiți să apeleze la varianta Ema. Se pornea, astfel, un circ în toată regula. Știind că un joc în doi nu are nici un farmec, Ema se lăsa rugată. La nesfârșit! Mătușa Vanda îi fugărea din fața ușii, reproșându-le că nu-i luau odorul în seamă decât atunci când îi înghesuia nevoia. Copiii se lansau într-un șir de explicații agitate. Ema nu știe jocul, nu vrea să învețe, nu prinde mingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
schimbă rochița, își prinse părul în clame și pândi retragerea unchiului Dali în curtea de alături. O zbughi afară și se piti în spatele gardului despărțitor al celor două gospodării. Stătea chircită, privind țintă printre scânduri. Muzica o învăluia, provocându-i nesfârșite păreri de rău. Rochiile lungi, sclipitoare, alunecau prin fața ochilor ei, ca într-o poveste cu zâne, făcând-o să se simtă mai năpăstuită decât Cenușăreasa. O văzu pe Sanda stând singură într-un colț, superbă în costumașul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o viteză năucitoare, venea Liviu Livianu. Evită în ultimul moment ciocnirea și eșuă, undeva, pe trotuar. Uluită, Luanei nu-i veni să creadă. El rezemă bicicleta de un gard și veni lângă ea. Se uită în ochii negri cu o nesfârșită uimire. Tu ai scris asta? Îi întinse caietele pe care ea înșirase "Misterul coroniței". Fetei îi veni amețeală. Liviu o privea adânc în ochii mari iar irisul lui răscolitor, de smarald, o ardea. Spune-mi! Tu ai scris asta? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ceru ajutorul Marei. Fără să se complice cu discuții savante legate de amor, din care Luana să tragă concluzia greșită că ea ar fi oarece expertă în asta, Mara îi aduse o cărticică a cărei titlu o umplu de o nesfârșită uimire: "Coitul întrerupt". Ascunse cartea cu grijă, cutezând să citească doar noaptea, când era sigură că nu exista pericolul ca Sanda s-o surprindă. Nici dacă, răsfoind foile, ar fi ieșit balauri, n-ar fi fost mai șocată decât citind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
te privește dar, până atunci, te rog să-ți vezi lungul nasului și să iei aminte la tot ce ți-am spus. Femeia suspină și mai sorbi o gură de apă. Fata nu reuși să nu-și ridice sprâncenele a nesfârșită mirare, întrebându-se dacă ea nu auzise bine ori mătușa, bolnavă cum se afla, își încâlcise ideile atunci când vorbise. N-am priceput o iotă, spuse. Se uitară la ea prostiți apoi începură să împroaște acuzații, toți o dată. Realizase, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tren, îl văzu plecând fără să-i arunce măcar o privire, o gheară îi strânse inima și căzu sfâșiată pe banchetă. În ciuda vieții tihnite pe care o găsi lângă cele două ființe dragi, ce o așteptară la gară cu o nesfârșită dragoste, ea nu reuși să-și alunge zbuciumul. Aniela se aruncă în brațele mamei și-o copleși cu sărutări, se lipi de pieptul ei cu inima bătând nebunește, se grăbi apoi să-i arate ce-a mai învățat-o bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trenul către ea. Acum, cea din fața lui nu era Luana ci pierduta doamnă Noia. O femeie ce avea imperioasă nevoie de ajutor să nu cadă în neagra prăpastie a dezolării. Așa cum făcea în cabinet cu pacientele, el o încurajă, cu nesfârșită grijă, să vorbească, să se destăinuie. Înțelese că un element bolnav, ca Nuța Cordel, nu va renunța niciodată să-i facă viața amară. Îi ceru cu hotărâre ca a doua zi să-și dea demisia. Realizând că e vineri seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Femeile o priviră mirate. De ce să-l aresteze? Luana se enervă, considerând că mila lor mergea prea departe. Terminați cu aiurelile. Sunt femeie în toată firea. Pot să-mi port cu demnitate crucea. Nu e nevoie să mă menajați la nesfârșit. Colegele se uitară la ea din ce în ce mai uluite. Luana, nu înțelegem nimic din ce spui. Ce s-a întâmplat? Te simți bine? Ea încercă să le convingă să-i vorbească deschis. Le asigură că a trecut de șocul momentului, că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ce s-a întâmplat? Te simți bine? Ea încercă să le convingă să-i vorbească deschis. Le asigură că a trecut de șocul momentului, că e gata s-o ia de la capăt. Dar femeile continuau s-o măsoare cu o nesfârșită uimire. Ofensată, ea părăsi încăperea și se repezi în biroul colegei care-i anunțase moartea Rebecăi. La rândul ei, spre stupefacția Luanei, aceasta părea că habar n-are despre ce vorbește. Ba chiar o îngrijorară vorbele lipsite de noimă. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]