1,485 matches
-
deschis o eră nouă în dezvoltarea liberă și independentă a țării noastre. Prin cucerirea independenței România devenea un stat suveran, egal în drepturi cu celelalte state independente. Ca stat care se bucura de independență deplină, România putea să-și înfăptuiască, nestingherită de intervenții din afară, politica sa internă și să promoveze în politica externă o linie proprie activă și în conformitate cu interesele și năzuințele sale naționale. Se creau, ca urmare, prin independență, condițiile pentru săvârșirea unității naționale de stat, prin unirea cu
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
două vârste, legătura cu primul volum este una simetrică și, în același timp, antitetică. Somnul, poate ultima mare metaforă care mai amintește de libertatea vieții, instaurând, totodată, libertatea morții, înlocuiește cadrul protector al vârstei fericitei copilării, în care poeta dansa nestingherită în ploaie, țipând și jucându-se de-a și cu viața, cu cel al morții, în care țipătul reinstaurează, de fapt, tăcerea, el nefiind auzit de nimeni, pentru că se petrece în interior. Și cum infiltrația blagiană se simte pretutindeni, acest
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
urni sufletul / slăvindu-l ca pe străini" (Elegia a doua "Getica", Nichita Stănescu). 141Luiza Bratu, op. cit., p. 123. 142 Ibidem, p. 123. 143"unicul demers este acela de a vida o scenă pentru ca în spațiul creat mesajul să poată suna nestingherit". Ion Pop, Poezia unei generații, p. 250. 144Luiza Bratu, op. cit., p. 132. 145 Dicționarul general al literaturii române, p. 296. 146Dumitru Micu, art. cit., p. 54. Autorul, vorbind despre poezia subversivă a Anei Blandiana, identifică metafore inedite, fiind, în concepția
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nimeni care să nu fie atras de scriitura alertă ca și citirea de altfel -, de gradația ingenioasă a conflictului, de culoarea ei, iar unii de semnificația ei parabolică ieșind din cheia realistă. Intruziunea dezinvoltă a vecinilor de bloc, diapedeza lor nestingherită, ocupația amabilă și împăciuitoare la care se dedau vorbesc despre o temă a ingerinței, temă ce s-a mai dezbătut în dramaturgia română contemporană, în alt context și cu alte mijloace firește. Constantin Popa face posibilă apariția vecinilor în chipuri
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cu atât mai puternic într-o lume pe nepotriva omului normal, adică liber, se insinuează în piesa ce tocmai am văzut-o cu sugestii dostoievskiene. În prezența insului fără nume E la puterea n -, a insului care intră și iese nestingherit diabolic din apartamentul celor doi Ei, se insinuează frigul metafizic, descins dintr-o mașină de vînt simbolic prezentă în spectacol și în text. Răul învelit în cele mai bune intenții comunitare binele și prosperitatea familiei care, al rîndul ei, este
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se confunda unul cu celălalt, întrețin raporturi deosebit de strânse. În Volpone a lui Ben Jonson, protagonistul, care vrea să testeze reacțiile celor din anturajul său, simulează o boală ce-l țintuiește la pat, stare ce-i permite să-i supravegheze nestingherit. De data aceasta, el însuși pune la punct strategia menită să-l protejeze și să-i apere bunurile. Volpone se convertește într-un „spion din interior” prin intermediul unei simulări deliberate. O situație aparent identică va fi exploatată de Pirandello în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
la o serie de informații pe care urmează apoi să le „prelucreze”, cum se spune în limbajul serviciilor de spionaj. Ducele a putut să îl testeze pe Angelo, dar și să remarce virtuțile Isabellei, care se purta firesc și acționa nestingherită, fără să bănuiască nici o clipă că privirea cuiva e ațintită asupra ei. Având-o sub ochi zi de zi, Ducele a „descoperit-o”: cucerit de farmecele ei, a hotărât să o ia de soție pe tânăra femeie ale cărei calități
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
au retras într-un loc ferit și, la adăpostul întunericului, văd fără să fie văzuți tot ceea ce ce petrece în spațiul închis care, spune Marivaux, „formează un edificiu atât de bizar” și unde cele două perechi sunt libere să acționeze nestingherite, fără teama de a fi pedepsite. „Iată o galerie care se întinde de-a lungul întregii clădiri, de unde vom putea să-i vedem și să-i auzim, indiferent pe ce latură vor ieși din încăperile lor”, spune prințul, făcând elogiul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
orizontal constituie sfera acțiunii. Elevația este sectorul electiv al ochilor noștri. Ne sunt necesare înlesnirile puse la dispoziție de scări și lifturi pentru ca noi, pietonii, să ne mișcăm în sus și în jos, dar ochii noștri pot urca și coborî nestingherit de-a lungul și de-a latul zidurilor. Altminteri ne mișcăm singuri pe pământ, în timp ce desenul planului de bază este vizibil cu claritate doar în proiectul întocmit. Clădirea odată construită, îi percepem planul mai mult indirect, prin dispunerea elevațiilor sale
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în televiziune. Aici avem de-a face cu o diferență decisă între mijloacele imobile și cele mobile. În pictură, cadrul aparține tabloului. Acesta este strâns legat de tablou, ca o parte a compoziției sale, în timp ce privitorul se mișcă în jur nestingherit. Dimpotrivă, ecranul de film este o parte a privitorului, ca un binoclu, în timp ce acțiunea filmului, văzută prin fereastra deschisă de ecran, își urmează cursul independent. Am avut ocazia să discutăm funcția dublă a ramei în pictură. Ca parte indispensabilă a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nu pentru că el ar fi citit opera romanticului Novalis, cum s-a spus -, ci pentru că ea avea rochia albastră, ochii albaștri și fără îndoială că și în cununa de flori de pe cap își punea tot flori albastre, cînd îndrăgostiții colindau nestingheriți împrejurimile Ipoteștiului. În această privință, cîteva extrase, din poeziile sale începătoare: "Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng Și ea la îngrijirea-mi cea dulce îmi zîmbește Iar sufletul îmi rîde șî inima
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
poetul din Noua Anglie, în Studiile de viață ale unui alt poet retras; el putea tot așa de bine să fi descris viața Margueritei cu Grace. Yourcenar avea nevoie de un loc îndepărtat unde să poată visa, medita și scrie nestingherită. Nu că ar fi fost o pustnică sau o arcadiană, dar să trăiești la Paris sau în orice altă metropolă timp de mai mult de șase decenii ar fi fost de neconceput. Retragerea lui Yourcenar alături de iubita ei într-un
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
2007). În ceva mai mult de două sute de pagini, cartea oferă imaginea completă a unei creații lirice solide, perfect consecvente cu ea însăși, care își recunoaște de la început atuurile și le conservă cu inteligență poietică în texte care uneori circulă, nestingherit, în forme aproape identice, în volume distincte. Mai mult decât această circulație să spunem formală, este cât se poate de evidentă păstrarea liniilor tematico-structurale definitorii de la primul până la ultimul volum de poezii al lui Liviu Antonesei. E vorba, altfel spus
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și pentru că abilul său constructor începe să aibă tot mai des conștiința propriei captivități în poem: "(poemul mi-a luat-o înainte. mărturisește totul./ mătură totul din calea mea. e un câine devotat./ un bun avangardist. ecoul pașilor se aude nestingherit./ voi fi declarat singurul locuitor./ al acestei vieți. Iar poemul ultimul ei supraviețuitor.)// ...// și totuși. lumea. oglinda din care nu privesc. vina de a sta închis în poem./ când sunt atâtea de făcut./ poemul nu este timp despre care scriu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
era vizualizat poetic "chip zburător, pasăre-om" sau "chip de-animal" -, Îngerul lui Blaga era înzestrat cu un instinct unic: acela al luminii. Îngerii lui Dan Laurențiu sunt mai degrabă înzestrați cu instinctul întunericului revelator, grație căruia îl poate însoți, nestingherit, pe creator sau chiar i se poate substitui. A se observa, spre exemplu, că îngerul negru sau îngerul mort apare ori de câte ori poetului i se amplifică senzația că pășește pe "drumul abisului" sau că, în momentul de maximă intensitate a suferinței
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să le faciliteze accesul În țara Verbului, Eutopia, sau în "țara de stele", Magnezia (descrisă într-un exercițiu cu mai mulți fluturi negri, care deschide Începutul poemului). Acolo unde Amintirile verbului originar sunt încă vii, iar poetul își poate exercita nestingherit ritualul preferat, regressus ad uterum, îmbrăcându-l în hainele extravagante ale fantasmagoricului sau ilogicului. Referințe critice (selectiv): Val Condurache, în "România literară", nr. 51-52, 1990; Vasile Spiridon, în "România literară", nr. 7, 1992; Anton Horvath, în "Steaua", nr. 8-9, august-septembrie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
avut pentru părinții noștri. Să rămînem aici, ți-o repet, totul se împlinește cu noi; îți vei aminti de cinstea noastră..." Opoziția sat-oraș capătă aici o semnificație exemplară. Pe de o parte, sînt aerul și apele curate, orizonturile largi, privirea nestingherită; pe de altă parte, sînt miasmele bolilor, înghesuiala oamenilor, mulțimea care te încarcerează. Pe de o parte, de asemenea, avem încetineala și regularitatea gesturilor ancestrale, atitudinile demne, liniștea certitudinilor imemoriale; pe de altă parte, avem agitația sterilă, ținuta neglijentă, spaima
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
starea actuală a istoriografiei noastre nu e doar opera istoricilor". În adevăr, ea constituie un produs întemeiat pe numeroși factori, între care istoria însăși. Ideea subliniată de autori în această primă secțiune e că "știința istorică poate să se dezvolte nestingherit doar în condițiile libertății de creație, adică, adică într-o societate consecvent democratică, ferită de orice tutelă ideologico-politică". Suntem în măsura a prețui cum se cuvine această concluzie, valabilă în orice istoriografie, oriunde și oricând, dar imperativă acolo unde se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sensul să se supună autorităților. M. este utilizat pentru diversiune în mediul stiliștilor împotriva fracțiunii M.N. Concluziuni: În RPR activează două fracțiuni stiliste: gruparea lui M.N., condusă de elemente dușmănoase și gruparea lui I.M. Deși cultul este ilegal, stiliștii activează nestingheriți. Organele DGSS duc muncă informativă în mediul cultului pentru depistarea elementelor dușmănoase, care își desfășoară activitatea sub masca cultului și pentru sancționarea acestora. Ministerul Cultelor nu și-a clarificat atitudinea față de cult, astfel că stiliștii nu sunt interziși ca „Martorii
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
sau extropianismul de la Institutul Extropian din California sunt forme de discurs neocartezian, care celebrează cyborgul sau avatarul în dimensiunile destrupate ale unei lumi ghidate de principiile minții și ale gândirii. Mai mult, subiectivitatea și îndoiala de tip cartezian pot funcționa nestingherit în dimensiunile globale ale rețelei Internet: ceea ce omul crede a fi realitate nu este decât o simulare digitală a unui „spirit” malițios, care intenționează să inducă umanitatea în eroare. Aceste concretizări discursive neocarteziene completează o perspectivă a ontologiei virtuale ca
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de experimentul realizat în anul 2003 în Muzeul Satului din București (capitolul V). Marylyn G. Hood (1994) consideră că "normele de participare" într-un muzeu clasic exclud comportamente ca: a vorbi tare, a atinge obiectele, a te plimba în mod nestingherit 23. Persoanele care au răspuns în acest sens, în baza unui chestionar, au arătat că nu sînt atrase de muzeele "închise", asemănînd acest tip de muzeu cu o bibliotecă sau cu o biserică, atmosferă improprie destinderii sau distracției. Sub titlul
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
celălalt. Acțiunea unuia întâmpină o reacție egală și opusă din partea celuilalt. Dar dacă ar exista un gen de velă cuantică, o oglindă cu sens unic, care să reflecte eventualele particule cu una dintre fețe, dar să le lase să treacă nestingherite prin cealaltă față, energia vidului ar împinge întreg obiectul spre fața nereflectorizantă a velei. Millis recunoaște că nimeni nu știe cum să facă așa ceva. „Nu există teorii privitoare la posibilitățile practice de construire a unui astfel de dispozitiv“, spune el
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Ieșit din pușcărie, Pavel Stoian face ordine. Și îi ordonă primarului să permită folosirea Arcului de Triumf pentru primirea trupelor sovietice, altfel... Tot cu mână de oțel în mănușă chirurgicală îi tratează pe reprezentanții țărăniștilor și liberalilor. Aceștia doresc trecerea nestingherită a unei unități hitleriste în retragere pentru a se evita vărsarea de sânge. Stoian le-o taie scurt : până la sosirea unităților românești, gărzile patriotice îi vor opri pe nemți. Pentru a forța autoritățile să distribuie arme, se autonumește prefect. Apoi
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fără îndoială, poetul de geniu, în tradiția romantică 91. Totodată, calitatea neobișnuită a înțelegerii conferă Poetului însușiri celeste. Să nu uităm că, pentru Edgar Poe, mintea individuală este o parte a minții Demiurgului, întrupata în materie. Dar, întrucât, imaginea Creatorului, nestingherita de materie, există deja în mintea Omului, ca o amintire ("memory"), ea poate fi recuperată prin "faint indeterminate glimpses" [străfulgerări slabe și vagi]92, în vis, în tranșă mesmerică, sau, în ceea ce Poe numește, în "Revelația mesmerică", "sleep -waking condition
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
mesianici, de la Octavian Goga la Aron Cotruș și, îndeosebi, la Mihai Beniuc - a cărui replică israeliană pare a fi C. Direcțiile tematice esențiale cultivate de poet sunt căutarea unui loc sub soare în care identitatea națională să se poată dezvolta nestingherită, evadarea din cotidian în universul etern al divinului, iar la polul opus, ancorarea în cotidianul pus sub semnul tutelar al neființei, al morții care îl amenință, îl veghează, îi hotărăște forma de exprimare. Prima este o temă a ardenței, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]