1,484 matches
-
asta, uită-te dincoace. Ieri, băiatul ăsta tocmai a împlinit treizeci și trei de ani... Nu știu ce nu i-o fi plăcut. Și nici tortul de aniversare nu-l văd nicăieri. Puseră totul la loc. Cosmina roti prin încăpere un ochi femeiesc și netezi cuvertura de pat. Coborâră, trecând iar prin miasme. Ușa apartamentului de la parter era deschisă, o bătrână, îmbrobodită și în capot de casă, se uita țintă la ei. — Sunteți de la poliție ? Pantelimon se strădui să-și amintească dacă era femeia de la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Noi le sugerăm ceea ce trebuie. — Materia determină spiritul. — E un fel de-a spune, încuviință Vocea, că biografia determină autobiografia. — Mai trebuie totuși ceva... — Bănuiam. Am chemat celelalte voci. Le-am ascultat. — Dă-mi peticul de hârtie, îi ceru Iacob. Netezi foaia și citi nedumerit : — Ionuț Penescu... E și ăsta un fel de dragon ? — Era cât pe ce să fie... Un sinucigaș de duminică, ceva în felul personajului lui Dostoievski. Puțin diferit, e drept... — Mă surprinzi tot mai mult ! Acum citim
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încheiat încă... Nu erau mulți care să-l plângă, zâmbi Iacob. Un convoi de felul ăsta nu se alcătuiește din cei care vin să plângă... Mai degrabă invers... Pe de-alde ăștia trebuie să-i facem noi să plângă. Iacob netezi peticul de hârtie și citi : Filip. — Filip și mai cum ? — N-are importanță, noi știm care Filip. N-avem nevoie de nume de familie. Nici ai noștri nu au nume de familie și nu ne e greu să-i recunoaștem
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ia el după tine. — Și asta numai pentru că ai o monedă de argint ? — Nu pentru că am eu, ci pentru că el n-are... Hai mai bine pe hol, să tragem o țigară. Dacă te uiți prin fum, se vede altfel. Cosmina netezi așternutul sub degetele desfăcute. — Vorbește ciudat... spuse. — Vorbește după cum trăiește, spuse Pantelimon, băgând moneda în buzunar și scotocindu-se după pachetul cu țigări. E încă la început și la început a fost verbul... — Dar gerunziul ăsta... — Tot ce are e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mare pentru el chinul soru-sii să-l îmbrace, să-i dea să mănânce și să-l șteargă întruna pe bărbie de firimiturile scăpate printre buze și de zeama doar pe jumătate nimerită, să-i caute mereu cărți noi și să netezească marginile umezite ale paginilor. De aceea, nu crâcnise atunci când Golea îl proptise, deunăzi, pe căruțul cu rulmenți și îl lăsase în fața magazinului Cocor, la cerșit. Se bucura de fiecare bănuț pe care trecătorii i-l strecurau în tolba atârnată de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
răspândeau în aerul rece aburi rotunzi. — Miroase a fasole, dibui orbul, care simțea toate încrețiturile aerului, ca liliecii. — Eu simt mai degrabă miros de prăjeală, adăugă șchiopul. Cârnați... Aromele se împletiră și începură să urce dealul, pe deasupra capetelor. Spinările se neteziră, capetele se întoarseră. — Se dă mâncare, înțelese Costică Ologu, sărind pe loc, păsărește. Să mergem și noi ! Orbul dibui pe jos funia căruțului pe care era priponit Coltuc și porni la vale. Ologu țopăia în jurul căruțului, grăbind bâjbâiala orbului. Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mână de ajutor, spuse cu voce stinsă Ologu. Și dă-i și chiorului ăstuia ciomagul, să nu mai umble în patru labe și cu limba scoasă. Panselia nu se încumetă să-l lase așa pe Coltuc, își sumese fustele colorate, netezi o margine, o muie în gură și îi șterse flăcăului sângele uscat din colțul buzelor. Dar cum era peste puterile ei să-l ridice, să-l așeze pe căruț și să-l proptească-n chingi, alese să-l asculte pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mătasea-broaștei la gură ? Săltă sacul pe umăr, ținându-l de băieri. — Să nu care cumva să ieși din casă până mă întorc ! șuieră. Abia frigul care pătrunse prin ușa deschisă o trezi pe Melania. Se ridică greu, ștergându-și lacrimile, netezi fața de masă, de parcă ar fi căutat urmele obrazului fratelui ei, și ridică perna. Odată cu ea căzu din pat și portocala. Se uscase puțin, coaja i se subțiase și se întărise, dar strălucea în penumbră, ca un ghem de lumină
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dumneavoastră m-ați chemat... — Știm, nu-i așa ? întrebă bărbatul, ridicându-și cu două degete cozorocul deasupra frunții. Nu se ivi nicio șuviță, probabil că tot părul era adunat, ghemotoc, spre urechea stângă și urma, scoțându-și chipiul, să-l netezească peste țeastă, cu podul palmei : Sau, adăugă, ar trebui să știm. Da’ tot e nevoie de o declarație din partea cuiva care să spună că e adevărat. Și cum dumneavoastră ne-ați chemat mai întâi... — De fapt, nu eu... Administratoarea, doamna
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cum nu văzu pe nimeni, se depărtă, fără să privească înapoi. Bărbatul vru să spună ceva, dar tusea o luă înaintea cuvintelor. În a doua cameră nu era nimeni. Intră descumpănită în camera de la început, unde, văzând-o, polițistul își netezi șuvița de păr și-și puse din nou chipiul pe cap. Bețivul moțăia, cu capul sprijinit de braț, pufnind din buze. Rada așteptă răbdătoare până când polițistul copie, muindu-și creionul chimic în gură, rândul de deasupra. Privi ceasul și adăugă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o să spui nimic, pentru că ăștia or să vină din nou după tine ! Ai să zici, când te-or întreba, că te-am arestat din greșeală și ne-am purtat frumos cu tine. Hai, spală-te pe față în chiuveta aia, netezește-ți hainele și valea ! Zi bogdaproste. Bucură-te că scapi numai cu amendă, de data asta !“ „Bogdaproste !“, repetase ea, somnambulic, crezând că așa trebuie. Primise însă pentru supușenia ei o palmă care o răsturnase, dar, foarte repede, și un dos
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gata... Rada intră în sufragerie, își lăsă haina și geanta pe scaun și dădu perdelele la o parte. Lumina învioră mobilierul frumos încrustat, catifelele moi de pe scaunele cu speteze primitoare. Aruncă, din obișnuință, o privire în oglindă, dar nu-și netezi părul care cădea în neorânduială. Se uitase în vitrină și nu-i venise să creadă : buza de jos spartă, ochiul stâng pe jumătate închis, obrajii descărnați de nesomn. Își pipăise fața, încă neconvinsă că reintrase în realitate, carnea era amorțită
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îndelung exersată, își avea rostul ei. „A intrat cineva în casă !“, șoptise, când săriseră amândoi în capul oaselor, buimăciți de zgomotul de geamuri sparte. Le trebuise ceva timp să înțeleagă ce se întâmplase, după ce găsiseră piatra. Rada desfăcu sfoara și netezi hârtia pe masă. — ăsta e altfel de sânge, îi spuse lui Petru Avădanei, care nu înțelegea rostul hârtiei despăturite. Uită- te ! El citi cu oarecare greutate, silabisind. Literele erau mari, de tipar, menite să ascundă scrisul adevărat al autorului : Bă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bătute, ca potcoavele, pe nicovală, și necheză scurt, toți ceilalți se opriră, așteptând. Magdalena, în schimb, nu putea stârni vreo îndoială. Pe chipul ei palid, semnele bolii se vedeau cu o limpezime tulburătoare. Avea părul negru și întins, de parcă îl netezise cu o bidinea uleioasă. Ochii îi erau uscați și scăpărători, clipea des și zadarnic, căci privirile îi rămâneau foșnitoare ca iasca. Pomeții ascuțiți erau palizi și pielea se subțiase într-atât, încât crăpa, ca varul întins. Frigul părea s-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că unul avea ochiul stâng albastru și cel drept castaniu, iar celălalt începea albăstreala cu ochiul drept. Unul avea un neg mare și scorțos ca o ciupercă de lemn lângă nara stângă, celălalt lângă nara dreaptă. Se pieptănau cu cărare, netezindu-și părul, unul într-o parte, altul în cealaltă. Cel cu ochiul stâng albastru apuca, mai ales, cu mâna stângă, celălalt, după cum îi arăta ochiul, cu dreapta. Poate că, și dacă ar fi știut să scrie, unul ar fi scris
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vorbesc turturelele. Calu îl opri cu un gest. — Eram serioși ! aminti el. Ia să vezi, adăugă, întorcându-se către Pârnaie și ai lui. Cum e, adică, să muncești. Se ridică și dădu primul exemplu. Întâi și întâi, chipul i se netezi, botul i se turti și trupul noduros se subție. Trase un nechezat lung, fornăi și continuă, pe mai multe voci, ca o herghelie întreagă. Ceilalți se tăvăliră de râs, având, de fiecare dată, grijă să pună sticla jos, să nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apus. — Binecuvântat este Domnul Dumnezeul nostru, acum și pururea și-n vecii vecilor ! Amin ! Isaia avea, dintr-odată, un glas nou, lipsit de urmele seci ale tutunului și de alunecările cleioase ale țuicii. Cortegiul tresări, își îndreptă spinările și- și netezi veșmintele, Puțică agitară prapurii, apoi îi păs trară drepți și neclintiți. Calu se schimbase, nu mai avea coama zbârlită și botul alungit din orice parte l-ai fi privit. Nu mai căutau unii la alții cu dușmănie, el și Pârnaie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
veghe, ca la cinema. Visele creșteau acolo unde trupul își regăsea miezul de odinioară, căci mușchii se încolăceau din nou pe oase și pielea se întindea să-i acopere. În vis, încrețiturile se domoleau și pielea Bunelului se întindea copilărește, netezindu-i obrajii. În schimb, Puțică nu aveau ce povesti din propriile vise, căci fiecare, cum visul e un fel de oglindă, trăia în visul celuilalt. De altfel, când aveau, rareori, prilejul să se privească în vitrinele lucitoare, fiecare se vedea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scoată haina cu băgare de seamă, de parcă ar fi desfăcut un pachet fragil. El se cuibări în îmbrățișările discrete pe care le presu punea dezbrăcatul. Maică-sa îi puse haina pe umeraș, culese de pe guler două scame închipuite și o netezi, cu aceeași duioșie ca atunci când haina se întindea pe umerii căzuți și pe burtica rotofeie a fiului ei. Apoi, cu mâinile proptite în șolduri, îi privi ținuta lipsită de vlagă. — Ce să vezi ? îl întrebă, sugerându-i că, după osteneala
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu ochii în jos, acolo unde nu-l slăbeau vedenia galoșilor târșâiți ai bătrânului și degetele grăsune ale femeii, strângând cutele fustei. Am muncit, reluă Jenică, dar n-a fost degeaba. Ar trebui să-ți dea ăștia o primă, îi netezi maică-sa câteva șuvițe de pe creștetul care începea să chelească. Nu te merită... — Apucă-te să le explici... spuse Jenică, dar fără nicio intenție în sensul ăsta. Și, ca lucrurile să fie cât mai încâlcite, adăugă : Lor le stă mintea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gura în jos, ca pe o semilună, de la bărbia dublată până la mărul lui Adam, de la părul rărit în creștetul capului, căzând peste urechile clăpăuge. Se frecă îndelung cu săpun, își ascunse fața în căușul palmelor, dar pielea nu i se netezi. Zâmbi cu îngăduință, iar cel din oglindă nu se lăsă mai prejos. Începuseră să se împrietenească, fără ca asta să le îmbunătățească starea de spirit. Și de aceea întâmpinară cu aceeași neliniște bătăile în ușă. Ce-i, pomponel, ți-e rău
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-l citească... Are programare... Tili e cel mai deștept dintre noi, el știe cum să caute... L-a iubit mult pe Luca, îi făcea pe ascuns problemele la matematică. Toți l-am iubit, de fapt... Maică-sa se ridică, netezindu-și capotul. Privi în jur, neștiind ce să mai zică. — Și eu, repetă, care credeam că s-a întors... — Într-un fel, spuse Jenică, fără să se clintească, s-a întors... Femeia își mai făcu de lucru câteva clipe, curăță
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
La baie și la bucătărie, dacă țin ușile deschise, se vede. De mare garsonieră ce e... Râse din nou și îi ciufuli părul. Sau, mai bine zis, îi schimbă neorânduiala, căci părul lui Maca nu se pieptăna și nu se netezea, ci se țesăla cu un fel de furculiță de lemn, aceeași cu care răscolea salata ori își răsucea spaghetele într-o gamelă păstrată ca amintire din armată. În ușa băii, fata se opri : — Să- mi pun înapoi ciorapii când vin
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în pieptul lui și îl îmbrânci. — Ești ca și ei, strigă. Râdeam când îți număram firele albe din claia aia nespălată. Da’ firele albe îți cresc direct din creier, ți-a albit creierul, tataie ! Dacă nu cumva s-a și netezit... Maca îi aruncă o căutătură jumate amuzată, jumate intrigată. — Boșorogule ! îi aruncă ea, încurajată. Nu ești în stare de nimic ! Doar să te pârțâi, ca ruginitura aia de motocicletă pe care abia dacă ești în stare s-o încaleci... Asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
duminica ? — Și ce- are asta cu sectoristul ? Și cu Securitatea ? Ne duceam și la bibliotecă... Și la cârciuma lui Coropciuc... Ca să nu zic că din când în când mai mergeam și la serviciu... — Cu cravată la gât, adăugă Jenică. Tili netezi hârtia și sublinie cu degetul. — Sectoristul îi urmărea pe toți din mahalaua noastră, de-aia era sectorist. Vorbise cu poștașul care trecea pe la el și îi făcea borderouri cu toate adresele de la care primeam scrisori și cu ziarele la care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]