6,179 matches
-
trebuia decât să strige pentru ca ai lui să-i sară în ajutor. Se încordă, își umplu plămânii cu aer și se pregăti să țipe, așa cum nu o mai făcuse niciodată în viața lui. Lovitura se abătu peste el fulgerător. Ceva nevăzut se năpustise asupra lui izbindu-l năprasnic în stomac. Icni scurt și, dintr-o dată nu mai avu aer. Nici nu-și dădu seama când se prăvăli secerat din picioare. Acum se zvârcolea la pământ încercând zadarnic să inspire. O forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se năpustise asupra lui izbindu-l năprasnic în stomac. Icni scurt și, dintr-o dată nu mai avu aer. Nici nu-și dădu seama când se prăvăli secerat din picioare. Acum se zvârcolea la pământ încercând zadarnic să inspire. O forță nevăzută îi apăsa coșul pieptului, strivindu-l. Ochii stăteau să-i iasă din orbite în timp ce din gură scotea numai niște horcăituri. Auzi un pocnet sec atunci când coastele i se frânseră și simți un val cald de sânge urcându-i în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Încet, Toma își revenea din nou în apele lui. Își amintea vag de conversația purtată de cei doi însă în continuare o considera lipsită de importantă. No, înțeleg că ai aflat deja că o mulțime de oameni s-au făcut nevăzuți de pe fața pământului în ultima vreme aici, la Baia de Sus, spuse Calistrat către Cristian, fără să-l privească. Vorbea încet, ca și cum și-ar fi căutat cuvintele. Stătea așezat, sprijinindu-se cu amândouă mâinile în toiag. Inspectorului i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de câțiva pași. Tresări speriat și abia se stăpâni să nu țipe de frică când simți pe umăr o atingere ușoară. Se lăsă brusc la pământ, pregătindu-se să se rostogolească într-o parte ca să se eschiveze din calea dușmanului nevăzut. Își dădu repede seama că Moș Calistrat era din nou lângă el. Se întorsese tăcut și acum îl strângea cu putere de braț. Nu mai fă chestii din astea! se răsti inspectorul la el, supărat. Nu poți să te apropii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
toiagul îndreptat înainte ca pe o suliță. Nu-și dorea decât să nu alunece pe frunzele umede de pe jos. Ajuns la marginea porțiunii cețoase, prinse să lovească în toate părțile cu toiagul, ca și cum s-ar fi luptat cu un dușman nevăzut. Era o senzație neobișnuită, se așteptase ca bastonul să treacă nestânjenit prin negura care acum devenise aproape opacă. Ei bine, nu era așa. I se părea că toiagul lovește un trup adevărat, destul de moale ce-i drept, dar totuși consistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl cuprinse. Se răsuci pe călcâie și o zbughi spre mașină. Se aruncă în spatele volanului, pregătit să fugă în trombă. Ceva îl ținea însă pe loc, nici el nu știa ce, poate curiozitatea ori poate dorința de a răpune dușmanul nevăzut. Ridică arma, pregătit să tragă în orice ar fi ieșit din peșteră. Ceva se agita în întuneric. Dintr-o dată, privirea nu mai putea străbate dincolo de prag. Șinele ruginite se întrerupeau brusc, ca și cum ar fi dispărut în neant, imediat ce treceau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Voi trage în genunchi, exact deasupra rotulei, așa încât să nu mai poți merge niciodată, după care te voi aduce înapoi. Se întoarse apoi pe călcâie și sări jos. Ridică oblonul remorcii, îi fixă siguranțele la ambele capete și se făcu nevăzut. Cristian vedea pentru prima oară capcana pe care o pregătiseră basarabenii. I-ar fi plăcut s-o facă în cu totul alte împrejurări și în nici un caz pe dinăuntru. Coastele metalice din profile laminate, erau sudate destul de rudimentar, iar tabla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
târându-se prudentă spre el. Nu-i despărțea o distanță de numai doi metri. Negura umpluse tot containerul și se pregătea să-l învăluie. Întinse în față toiagul, ridicându-l deasupra capului. Ca și cum s-ar fi lovit de un zid nevăzut, ceața se opri brusc, nemaiputând trece mai departe. În momentul acela, un bubuit puternic îi biciui timpanele, în timp ce capcana se zgudui puternic. Capacul masiv se închisese cu zgomot în spatele bestiei, prinzând-o înăuntru. Vâlva se micșoră pe dată, până la dimensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tot și cu toate, nu era decât un observator ce privea detașat de acolo de sus. Și totuși, corpul de pe platou îl atrăgea ca un magnet. Exista o legătură subtilă între el și trupul bărbatului prăbușit în iarbă. Un fir nevăzut, mai subțire ca cel al pânzei de păianjen îi unea, obligându-l să rămână pe loc, împiedicându-l să plece de acolo. Știa că nu-i nevoie decât să vrea pentru ca firul să se rupă. Începuse să-i placă noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu gura Întredeschisă de uimire. Nu credea În minuni, În afara minunii credinței, iar minunea putea veni doar de la El, de la Singurul Făcător de Minuni, de la cel care prefăcuse apa În vin; orice altceva erau Înșelăciuni de magicieni cu firele lor nevăzute, Minunea era un dat al creștinilor, și chiar printre creștini, doar pentru aceia cu o credință tare ca piatra, așa cum fusese a Lui. Șovăitor pe moment, temîndu-se de nălucire, căci ce altceva putea fi decît o nălucire a simțurilor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și-a luat zborul spre cer, sub ochii tăi, Simon zis Făcătorul de Minuni este hulitorul credinței și scîrbavnicul Învățăturii Domnului, ce Într-adevăr și-a luat zborul din vrerea puterilor Sale și din puterea gîndului său, și-acum zboară nevăzut spre stele, purtat de puterea Îndoielii Sale și a curiozității Sale pămîntești care au Însă o limită. Și mai spune-le răspicat, să te priceapă, că puterea asta a ispitei i-am dat-o tot eu, căci eu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o să cadă, rămîne Învingător“, zise Sofia. În vreme ce număra, Petru ținea ochii Închiși, vrînd parcă să se desprindă de timp. Ca deodată să se pornească țipetele sfîșietoare ale mulțimii, și-atunci deschise ochii. Chiar din locul În care Simon se făcuse nevăzut, cu puțin timp În urmă, dintre nori, Începu să se arate un punct negru care se făcea tot mai mare. Trupul lui Simon Magul venea spre pămînt ca un pietroi ce se Învîrtea În jurul axei sale. Magul dădea din mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Înghețase susurul sîngelui În vene. Numai că, dăinuind În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vîltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute, așa cum doar apa zidește și năruie pe nevăzute, noaptea le trosneau unghiile, creșteau și ele. 2. Cel mai tînăr, cel care avea trandafirul În inimă și care zăcea Între păstorul Ioan și prietenul său, Malhus, se va deștepta primul, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vîltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute, așa cum doar apa zidește și năruie pe nevăzute, noaptea le trosneau unghiile, creșteau și ele. 2. Cel mai tînăr, cel care avea trandafirul În inimă și care zăcea Între păstorul Ioan și prietenul său, Malhus, se va deștepta primul, dintr-odată, ca pălit de adierea timpului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
el să se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cîntările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14. Carul intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră, erau acolo, doar să Întindă mîinile care zăceau inerte de-a lungul trupului său vlăguit, Într-o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau cîte-un smoc de iarbă verde, cîte-o rădăcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
doar În sus, cu ochii Încremeniți și mirați, presimțind doar prezența caselor Înalte de piatră, după cum Îi cădea umbra pe chip și pe ochii-i vlăguiți, presimțind prezența caselor joase de după care soarele nu se adăpostea, dar la fel de prezente, de nevăzute și atît de reale, mai reale decît cerul de deasupra capului său, mai reale decît scîrțîitul oiștii carului și decît larma mulțimii care Îi Însoțea, murmurînd rugăciuni și cîntări. 16. Oh, fiți binecuvîntați, voi cei care ieșiți În Întîmpinarea Împăratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vis? Buzele acelea fremătînde și bărbia tremurătoare? „Decie nu e stăpînul meu!“ se pronunță el, așteptînd să audă răgetul leilor. Numai că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai bine răgetul leilor, chipul tînărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr-odată se lăsă o liniște deplină, care va spulbera sîcÎitoarele bocete și cîntări ale mulțimii; Încetase și scîrțîitul, smucitura roților prin hîrtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
atît de bine sufletului său după atîta vînzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii amuțise, scîrțîitul carului Încetase, ca și opinteala oiștii. Razele soarelui, care pînă atunci Îi căzuseră drept pe față, acum pieriseră, poate zăvorîte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lînii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum pînă atunci moțăise ca-ntr-un leagăn, scuturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
forțeze ochii, zadarnic Îi tot striga pe Malhus, copărtașul său, pe Ioan, cuviosul păstor, pe Kitmir cu ochii verzui, zadarnic Îl striga pe Domnul său: negura era deplină, păcurie, liniștea era de mormînt. Se auzea doar picurarea apei din bolta nevăzută, doar măcinarea veșniciei În clepsidra vremii. Dar vai, cine va despica visul de trezie, ziua de noapte, noaptea de zori, amintirea de nălucire? Oare cine va pune un Însemn clar Între vis și moarte? Oare cine, Doamne, va pune o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
măr verde. Iar ea ținea mai departe oglinda În dreptul chipului, pentru că acum vedea pădurea și frunzele unduitoare ale stejarilor. O pasăre Își luă brusc zborul dintr-un tufiș, fără nici un zgomot; un fluturaș ruginiu ca o frunză uscată se făcu nevăzut de pe trunchiul unui stejar; un cerb se opri deodată din goană, ca Împietrit și parcă mirat, ca imediat s-o ia la fugă ca din pușcă; o creangă putredă căzu din copac; o pînză de păianjen se legăna pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
untură de pește, grețoasă, dar foarte hrănitoare. Atunci sau primit niște ajutoare alimentare din partea SUA care erau alimentele armatei americane. Era ceva ce nu se mai văzuse (conserve de carne de 1 kg), cafea, țigări „Camel”, ciocolată și alte „bunătăți” nevăzute și nemâncate. Marea prietenă de la răsărit ne-a ajutat și ea: la noi în Slobozia - Filipeni a ajunsă niște ovăz care mirosea a urină de cal! Spun oamenii șimi amintescă de reacția lor. Dar să vezi politică și mistificare: ajutorul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lumea înconjurătoare. Vracii, șamanii, preoții diverselor divinități, pe lângă incantații, foloseau, în lupta cu răul palpabil și cu cel imaginar, mișcarea ritmică sau dezordonată, datorat unor substanțe halucinogene din plante, pentru a face din nou un echilibru între om și forțele nevăzute care-l înconjoară. și vechea societate dacică și societatea românească medievală, au trăit și prin dans. Nici dacii, nici dacoromanii și nici românii nu au inventat dansul, cel mult au particularizat unele mișcări, ritmuri și le-au dat nume, pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se Întorcea din safariul său gastronomic. Intră pe rînd și Își ocupă fotoliul. Îmi Întinse o bomboană de pralină și mă privi cu o oarecare reticență. — Daniel, ești alb ca o bucă de măicuță. Nu ți-e bine? O adiere nevăzută plutea peste parterul cu fotolii. — Miroase ciudat, comentă Fermín Romero de Torres. Ca un pîrț rînced, de notar sau de procuror. — Nu. Miroase a hîrtie arsă. — Hai, ia un Sugus de lămîie, că te vindecă de orișice. — Nu mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
local de poveste pe care-l știu pe-aici, pe lîngă La Paloma. Ca să prindă curaj, deh, atîta tot. Și să știți că nu mi-a mai adresat o vorbă și nu m-a mai salutat pe stradă, de parcă eram nevăzut. Ce părere aveți? — SÎnt Înmărmurit. Ce-mi mai puteți spune despre familia Fortuny? Vă amintiți bine de ei? — Erau alte vremuri, Îngăimă el nostalgic. Adevărul e că eu Îl cunoșteam chiar pe Fortuny bunicul, care a Întemeiat magazinul de pălării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]