KorAP: Find »[drukola/base=nevastă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...467 >

11,656 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

ora senectuții apropiindu-se, vrei acum..., dar nu mai ai cu ce, tăticu' rîde Lazăr, băgînd plicul în buzunar. Oricum, o parte din banii aceștia vor ajunge tot la Doina, că-i voi da doamnei Săteanu, s-o asiste pe nevastă-mea la naștere. Vorbești serios? Doar nu-s nebun s-o las pe nevastă-mea să nască fără doctor, doar cu moașa?, deși toți îmi spun că cel mai bine se naște cu moașa. Ziceam de bani. Ce, nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Lazăr, băgînd plicul în buzunar. Oricum, o parte din banii aceștia vor ajunge tot la Doina, că-i voi da doamnei Săteanu, s-o asiste pe nevastă-mea la naștere. Vorbești serios? Doar nu-s nebun s-o las pe nevastă-mea să nască fără doctor, doar cu moașa?, deși toți îmi spun că cel mai bine se naște cu moașa. Ziceam de bani. Ce, nu mai joci? Da, dar nu pe mărunțișul de tramvai; ar fi necinstit din partea dumneavoastră. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și n-am chef. Tot acolo și tot pe portița dinspre biserică? Tot. De ce? Iar începi? Vrei să mor prost? Nu vezi că elicopterele nu mai vor să vină? Zi-i. Vreau să-i suflu amicului toți banii. Și eu nevasta. Ești scîrbos, zău! Eu?! Ce-ai zice, maestre, dacă m-aș jura că, totuși, atunci, am iubit-o pe doamna? Cu puțină violență, e drept, dar... Tot nașu-și are naș. Jură! Hai că devenim lubrici. Spune ce dinte ai împotriva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
I-a plătit cu o brățară de aur, superbă, o poartă acum Sorina, fiică-sa. "Știi, mi-a spus rîzînd prost trebuie să fi fost s-o las pe aia să-mi scape; știam că voi nu mai sînteți prieteni, nevastă-mea era la maternitate, eu singur cu ea; am amăgit-o să vină acasă la mine, nu la cabinet..." Și, aia s-a speriat, s-a zbătut, a fugit de sub el și n-a mai revenit s-o chireteze, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
le dăm? Cin' te-a pus să cobori? întreabă șoferul. Stați sus cît mai mult, poate vine autofreza. Și-apoi, mai sînt cîteva găini. De jos, din sala restaurantului, se aude iarăși scheunatul cățelușei. Nu-i a bună spune țăranul nevestei. Da, scheaună urît confirmă țăranca. Îți amintești?, și-n vara lui '40, cîinele nostru, care era legat sub șură... Noi amîndoi dormeam afară, în coșul căruței, mai ții minte? Bătrîn și fără minte! dă țăranca un cot soțului. Numai la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în mijlocul ogrăzii că imediat a început cutremurul și acoperișul grajdului a căzut peste căruță... Hai afară să vedem spune țăranul și pleacă în fugă, lăsînd în urmă ușa larg deschisă. Doamne! tresare el, oprindu-se o clipă îngrozit, făcînd semn nevestei să se apropie. Stejarul de lîngă restaurant stă prăbușit într-o parte, spre mal, cu coroana în jos, către fundul iazului și cu jumătate din rădăcini ciuntite, aruncate spre cer. Lîngă el, rezemat de perete, cu cureaua de la pantaloni mototolită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de natură, ori condiția materială a părinților -, să te urci și să stai comod pînă la stația terminus. Bine, Mihai, răspunde Cristina -, dacă eu îți spun că renunț la legătura ce-o am, tu îmi promiți că mă iei de nevastă? Surprins de întrebare, Mihai se uită cruciș spre telefonul din mîna sa. Vezi ? continuă Cristina cred că ai ales greșit exemplul. Eu știu, de la bătrînii mei, care n-aveau habar de curse rapide, că nu-i bine să fugi după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a murit repede, făcuse o complicație... De ce, Mihai; la ce bun ne mai zbatem noi să progresăm în civilizație? La o adică, uite, sfîrșim ca niște cîini. Nici măcar cu speranța că dincolo ne așteaptă... Mare doctor în Chimie... Un rahat! Nevastă-mea moare ca un cîine. Pe mine mă așteaptă la cotitură alde Matei și Haralamb să-mi dea la cap... Contează cei care se bat cu pumnul în piept, apoi dau cu palma în masă. La Sinteză, singura instalație indigenă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
stătea cu fundul pe zăpada de pe trepte, și pentru care, cîndva, ai avut un oarecare sentiment..., nu să treci nepăsătoare pe lîngă el, flancată de procuror și de milițian... Dacă aș fi un fanatic, i-aș spune de ce a murit nevastă-sa iar el te-ar ucide acum. Vom asista la un șir nesfîrșit de atrocități. Ce zici? Întrebarea cinică a lui Mihai e primită de Maria cu același surîs ironic, devenit batjocoritor: Probabil bunul-simț mă obligă să te suport și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vomă. De ce mă întrebi? Maria începe să se plimbe, povestind rar, încet, cu calm: După ce prietenul mi-a rîs în nas, derutată, am încercat să scap de sarcină. M-am dus la un prietenul lui, doctorul Marcu; ne cunoșteam bine, nevastă-sa era în spital, tocmai îi născuse o fetiță. I-am dat bani și o brățară de aur, superbă!, pentru fetița lui, abia născută. A luat instrumentele de la spital și m-a chemat la el acasă. Ori poate că mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vezi: e chestie de psihologie. Spunem mereu: doctorii s-au învățat rău. Nu! Noi i-am învățat rău. Ba nici noi! S-a creat o stare de spirit, o psihologie; exemplul cu ăla cu șapte lei... De cînd mi-e nevasta gravidă, mă interesez: "eu am dat atît", "ba eu atît și n-a fost mulțumit, chit că i-am reparat și mașina", "mie a zis că-mi primește după și nu mi-a mai primit, deși s-a căznit patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
primul gînd este să se repeadă spre ea, s-o sărute pe gură aici, în curtea spitalului, apoi s-o ia de braț și să pornească împreună către maternitate, s-o trimită în sala de nașteri, s-o asiste pe nevasta lui Lazăr. Ce mai are în buzunarul acela fratele meu omul? întreabă Maria, arătînd către locul unde Lazăr a strecurat plicul. Dă-mi, te rog, batista rămîne Maria cu mîna întinsă. Batista de suflat nasul. La propriu, că la figurat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
niciodată; mă dor timpanele... O clipă, cei doi bărbați tac, speriați. A născut?! strigă aproape isteric Lazăr. Ce am? Cred că destulă nesimțire, ca mai toți bărbații... Doamna doctor, o imploră Lazăr, gata să izbucnească în plîns ce face copilul, nevasta? Sunt sănătoși? Fratele meu omul, îl privește Maria cu un aer superior mă bucur că ai înțeles și tu care-i prima întrebare ce trebuie pusă. Iar eu, pentru că nu pot avea umorul tău întotdeauna, îți voi răspunde scurt: toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
n-ai fost băiat cuminte, da' merită. Eu sînt obraznic de opt ani cu frumușica mea și nimic... Pe cînd tu..., fericitule! Auzi, noroc de Săteanca, tocmai era pe sală, Dumnezeu a oprit-o după program, altfel băgam cuțitul în nevastă-ta, mă chemaseră de la chirurgie pentru cezariană... Doar ce și-a aruncat Săteanca haina de blană și a venit la masă; "dați-vă deoparte!", ne-a strigat. Niciodată n-am văzut-o ca astăzi: parcă voia să-i mănînce din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lucrului bine făcut în brațe... Încă o dată, felicitări! M-am dus, că mor de frig... Stai, doctore îl temperează Lazăr. Fă-mă să înțeleg. Ești tîmpit? îl întreabă Runca, scoțîndu-și ochelarii. Credeam că voi, ăștia din teatru, care... cu aluzia... Nevastă-ta-i bine mersi, a născut normal, acum se odihnește. Lazăr se relaxează dintr-o dată, umplîndu-se de zîmbet, murmurînd o mulțumire. Salut! zice Runca plecînd grăbit, înfrigurat. Mă duc să mă pregătesc de plecare, sînt frînt. Dom' doctor, strigă Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Am impresia că viscolul ăsta v-a... bombăne ofițerul, cercetînd buletinul. A! se miră el Iulian Barbu, actor, îmi păreați mie cunoscut. Am și eu un of, ca să zic așa rîde, înapoind actul. Sîmbăta seara, numai ce-o aud pe nevastă-mea: Iar a apărut frumosul de Barbu și spune poante vechi". Ce să-i facem, dacă cele noi se scriu greu zice actorul rîzînd și-și duce degetul la frunte în semn de salut, apoi pleacă. Majoritatea călătorilor s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sală. Mihai Vlădeanu! se bucură ea. Pe mine mă știți din tabloul lui Derain, "Ceașca cu ceai", din biroul lui Lazăr, mi-a spus-o și el azi dimineață. L-ați cunoscut la Sălcii? Da. A plecat cu schiurile, că nevastă-sa... I-a născut spune Mihai. Două fetițe. Toți sînt bine. Zău?! se miră fata, explodînd de bucurie, și-n fericirea ei, îl ia pe Mihai cu brațele pe după gît și-l sărută pe amîndoi obrajii, apoi, stînjenită, se retrage

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

vreodată era un terrier Yorkshire, care le pângărea deseori linoleumul impecabil.) Wiggins mormăi nepăsător. Asemenea colegilor săi purtători de cardigan, Ted Wiggins nu dădea doi bani pe Dan, dar ar fi dat tot mărunțișul disponibil pentru a i-o trage nevestei tinere și suple a acestuia. Carol reușea să stârnească astfel de pasiuni. Așa cum am mai spus, avea acea drăgălășenie înghesuită și meschină, englezească și provincială, care-l făcea chiar și pe un bizon de talia lui Ted Wiggins să îndrăznească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
când a ieșit din cabinet! Răspunsul fusese întâmpinat cu un hohot de râs. Razza Rob se simțise încurajat, ba chiar susținut, să meargă și mai departe cu satira. — Și cu ginecologu’ militar care a rămas cu mâna băgată în pizda nevestei comandantului? Așa-i că vreți să știți ce s-a întâmplat cu ăsta? Așa-i? Izbucniră și mai multe urlete. Din motive necunoscute, gagurile cu vagine prinseseră la public mult mai bine decât glumele de mai devreme ale lui Razza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
e atât de nefericit. Toți știau despre Alan că e cel mai bun și conștiincios dintre bărbați - ce și-ar fi putut dori mai mult de la un iubit? Era puțin cam devreme să-l preseze pe Alan să-și părăsească nevasta, dar va veni și momentul ăsta, în ciuda furiei și a lacrimilor... Și cum rămânea cu slujba? Era adevărat că o detesta - mai detesta și spectacolele la care trebuia să meargă. Ar fi fost ipocrit dacă ar fi protestat prea mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
mult. Mâna lui Alan (fină și prelungă, așa cum am spus deja) tremura groaznic. Un pahar de bere se vărsă peste masa de joc, scoțând barul din inerție pentru câteva momente. — Mă simt foarte vinovat pentru toată chestia asta. Îmi înșel nevasta, sunt la limita eticii medicale, mă chinui și, cel mai important, mă folosesc de tine... — Te folosești de mine? Cum adică, te folosești de mine? Bull era din nou nelămurit. Trebuise să aștepte cam jumătate de oră până să apară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
odată cu trecerea timpului, după ce furia lui Bull se va fi potolit, vor dispărea cu totul. Privea atent trăsăturile frumoase ale soției sale. Așadar, aceasta era explicația pentru mirosul ca de ouă - „crea”. Își dădu seama că, devenind conștient de sarcina nevestei, starea de repulsie fiziologică îi dispăruse. Ba chiar își imagina că vor face din nou dragoste. Poate chiar foarte curând. Poate chiar după ce își terminau șampania. Din grădină, Bull vedea totul. Își schimbase poziția pentru că simțise un cârcel în piciorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
să știe el, când îi privea pe cei doi tâmpiți împreună, că nu era o seară obișnuită la familia Margoulies? Deci Alan îl mințise și în privința mariajului său. Îi spusese că totul se terminase, că nu mai simțea nimic pentru nevastă-sa, că i-ar da undă verde și că ar continua să trăiască alături de Bull, dacă nu ar fi consecințele medicale ale unei asemenea acțiuni. Și uite cum era tandru cu soția, având în ochi privirea aceea pe care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

lumea muritorilor, fără să mai aibă voie să se întoarcă în cer. Houyi și Chang'e, învinuiți pe nedrept, au dus o viață retrasă pe pământ, trăind din vânat. Odată cu trecerea timpului, Houyi a simțit că îi este tare dator nevestei sale pentru traiul pe care îl duceau. Auzise odată că în munții Kunlun trăia o zeiță pe nume Xi Wangmu, care avea un leac miraculos. Cine lua această licoare, se putea înălța la cer. Astfel, Houyi plecă la drum în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
și ape adânci, învingând tot felul de greutăți. Din păcate, a primit de la zeița Xi Wangmu doar o cantitate mică din acel leac, suficientă doar pentru o singură persoană. Houyi nu voia să ajungă singur în lumea cerească, lăsându-și nevasta pe pământ, dar nu voia nici ca soția lui să plece, lăsându-l singur printre oameni. Pentru că n-a găsit nici o soluție potrivită, el a ascuns leacul acasă. Nemaiputând să îndure viața simplă din lumea muritorilor, Chang'e a găsit

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]