1,553 matches
-
săracilor, cei reduși la tăcere erau îngropați aproape creștinește, dacă nu cumva vreunul dintre ei era dezgropat și devorat de câinii vagabonzi. O vizită în acest loc transformă pagini din volum în mărturii legate de morțile inexplicabile ale unor sinucigași neverosimili, ale celor înecați cu mâinile și picioarele imobilizate cu sârmă, sau ale celor uciși în banale accidente. Textul scrutează acuzator lipsa de umanitate a celor ce au făcut posibil, prin zelul lor absurd și pervers, unul dintre cele mai atroce
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
deschis contraargumente și bunăvoința de a urma logica adversarului dau măsura unei cărți atent "lucrate" din interior. Instaurată din primele rânduri, premisa reconcilierii contrariilor în numele diversității și al dialogului se dovedește una dintre sursele energiei pozitive ce se instalează în jurul neverosimilului duet. Dincolo de acest nivel, rezolvat sincer tot printr-o asumare fără rest - "cred cu tărie în străvechiul principiu al concordiei discors" (ceea ce nu face mai ușor de acceptat cronicile negative, după cum se poate vedea de câteva ori în cuprinsul volumului
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
canonizării. Așa cum l-a caracterizat prietenul său Matei Călinescu, Ivănescu a fost un scriitor (și, implicit, un personaj) borgesian, iar acesta e un motiv suficient pentru a-l însoți pe Gabriel Liiceanu în labirintul unei existențe aflate mereu la limita neverosimilului. Prima dintre confesiunile lui Mircea Ivănescu este, probabil, și cea mai dureroasă: "M-am născut dintr-o întâmplare pe care cred că am regretat-o cu toții: și eu, și părinții mei. Am apărut pe lume, cum să spun?, ca să umplu
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Rimează cu... Love!... Suedezul Levov! Rimează cu... Love!...". Trupurile atât de tinere, elastice, încă incerte, ale majoretelor se arcuiesc în ritmul extatic al unei incantații adresate "puternicului, mirificului, singuraticului Suedez", adolescentul evreu cu trasături vikinge, blond, cu ochi albaștri, la fel de neverosimil în splendoarea lui paradoxală precum concilierea forțelor contrare ce au sfârtecat lumea în al Doilea Război Mondial. În America deceniului al cincilea a secolului trecut, meciurile de fotbal, baschet și baseball ale adolescenților din cartierul evreiesc Weequahic din New Jersey
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și-a concentrat echilibrul și seninătatea în acest ținut al pluralității pașnice, confirmată de numeroase documente istorice, cronici, statistici, afirmată și în opere beletristice, memorii, jurnale de călătorie. Despre Banat se poate vorbi sau scrie ca despre un spațiu aproape neverosimil, în care proiectul Europei unite s-a realizat cu succes, avant la lettre, cu multe decenii înainte de conturarea lui concretă. Consistența acestui argument, oricât de vizibilă în domeniul faptelor, este favorizată de existența unui imaginar vast, ce așează alteritatea și
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
prin lumi periferice, precum sfera boemei sau bordelurile, asigură fluiditate narațiunii și consolidează limitele unui univers uman fascinant prin diversitate, însă purtător al acelorași însemne ale aneantizării. Moartea nu e punctul ultim al căutărilor și-al rătăcirii - într-un episod neverosimil, Ramses își povestește înmormântarea din postura unei prezențe/ absență: percepe tot, dar nu mai poate reacționa. Același mecanism care a făcut posibilă prezența unui pitic în rol de voce ("peltică" și "pițigăiată") a conștiinței, deturnează finalul romanului spre ultima zonă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ale lumii mici. În același mod, renunță la forma și stilul suprarealismului, însă îi păstrează substratul: dorința de aventură, fantasticul călătoriilor (chiar extraterestre), apropierea curioasă de necunoscut și monștri, rima curată și proaspătă, desfășurările neașteptate de evenimente și peisaje, prieteniile neverosimile și, ca un nod inevitabil al tuturor aventurilor, dragostea. Cronicar al propriei călătorii, Apolodor este, în jocul instanțelor textuale, adevăratul autor, poetul reluând doar faptele descrise în jurnal, "caietul pătat" purtat cu sine de neobositul pinguin - lacunele din "manuscris" sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Dorotheei Tanning, revers și contraparte a unei lumi plastice mereu măcinată de impulsul invaziei și al contaminării. Aliniate în poveste, spaima, dorința, violența și moartea închid patrulaterul unei istorii fantastice, în care imaginația vizuală sedimentează un construct verbal viu și neverosimil, amestec de basm vicios și fantezie suprarealistă. Când a început să-l scrie, Dorothea Tanning vizita adesea, împreună cu Max Ernst, micul oraș Sedona, din deșertul Arizona; în 1946, s-au mutat acolo pentru câțiva ani. Impresionată de "peisajul diabolic" al
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
recepționează clipuri transmise prin satelit). Marasmul și privațiunile din anii dictaturii ceaușiste modelează atmosfera și tematica acestor versuri. Alimentația, vestimentația - fie cele din viața de toate zilele, cvasimitizate de dificultatea obținerii lor, fie cele din lumea liberă și prosperă, uimitoare, neverosimile, semne ale unor paradisuri terestre posibile dar inaccesibile, întrezărite fulgurant, contemplate cu un jind impersonalizat, melancolic - dețin un loc important în recuzită. Emblematice sunt câteva personaje cu care eul liric intră în comunicare: în universul casnic, Magdalina - cea „refractară față de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
odinioară. Baudelaire a recunoscut acest lucru cu mare precizie: "Fenomenele și ideile care se produc periodic de-a lungul epocilor capătă, la fiecare înviere, trăsătura complementară a variantei și a împrejurării". Toate aceste observații vi se par poate greoaie și neverosimile. Este greu de crezut că personajele și evenimentele se păstrează, imateriale, în memoria generațiilor. Că după o perioadă de suspendare revin în mod inevitabil, reîntrupîndu-se într-o nouă ființă fizică și socială. În sfîrșit, că un eveniment mărunt, o emoție
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din care au ieșit cu capul plecat și murdăriți pentru vecie. Dar mărturisirile lor au avut drept urmare făurirea unui secret comun și capital: cel al revoluției și al originilor noii societăți. Desigur, judecătorii și procurorii subliniau prin mii de afirmații neverosimile cît de arbitrare și de deformate erau acele revelații privind începuturile. Din momentul în care cei care au fost făuritorii ei o confirmă, iar partidul încremenit le dă crezare, ele capătă forță de adevăr, consacrat de complicitatea principalilor interesați. Toate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Ziarele și difuzoarele făceau cunsocute atunci acuzațiile în întreaga țară. În străzi, în cazărmi, în uzine, răsunau în ecou strigăte ca: "Moarte trădătorilor!", "Zdrobiți-i în picioare!". Niciodată lumea nu a fost atît de conștientă, atît de bine informată asupra neverosimilului acelor acuzații. Niciodată lumea nu a ținut atît de puțin cont de acest lucru. Faptul că popoarele au aplaudat și venerat atît de mult, că revoluționarii socialiști, șefi de partide, au putut accepta și au ajuns să idolatrizeze oameni, mai
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Demersul autorului de SF este apropiat de al arheologului, care se bazează pe vestigiile pe care le interpretează, care construiește scenarii încercând să înțeleagă, să-și imagineze, pornind de la câteva imagini izvorâte din știința actuală, extrapolate sau imaginare, dar nu neverosimile în contextul științific al epocii. În SF, autorul construiește "lumi posibile" plasate în timpuri viitoare, prezente sau trecute, paralele. SF-ul propune ficțiuni "mimetice ale virtualului*". Strategiile sale narative sunt aceleași cu ale romanului din literatura generală, chiar dacă le privilegiază
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
naște, într-adevăr, în 1951, colecția "Anticipația" a Editurii Fleuve Noir. Aici sunt publicați mai ales autori francezi. Ce raporturi întrețin romanele lor cu știința? Lectura primelor cincisprezece cărți din colecție ne permite să identificăm rolul imaginarului, al extrapolării, al neverosimilului și să încercăm să înțelegem cum răspund totuși aceste texte la nevoia de miraculos a cititorilor din epocă. Aceste cincisprezece cărți, deși au autori diferiți, vor fi privite ca un singur discurs, cel ținut în epocă de o parte din
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
de trup. Moartea, pesemne, se răzbună pe cei care nu o iau în serios și-o batjocoresc pe scenă. "Sfîrșind" pe scîndură, seară de seară, nu sfîrșești în pat, ca laicul; sau o faci prea devreme; ori în chip zbuciumat, neverosimil, neașteptat, înjositor. Sînt oamenii care părăsesc acest tărîm cu zîmbetul pe buze, îmbrăcați curat, cu o lumînare la căpătîi, împărtășiți, conduși din priviri de o familie îndurerată. Comedienii rar au avut parte de un asemenea final. Dacă scena e o
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Slobozia întrecea măsura. Versurile lui erau de o exuberanță sfidătoare și respirau o libertate fără margini, care îi amețea pe cititori. (...) Nesupus, gata să înfigă pumnalul ironiei în oricine încearcă să-l supună vreunei constrângeri, el se înfățișează ca o neverosimilă ființă liberă într-o lume a obedienței și a resemnării."229 Atacă tinerețea, nepăsarea de a rosti ceea ce este interzis, candoarea, jovialitatea, care devin o avangardă, prin încercarea și reușita de a face bucățele așa zisa moralitate comunistă, pudoarea, teama
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fi locul unde se închipuie melodrame ale disperării celor ieșiți la pensie, parcursul dramatic reușește a înfășura metaforic și acest obiect teatralizant: acolo revine la viață lumea de fantoșe din timpul care s-a scurs deja, repetabil într-un mod neverosimil, spectacular. Protagoniștii recunosc faptul că scenele nu sunt altceva decît morminte, cimitire de personaje care au rămas împrăștiate peste tot, iar cei care trăiesc prezentul orbecăie printre aceste umbre ca printr-o atmosferă încărcată de sunete. O serie de teme
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cărți, Enfers fabuleux (Infernuri fabuloase) era populată cu mutanți rezidenți ai unei mănăstiri, care se Îndeletniceau cu arderea de vii a inocenților Într-un nou holocaust, după ce acțiunea romanului Lisbonne, dernière marge (Lisabona, ultima graniță, 1990) se petrecea Într-un neverosimil secol II, Volodine se desparte de un pseudo-SF și pășește cu Îndrăzneală În plin război rece, aducînd În proza franceză contemporană violență, baroc, dar și clocotul verbal și explozia lexicală nemaicunoscute de la Céline Încoace. Senzația cea mai pregnantă produsă de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
accentuat peiorativă, a formulei horațiene „aurea mediocritas”), „burghezul” e, de fapt, din perspectiva omului modern, adevăratul „monstru”, „preistoric animal”, retardat, purtat de instincte, fără conștiință, „hidos”. „Serenada muncitorului” ne pare azi, cînd ne-am cam înmuiat, un discurs agresiv, destabilizator, neverosimil la un autor care în viața cotidiană se comporta timid. El e însă în acord cu o parte a discursului epocii, existent nu numai în literatură, ci și în plastică. „Monstrul” din poemul lui Bacovia seamănă cu uriașul dintr-un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
naționalismului șovin și antisemit care promovează dezbinarea națiunii, [...]că literatura, arta și cultura în general nu se bucură de atenția politicienilor care urmăresc numai partea materială individuală, îmbogățirea lor și exploatarea celor mulți”. Fiecare pagină era împănată cu asemenea considerații neverosimile, care ar fi trebuit eliminate, dar în unele se găseau (din păcate, puține) și informații utile. De pildă, că el, N. C. Munteanu-Muntmarg, a publicat în ziarul ,,Cultura Poporului’’ din Cluj, în 1925, un articol cu titlul ,,Bacovia și Gr.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unui interior domestic vag personalizat: "Unghiul drept/ tăblia mesei/ flori roșii/ geometrice-n covor/ tușul galben/ negru/ albastru/ paharul/ cristalul perfect/ aparatul TV/ și tranzistorul/ fotografia persoanei/ cinci flori/ cam ofilite/ și un calorifer/ rece". La fel ca în această neverosimilă, detașată Revelație a minusului, a golului existențial, o răceală calculată, bine dozată pare a se instala în întreaga Viața fără sentimente. Sobrul decupaj de imagini pare executat fără greșeală, de o instanță poetică aproape absentă din propriile texte, în virtutea unui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
zbuciumat, este construit poemul Non plus ultra: "eu vin/ pornind de la zero/ desculț/ vin îmbrăcat simbolic// în coastele veacului/ însângerat de un sfârșit/ enigmatic// acesta-i cuvântul/ strigătul verde/ oblic pe cer/ drept în Ocean/ pe obraz trăgând linii sângerânde/ neverosimile/ soarele ca o tipsie încinsă pe creier/ nevoile fiziologice ale trupului/ în care... Doamne!/ mă satur de zbuciumul interior al fiecărui organ". Impresia vizibilă pe care o lasă discursul liric doar în aparență, așadar, rupt, sacadat este că însuși timpul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mimezice, în detrimentul funcției semiozice 10, există autori care au abordat această problemă în altă manieră. Astfel Guy de Maupassant scria că, în cazul unui roman realist, problema este nu să redai realitatea, ci iluzia adevărului, deoarece: [...] adevărul poate fi cîteodată neverosimil [...]. A crea adevărul înseamnă cîteodată să dai iluzia adevărului în întregime, urmînd ordinea logică a faptelor și nu să le transcrii cu servilism în învălmășeala succesiunii lor. Am ajuns la concluzia că realiștii cu talent ar fi trebuit să se
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
obiect de analiză cât mai largă*. SOMNUL RAȚIUNII Ceea ce s-a emis pe micul ecran, tardiv și segmentat, în legătură cu dramaticele evenimente de la Târgu Mureș, pare de necrezut. Iar ceea ce se aude, prin atâtea canale, confuz, imprecis, aporetic, e încă mai neverosimil și mai derutant. Cum s-a putut ajunge acolo? De ce autoritățile n-au informat la timp opinia publică și n-au dispus măsuri care să ducă la evitarea violenței? O strategie obtuză, întemeiată pe monopolul informațiilor și pe ideea nefastă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
represiv care își cunoștea meseria. Cele mai absurde zvonuri au fost diseminate de tehnicienii manipulării, mai toată populația a fost prinsă, abil, în plasa pregătită anume în oficinele puterii. Dacă alegerile au dus la un rezultat scandalos pentru orice democrație, neverosimil pentru oricine cunoaște realitățile noastre și jenant chiar pentru echipa dirigentă, este pentru că luni în șir organele puterii au dus o campanie de dezinformare sistematică. Ele n-au avut altă grijă decât să întrețină pe de o parte iluzia reformelor
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]