2,919 matches
-
ZILELE MELE SUNT GEMENE, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 2324 din 12 mai 2017. dar cât de mare să fi fost uterul domnului să îmi nască mie atâtea gemene? *** mintea e un balaur m-a încuiat în rutina nimicului îmi aruncă gânduri ciosvârte să mă îngraș pentru tăiere postesc mi-e dor de mine *** aștept ora trezirii aștept nu am nevoie de timp să știu când a sosit vremea nici de clepsidre **** fac paturile conștiincios sunt angajatul paturilor singuratice
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
între Lenuța și Veta la piață, pe un alt canal de televiziune se difuza o știre despre Andreea Tonciu care și-a făcut operație estetică de micșorare a nasului.“ vor constata la finalul vieții ca au trăit degeaba. Fermecați de nimicurile vieții ei nu observă munca furnicii spre a urma exemplul ei „Despre furnică va vorbi în viitor munca ei.“ Un alt material ce are ca titlu un proverb popular „Cine sapă groapa altuia cade singur în ea.“ îndeamnă printr-o
CUGETĂRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377757_a_379086]
-
Friedrich Schelling), fie prin Voință (ca la A. Schopenhauer și, desigur, la Fr. Nietzsche). Alți filozofi occidentali, în schimb, au negat aspectul nemanifestatului din realitatea ultimă după meditația Upanisadelor, concentrîndu-le asupra unui singur aspect manifestat, întrucît nemanifestatul echivalează cu nimicul, cu neființa: pentru ei unica realitate este aceea a devenirii materiale (și aici în maniera indiană și a Upanisadelor în general). Din acest curent cultural se desprind două ramuri principale: una a aplicat coerent premisele la realitatea socială, pentru
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de respirație, de concentrare, altele devoțiunii față de o divinitate personală etc., fie în felul cum își închipuie Realitatea ultimă cu care tinde să se contopească; pentru unii Spiritul Universal, pentru alții o divinitate personală, pentru alții încă, de-a dreptul Nimicul (Nirvăna, care este, mai degrabă, definiția negativă, apofatică, a aceleiași absolute Realități) etc. Cum am subliniat însă, ceea ce unește diferitele sisteme de gîndire este tocmai tendința comună de a fugí din lumea fenomenică, considerată simpla negațiune, și a căuta contopirea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
G. PERROTTA, op. cit., II, p. 211). Într-adevăr, dorința este aceea care umple spațiul temporal al vieții, dorința mișcă pe om de la un obiect la altul, de la o acțiune la alta, dorința îl îmboldește să se afunde în noianul de nimicuri al multiplicității materiale, dorința îl alungă din urmă clipă de clipă pînă la pragul morții: dorința. Dacă pentru filosoful grec năzuința nu trebuie să se împlinească, pentru că, odată împlinită, dorința însăși e moartă, ucisă, ea care dă un conținut existenței
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
repetând fraze cosmopolite din gazete străine, susține, cu o caracteristică lipsă de respect pentru tot ce e într-adevăr românesc, că aceste clișeuri stereotipe egalitare, liberschimbiste, liberale și umanitare, acest bagaj al literaților lucrativi de mâna a treia, aceste sforăitoare nimicuri sânt cultură națională sau civilizație adevărată. N-are cineva într-adevăr decât să deschiză o teză de licență, s-asculte prelecțiuni la universități - esceptăm pe cele de matematică - să citească ziare și broșuri, să citească proiecte și paraproiecte de legi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
credit nu va să zică a-și pune amanet averea și veniturile pentru a căpăta bani; credit adevărat are numai acela care, prin tranzacțiunile sale corecte, dovedește că nu e capabil nici de-a-și hazarda averea, nici de-a o risipi pe nimicuri, credit are numai cel economicește puternic. D-rul Platter, profesor la Universitatea din Cernăuți, în broșura sa asupra Cămătăriei din Galiția și Bucovina, a dovedit cu multă știință că averea imobiliară nu-l face pe om capabil de credit, că o
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
riguroasă. Numărul recidiviștilor și a bătrânilor e foarte mic; tot contingentul e nou și tânăr, ieșit din școalele interconfesionale ale statului! Ceea ce e mai ciudat sânt proporțiile mari ale crimelor celor mai grave. Generația nouă nu se mai ocupă cu nimicuri, nu fură o pîne de nevoie; ea comite tot crime temeinice. Statistica tribunalelor cu jurați din Prusia ne arată că s-au înmulțit în 4 ani: Crime contra moralității cu 294 procente Omor............ cu 138 procente Ucidere........... cu 102 procente
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ironie n-am zice nimic. Dac-ați zice de ex.: "Arab-Tabia? La Paștile calului, dar uite temenele plecate de la Taikunul Japoniei" am râde și noi de ne-am uita amarul. Dar a vorbi serios și cu fraze retorice de asemenea nimicuri, a face o sfară lungă de articol de fond din ceea ce e propriu cel mult pentru o notiță la cronica zilei e ceva la care nu ne-am fi așteptat nici din partea "Presei" chiar. Dar unde se trezesc d-lor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
urzirile ei sânt mai totdeuna neutralizate prin împrejurarea că publicul imparțial, luminat sau cel puțin plin de respectul autorității este totdeuna un reazim solid al meritului și al reputației adevărate. La noi însă această stărostie de secături veninoase, de "onorabile" nimicuri, de idioți înfumurați, tronează, taie și spânzură ziua-n amiaza mare; ei compun juriurile de artă, ei sânt pașalele instituțiilor naționale, de la ei atârnă soarta acelor nenorociți cari, târâți de adevărată chemare, își cheltuiesc viața ca să facă ceva ce nu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
reprezentat termen al temei apare deja ca un rezultat al degradării, al trecerii timpului: "cetatea cea mândră El a supus-o până la pământ, a culcat-o în pulbere"16; 4. praful este ultimul strat al degradării elementelor. El simbolizează sfârșitul, nimicul: "voi sfărâma zidurile Tirului... voi mătura praful din el și-l voi face stâncă goală"17. Dacă în momentele când exprimă legea divină, apostolul își reține orice comentariu, considerând-o imposibil de schimbat și acceptând-o firesc, atitudinea lui răbufnește
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
credem: el a înălțat cetatea prin cântul harfei sale... Să nu uităm: Sarmisegetuza este astăzi o ruină, dar noi o putem vedea tronând sălbatic în cântecul poetului ... IV " Pustiu e în dome și zeii sunt morți" Pulberea colbul pleava • Pustiul • Nimicul) Pulberea (țărână, praful, colbul, pleava) 1. "Substanță" de reper pe scara devenirii cosmice, praful este un semn al unei gândiri negative. "Pulberea" lui nu este rezultatul unei arderi tensionate, purificatoare, precum cenușa păsării Phoenix. El este o consecință a dislocării
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mori tu?) 3. Praful se manifestă în toată gândirea poetului ca o substanță, "termen final" (Shopenhauer) al neantului: "Ai știut tu, scumpe frate, că pământu-i o ruină?" (La moartea lui Neamțu). Nu există un alt termen esențial pentru a desemna "nimicul", sfârșitul, "spiritul morții eterne-n ruine". El coincide cu "moartea seminței", cu stingerea oricărui elan vital: Fiindcă tina lumii e rea, fiindcă tină / Și praf e universul întreg..." (Andrei Mureșanu). Fără "substanța" sa geneza și apocalipsa nu pot fi înfățișate
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
omenești: "ceea ce ești este precum ceea ce este sus, iar ceea ce este sus precum ceea ce este jos, spre a împlini miracolele unui singur lucru...".30 M. Eminescu nu gândește lumea în scindări, ci în armonie, în curgere. Mai departe decât pustiul (nimicul) nu se poate înainta. E "capiștea" nimicului: punct-zero, punct orb, unde înțelesul cuvintelor nu mai pot aproxima nimic. G. Călinescu îi reproșa că nu mai exprimă "progresul", ci "documentează nimicul".31 În morfologia prafului eminescian, nisipul, pulberea încă mai poate
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sus, iar ceea ce este sus precum ceea ce este jos, spre a împlini miracolele unui singur lucru...".30 M. Eminescu nu gândește lumea în scindări, ci în armonie, în curgere. Mai departe decât pustiul (nimicul) nu se poate înainta. E "capiștea" nimicului: punct-zero, punct orb, unde înțelesul cuvintelor nu mai pot aproxima nimic. G. Călinescu îi reproșa că nu mai exprimă "progresul", ci "documentează nimicul".31 În morfologia prafului eminescian, nisipul, pulberea încă mai poate "aștepta" ceva, încă mai poate zvâcni o
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
scindări, ci în armonie, în curgere. Mai departe decât pustiul (nimicul) nu se poate înainta. E "capiștea" nimicului: punct-zero, punct orb, unde înțelesul cuvintelor nu mai pot aproxima nimic. G. Călinescu îi reproșa că nu mai exprimă "progresul", ci "documentează nimicul".31 În morfologia prafului eminescian, nisipul, pulberea încă mai poate "aștepta" ceva, încă mai poate zvâcni o posibilitate, o încercare: pașii omului, sau vântul care să-i spulbere urmele -, dar "pustiul" nu are consistență: el e o negativitate, el "există
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
care sein este ființă. Mai apropiat de M. Eminescu din acest punct-zero este Basarab Nicolescu care vorbește în teoremele sale despre "vidul cuantic", despre "o fluctuație între ființă și neființă"; "nimic nu poate epuiza bogăția vidului cuantic. Căci el este Nimicul"34. Sensul de "vid plin" nu este altul decât cel intuit de Sergiu Al. George.35 Am avea la Eminescu un sens ontologic, pentru că "nimicul" corespunzând unui enunț negativ ca "absență", nu poate fi conceput fără o referință la o
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
fluctuație între ființă și neființă"; "nimic nu poate epuiza bogăția vidului cuantic. Căci el este Nimicul"34. Sensul de "vid plin" nu este altul decât cel intuit de Sergiu Al. George.35 Am avea la Eminescu un sens ontologic, pentru că "nimicul" corespunzând unui enunț negativ ca "absență", nu poate fi conceput fără o referință la o "substanță primă", precum în logica indiană Nyaya sau Buddista. "Fluctuația" dintre ființă / neființă sau "bogăția vidului cuantic" are un sens dialectic, hegelin (Ioana Em. Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
formule oarbe unite cu un maximum de formule vizionare (p. 99) se apropia M. Eminescu când scria, pe la 1868-1869, într-un prim proiect teatral Mira36 despre "Zeea-nimic": "Zeea pustiurilor fără adânc și fără înălțime, fără lumină"?37 Mortul din "raclele nimicului" (formula funerară a lui Heidegger), radicalitate a gândirii lui F. Nietzsche (Așa grăit-a Zarathustra), e contemporan cu "apusul de zeitate și asfințire de idei" din poetica eminesciană: "Tăcut, pustiu, prin care-un vaiet trece E ca și când ar fi murit
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
III. CRONICA FUNERARĂ A "ZIDIRILOR ANTICE" 59 (ZIDUL PIRAMIDA, CETATEA • RUINA NISIPUL, MUȘUROIUL CENUȘA PRAFUL • PERSONAJE: REGI, "POPULI" • GALBENUL ASFINȚITULUI • SARMISEGETUZA "UN VIS DE PIATRĂ...") 59 IV. "PUSTIU E ÎN DOME ȘI ZEII SUNT MORȚI" 99 (PULBEREA COLBUL PLEAVA • PUSTIUL • NIMICUL) 99 V. ADENDA 125 1. "STINSUL" UN PRETEXT DUPĂ IOANA EM. PETRESCU (CECITATEA SACRĂ, OCHII MALEFICI, ERESUL DIN OCHII IUBITEI) 127 2. DOUĂ MOTIVE: "CĂRȚILE VECHI" LA EMINESCU ȘI "BIBLIOTECA" LA BORGES 137 3. SCRIITORII SĂTMĂRENI ȘI MIHAI EMINESCU 147
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a celor două ființe: artistul și boieroaica. Artistul aristocrat, rafinata boieroaică. Încăperile ei sînt neîntrerupte puneri în scenă. Dezordonat-spontane, ca într-un încă necunoscut teatru al absurdului. În care lucrurile scumpe, inimaginabile, aduse de pe meridiane, fac un dialog incredibil cu nimicurile de utilitate zilnică: radiocasetofoane cu alură de navă interstelară, prosoape zvîrlite peste șampoane și deodorante, rame cu irizări nemaivăzute, ibrice și răzători, albume somptuoase, cărțulii fanate, pandantive, scobitori, coliere, supozitoare, acvarii cu minuscule broaște țestoase, demachiante, rochii, ginși, cotoare, coji
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
președinte își gîndește strategiile. Nu puține. Și, oricum, nu anoste. Dimpotrivă. Cea mai proaspătă ieșire la rampă a, totuși, congenerului lui Nicu de la "Tănase" e în materie de Constituție. Cînd umoristul își dă seama că începe să se piardă în...nimicuri, cum ar fi traficul de influență (i.e. marea corupție), se duce direct la Constituție. Vexîndu-i pe iliescienii pur-sînge, moașele Constituției iorgovane, cu orgolii de cod napoleonian. Și, cum noul show nu putea fi unul oarecare, lansat, la o adică, de pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de o vacuitate evidentă, mergînd de la găselnița ultimei bienale venețiene, cu unul din saloanele ei naționale realmente gol, pînă la fojgăieli locale vrute, în ochii acelorași globtrotteri de proiecte, să racodeze, vezi doamne, insuportabila desuetudine periferică la alămurile globale ale nimicului. E o poftă smintită în a pulveriza, a artificializa și ce-a mai rămas natural în ființa ce se confruntă acum din ce în ce mai dramatic cu propria-i condiție. Ne e teamă că în schizofrenia generală a prospectorilor computerizați ai artei totul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sistematic ieșirile în arenă ale complexatului băiețică vizual? Atît de insolent la modă acum, dar și atît de trist anonim, în cazna de a-și propune vidul. Doar înțeleaptă detașare?... Cineva ar trebui să-i onoreze pe acești insurgenți ai nimicului cu imediate întîmpinări, fie ele și galante. Să le frăgezească retina, arătîndu-le că rasatele tendoane ale frumoaselor lor partenere de trotuar sau de terasă există. Și că merită măcar bravada cruciaților madrigaliști. (Caca! ar răspunde băiețică Baetica.) 10 mai Dacă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
numeroase articole în reviste de specialitate. A publicat volumele: Exerciții fenomenologice asupra filosofiei românești interbelice (1999; C. Rădulescu-Motru și proiectul antropologic kantian (2000); Căutarea de sine și chemările tradiției (2002); Topos-ul formal și istoric al silogisticii (2003); Fenomenul și nimicul. Vol. I Proiectul fenomenologic concept și aplicați (2005); Urechea tăcerii (Versuri. 2005); Răstiri către sine. Încercări de ideologie polifonică (2006); Situațiile existențiale (2007). La editura Institutul European, Iași, au apărut: Proiectele filosofiei kantiene (2004); Cetatea sub blocada ideii. Schiță fenomenologică
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]