4,446 matches
-
Noble Order of the Thistle. Cititorul ar putea trage de aici concluzia că Ordinul Ciulinului este mai vechi, ceea ce nu e cazul, dat fiind că a fost creat în 1687, sub Stuarți, în principal pentru un număr de numai 16 nobili scoțieni, pe cînd primul datează din 1348, sub Plantageneți (v. vol. 1), și cuprinde azi 26 de cavaleri, inclusiv suveranul. Cel de-al treilea ordin cu vechime atestată este Ordinul Băii, cu motto-ul The Most Honourable Order of the
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
relativ mici, și nu în regiuni întinse sau țări. După un model similar celui roman, mai tîrziu reluat în cursul apariției guvernărilor reprezentative moderne, participarea în corpurile guvernatoare ale orașelor-stat era limitată inițial la membrii familiilor din clasele de sus: nobili, mari proprietari de pămînt și alții asemenea. Dar în timp, rezidenții urbani, care erau mai jos situați pe scara socioeconomică, au început să ceară dreptul de a participa. Membrii a ceea ce astăzi am numi clasele de mijloc noii îmbogățiți, comercianții
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
în Marea Britanie, Scandinavia, Țările de Jos, Elveția și în alte zone aflate la nord de Marea Mediterană. Cu toate că schemele evoluției politice au fost diferite în aceste regiuni, o versiune mult simplificată ar arăta cam așa: în diverse localități, oamenii liberi și nobilii începeau să participe direct la adunările locale; acestora li se adăugau adunări regionale și naționale alcătuite din reprezentanți, dintre care unii sau toți urmau să fie aleși. Adunările locale. Voi începe cu vikingii, nu doar din motive sentimentale, ci și
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
de obicei în terenuri, și cu statut ereditar. În vîrful ierarhiei se afla un rege a cărui putere era limitată de faptul că era ales, prin obligația de a se supune legilor și prin nevoia de a-și păstra loialitatea nobililor și sprijinul oamenilor liberi. În ciuda acestor limitări ale egalității, clasa oamenilor liberi țăranii liberi, micii proprietari, fermierii era suficient de numeroasă pentru a impune o influență democratică de durată asupra instituțiilor și tradițiilor politice. În alte cîteva părți ale Europei
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
pentru democrație: diferențe între drepturile, îndatoririle, influența și puterea sclavilor și ale oamenilor liberi, între bogați și săraci, împroprietăriți și neîmproprietăriți, stăpîni și servitori, bărbați și femei, zilieri și ucenici, meșteșugari și proprietari, orășeni liberi și bancheri, lorzi și arendași, nobili și oameni de rînd, monarhii și supușii lor, oficiali ai regelui și cei cărora le dădeau ordine. Chiar și între oamenii liberi existau diferențe mari de statut, avere, ocupații, obligații, educație, libertate, influență și putere. Iar în multe locuri, soția
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
le sînt refuzate oportunitățile de a participa la guvernare nu vor fi protejate și promovate în mod adecvat de cei care guvernează. Mărturia istorică în această privință este covîrșitoare. După cum am văzut în scurta trecere în revistă a evoluției democrației, nobilii și burghezii din Anglia, nemulțumiți de modul arbitrar în care monarhii le-au impus sarcini fără acordul lor, au cerut și au cîștigat dreptul de a participa la guvernare. Secole mai tîrziu, considerînd că interesele lor fundamentale erau ignorate, clasele
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
o primă fază, populațiile autohtone au fost obligate de nevoile practice ale vieții să o adopte ca limbă secundară, în relațiile lor cu administrația, cu armata și cu coloniștii romani. Se știe din textele latinești că în Galia, la început, nobilii și comercianții au fost cei care au adoptat latina. Primii și-au trimis copiii la școli romane, pentru a putea promova în magistratura imperială. Istoricul latin Tacit relatează că, în anul 21 d. H., fiii celor mai importante persoane din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de animale domestice moștenite din latină. Cal < lat. caballus este panromanic. Istoria lui este interesantă dacă ne gândim la faptul că, la început, lat. caballus însemna „mârțoagă“, cal folosit pentru transport, iar equus era „cal de călărie“, aflat în proprietatea nobililor. Încă de la începutul erei creștine însă, caballus a câștigat lupta cu vechiul său sinonim parțial, pentru că era mai expresiv. Într-o inscripție din acea epocă, găsită în Iberia, se precizează că se preferă cuvântul caballus lui equus, care apare în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cine se gândește la rele“. Textul este în franceză, care era limba folosită, în acea vreme, la curtea regală engleză. El i-a promis favoritei sale că va face din acea panglică bleu o decorație, la care să râvnească toți nobilii de la curte. Marele maestru al Ordinului Jaretierei este regele însuși, iar prințul de Wales și două zeci și patru de cavaleri, aleși din nobilimea cea mai înaltă, constituie comitetul de conducere. Cavalerii poartă însemnul ordinului la genunchiul stâng, iar regina
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
219). Ideea nobleței originare a românilor, perpetuată până în prezent, este susținută de faptul că romanii aduși de Traian sunt o castă nobilă închisă ermetic, care nu penetrează către exterior și nu este penetrată din exterior; ei sunt cetățeni de Roma, nobili, hireși romani, boieri cetățeni și slujitori (= funcționari) romani, ostași veterani și mari familii. Timp de 12 secole, țărani și alte pături sociale producătoare de bunuri materiale nu ar fi existat la romanii din Dacia. „Țăran curat moldovean, spune Cantemir, nu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cum se numesc obișnuit la noi, ungureni. Căci în primul secol al întemeierii Moldovei, deoarece Dragoș găsise noua țară deșertată de locuitori, a împărțit-o toată celor care-l însoțiseră în expediția lui. Dar fiindcă se părea nedrept ca un nobil să fie pus să muncească pentru alt nobil, căci toți cei născuți din sămânță romană erau considerați la fel de nobili, și fiindcă un neam obișnuit să mânuiască armele socotea nevrednic de el să se îngrijească de ogoare, însoțitorii lui Dragoș au
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în primul secol al întemeierii Moldovei, deoarece Dragoș găsise noua țară deșertată de locuitori, a împărțit-o toată celor care-l însoțiseră în expediția lui. Dar fiindcă se părea nedrept ca un nobil să fie pus să muncească pentru alt nobil, căci toți cei născuți din sămânță romană erau considerați la fel de nobili, și fiindcă un neam obișnuit să mânuiască armele socotea nevrednic de el să se îngrijească de ogoare, însoțitorii lui Dragoș au fost siliți, cu învoirea domnului, să facă prăzi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
deșertată de locuitori, a împărțit-o toată celor care-l însoțiseră în expediția lui. Dar fiindcă se părea nedrept ca un nobil să fie pus să muncească pentru alt nobil, căci toți cei născuți din sămânță romană erau considerați la fel de nobili, și fiindcă un neam obișnuit să mânuiască armele socotea nevrednic de el să se îngrijească de ogoare, însoțitorii lui Dragoș au fost siliți, cu învoirea domnului, să facă prăzi în regiunile învecinate unde șerbia țăranilor era introdusă, iar pe lucrătorii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
n-a existat în istoria noastră nici un alt Radu Negru afară numai de fiul lui Alexandru Basarabă, tatăl lui Mircea cel Mare” (EMR, IV, p. 664). La teoria lui Hasdeu I. Pușcariu adaugă următoarele: „La 1291 în adunarea regnicolă a nobililor: secuilor, sașilor și olahilor, oarecare Ugrin reclamă și câștigă domeniul Făgărașului ca ereditate de la protopărinți. Eu sânt de părere, continuă el, că și Ugrin acesta a fost un următor din dinastia lui Negru-Vodă, transformându-se Negru în Ugrin... Deosebirea între
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
melci, labă de urs ori broască țestoasă. Alte animale nu vor fi pomenite aici... Un text clasic chinezesc, „Primăvara și toamna lui Lü Buwei“ (Analele lui Lü Buwei, compilație scrisă în jurul anului 240 î.Cr.), cuprinde o secțiune consacrată gastronomiei; un nobil chinez, Tang, îl primește la curte pe înțeleptul Yi Yin, pe care intenționa să-l numească prim ministru. Acesta, consultat în privința „gusturilor perfecte“ ale mâncărurilor, îi răspunde stăpânului său: „Gusturile perfecte nu pot fi realizate încă, din cauză că țara Luminăției Tale
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
și coriandru. Tot Apicius a scris, cu mândrie, la finalul rețetei unui sos foarte aromat: „Nici un mesean nu va ști ce mănâncă!“ Același cult al metamorfozei culinare era practicat în Japonia: în cartea Vechiul Kyoto, Diane Durston scrie despre obiceiul nobililor din perioada Edo de a se amuza încercând să ghicească din ce ingrediente erau făcute felurile de mâncare ce li se serveau la ospețe. Nu erau ghicitori ușoare... Trebuie însă precizat că acest rafinament culinar nu se întâlnea decât în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
lui François Massialot, din 1692, oferă deja, prin rețetele sale, un model simplificat al bucătăriei franceze, potrivit pentru mesele burghezilor. Dar schimbarea radicală are loc în 1789: imediat după Revoluție, mulți bucătari își deschid restaurante, nemaiavând de lucru la curțile nobililor. Primul semnal în acest sens fusese dat în 1765, când Beauvilliers înființase la Paris primul restaurant. Astfel a ajuns populară marea bucătărie franceză. Câțiva ani mai târziu, Antonin Carême (1784- 1833) sistematizează principiile acestei școli culinare franceze, ivită din democratizarea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
importante, praznicelor. „Manuscrisul brâncovenesc“ consacră sosurilor (sub numele de „ostropiiale“) 11 rețete. Bucătăria turcească nu cunoștea sosurile în înțelesul lor de preparat culinar gătit separat și adăugat unei alte mâncări. Ioan Kemény, invitat la nunta fetei lui Vasile Lupu cu nobilul lituanian Janusz Radziwill, eveniment monden petrecut pe data de 5 februarie 1645, consemnează: „Mâncărurile erau foarte bine gătite, după datina polonă, nu cea turcească [...], dar erau și multe plăcinte, care, acestea, nu sunt polone.“ În 1657, un ambasador suedez primit
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cei "preocupați", adică cei care se duc la un spectacol având prejudecăți favorabile sau nefavorabile și a căror judecată, partizană, este construită la grămadă, "ignoranții de la galerii", pentru care docții nu au nicio considerație căci îi consideră puțin cultivați, adică nobilii și burghezii, "ignoranții de la parter", adică poporul, și în sfârșit "savanții". Regulile sunt date pentru a satisface această ultimă categorie de spectatori. Numai "cei ce știu arta" (s. tr.), după cum scrie Scudéry, sunt în stare să judece verosimilul unei piese
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să te facă să plângi! iată ceva foarte bizar. Poetul Asta se numește tragedie, se recită sub formă de dialoguri, unde sunt eroi atât de duioși, care au rând pe rând sentimente de virtute și de pasiune atât de minunate; nobili vinovați care au o mândrie atât de uimitoare, ale căror crime au ceva atât de măreț, iar reproșurile pe care și le fac pentru ele sunt atât de pline de mărinimie; în sfârșit, oameni care au niște slăbiciuni atât de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este un portret care nu seamănă. Cu cât va fi mai fidel poetul zugrăvirii evenimentelor așa cum se înlănțuie, cu atât mai mult se va putea lăuda că-și merită succesele." Personajul trebuie cuprins în banala sa viață cotidiană. Prinții și nobilii sunt alungați din scenă de omul de pe stradă. Teoreticienii dramei doresc să aducă pe scena teatrului condițiile cele mai diverse. Într-un cuvânt, scrie Diderot în Convorbiri despre Fiul nelegitim, vă voi întreba dacă îndatoririle condițiilor, avantajele, inconvenientele, pericolele lor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rost, aveau ambiția să strălucească fără să-și dea osteneala să studieze." Goldoni întâlnește și multe reticențe din partea publicului italian, obișnuit cu jocul cu măști. Mascatul este ancorat în tradiția carnavalului, în întreaga Italie, și mai ales la Veneția, unde nobilii de pe vremea aceea erau obligați să poarte mască (bautta), altfel fiind denunțați de "informatorii" Republicii. Cetatea Dogilor devine, pe timpul carnavalului, un vast teatru în care societatea venețiană se regizează pe ea însăși. Toate categoriile sociale sunt foarte atașate de această
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
piese, Patima vilegiaturii: "...Personajele principale ale acestor trei reprezentări, care sunt tot timpul aceleași, sunt un fel de persoane pe care am vrut să le vizez în mod special, adică de un rang civil nu nobil și nu bogat, pentru că nobilii și bogații sunt autorizați prin rang și avere să facă ceva în plus față de ceilalți. Ambiția celor neînsemnați este de a-i imita pe cei puternici, și acesta este aspectul ridicol pe care am căutat să-l pun în evidență
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
contemporane. Astfel realizează ei dorința lui Stendhal 82, care proslăvește tragedia istorică sub influența Doamnei de Staël, care scrie, în 1814, în Despre Germania, că "tendința firească a secolului nostru este tragedia istorică". "Domniile lui Charles VI, Charles VII, a nobilului François I, sunt probabil pentru noi bogate în tragedii naționale de un interes profund și durabil", declară el în Racine și Shakespeare. Musset în Lorenzaccio, Hugo în Ruy Blas, meditează amândoi asupra decadenței monarhiei, prin intermediul exemplului Florenței în epoca lui
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de César). 28 Vezi cap. 2. 29 Această reformă este decretată la 23 aprilie 1759, grație Contelui de Lauragais care le oferă comedianților o sumă mare (30 000 de livre) ca despăgubiri pentru lipsa profitului care rezulta de aici. 30 Nobili eleganți din secolul al XVII-lea, care purtau tocuri roșii înalte. (n. tr.) 31 Exact acest tip de joc a încercat să-l reconstituie Jean-Marie Villegier în unele din regiile sale din teatrul clasic, cea a Fedrei în special, zdruncinând
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]