1,403 matches
-
Davis. Îi admira corpul frumos din tablourile cumpărate în care poza pictorilor. Comparativ cu celelalte dive, Nell l-a iubit sincer pe suveran, n-a avut pretenții exagerate și atunci când le-a avut, a fost refuzată. Nu a primit titlu nobiliar, ci o casă proprie, o rentă, cadouri. Ambiția ei a fost să-și întrețină caleașca elegantă, servitorii, să facă acte de caritate și de multe ori trimitea notele de plată la trezoreria regală. I-a născut suveranului doi copii. Pe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de a seduce. Tinerele asistente erau aduse pentru a se exemplifica comportamentele de exprimare socială, galantă, rafinată. Cultivata și spirituala Ninon se întreținea cu oaspeți distinși, cu scriitori, filosofi, pictori, militari, înalți prelați, aristocrați de Curte, cu femei de rang nobiliar, actrițe, scriitoare. Amintim câteva nume: Bernard Le Bovier de Fontenelle, scriitor și filosof, precursor al iluminismului, Paul Scarron, poet, soțul lui Françoise d'Aubigné, viitoarea doamnă de Maintenon, François de La Rochefoucauld, filosof moralist, Jean de La Fontaine, poet, fabulist, Philippe d
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și pe regina-mamă, Ana de Austria. Fermecătoarea curtezană i-a dăruit regelui patru copii, doi au murit, doi au fost recunoscuți de rege: Marie-Anne de Bourbon, viitoarea domnișoară de Blois, și Louis, viitorul conte de Vermandois. Louise a primit titlul nobiliar de ducesă de Vaujours, rente care-i permiteau să se administreze economic. L-a iubit cu pasiune pe rege, dar simțea că nu-l face fericit, neavând abilitatea de a-l întreține prin conversație. De aceea și-a apropiat-o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
delicata marchiză și-a petrecut ultimii ani de viață și s-a stins în 15 aprilie 1719. Marchiza de Pompadour (1721-1764) Favorita regelui Ludovic al XV-lea (1715-1774), Jeanne- Antoinette, alintată Reinette, viitoarea marchiză de Pompadour, provine dintr-o familie nobiliară, a avut o ascensiune spectaculoasă și a rămas în istorie ca o emblemă a metreselor oficiale regale, cu înalt grad de celebritate. Tatăl ei, condamnat pentru fraudă și plecat apoi în Germania, i-a ales ca soț pe Charles-Guillaume Lenormant
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
regelui Franței unde a uimit asistența cu rafinamentul respectării etichetei pe care și-o însușise parțial la castelul ei. La scurt timp, Reinette a primit titlul de marchiză și domeniul Pompadour. A devenit celebra marchiză de Pompadour. Având acest titlu nobiliar, a fost prezentată reginei, Maria Leszczynska care nu avea cum să se bucure de venirea unei favorite regale, considerate o parvenită. Aproape douăzeci de ani marchiza de Pompadour s-a aflat în atenția și în grațiile regelui Ludovic al XV
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
înființat și ea Ecole Royale Militaire pentru educarea tinerilor militari. Încrederea pe care o avea suveranul Franței în ea s-a manifestat în special prin acordarea unor atribuții de consilier și de ministru. Ea acorda audiențe, primea ambasadori și reprezentanți nobiliari, își exprima părerea cu privire la numirea ori demiterea miniștrilor și altor demnitari, lua parte la întocmirea unor acte diplomatice, îl sfătuia pe rege și în probleme militare, de aceea insuccesele lui erau puse și pe seama ei. În privința relațiilor de intimitate, marchiza
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
unui atac cerebral în New York și a fost înmormântată cu numele adevărat, Eliza Gilbert. Harriet Howard (1823-1865) Fără talent și fără șansa susținerii, tânăra englezoaică brunetă, frumoasă, Elisabeth Ann Harriet aspira să ajungă actriță. L-a cunoscut, într-un salon nobiliar, pe seducătorul maior Martyn Mountyoy care i-a oferit un mod luxos de viață și cu care a avut un fiu. În același salon l-a cunoscut pe prințul Ludovic Napoleon (1808-1873), nepotul lui Napoleon I Bonaparte, pretendent la tronul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-și recunoască fiul, s-a răzgândit, a căutat-o, dar ea l-a refuzat. Vestea că ducele de Lyon a murit a impresionat-o pe Victorine și, mai cu seamă, a surprins-o gestul lui de a-i lăsa titlul nobiliar de ducesă și fiului lor, toată averea. Între timp, în 1870, a izbucnit războiul prusaco-francez, armata celui de al Doilea Imperiu a fost învinsă. Ludovic-Napoleon a plecat în exil la Londra, Palatul Tuileries a fost incendiat, Parisul a fost devastat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
stirpea de aur, din care și-au tras originea daimonesxe "daimones", după cea de argint și cea de bronz și precedau imediat apariția oamenilor pe pământ, cu care nu aveau totuși legături de sânge. Cu toate acestea, nu puține familii nobiliare din epoca arhaică făceau apel la un erou strămoș, așa cum erau Eteobutazii, autenticii urmași ai lui Butesxe "Butes", sau Eumolpizii, urmașii lui Eumolpusxe "Eumolpus", la Eleusis, ori Cinyrazii, urmașii lui Cinyras, În Cipru. Spre deosebire de zei, nemuritori și fără bătrânețe, eroii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de profesie deja Întinată de dorința de promovare socială a claselor mai puțin Înstărite. Cu toate acestea, vechimea acestor Întreceri cultuale, Întemeiate de eroi a căror moarte era celebrată În acest fel, importanța pe care o căpătau ele pentru familiile nobiliare și articularea În clase a vârstelor participanților par să trimită la un trecut Îndepărtat În care ele fuseseră un fel de mare rit de trecere sau de inițiere care trebuia să confirme intrarea tinerilor aristocrați În societatea adulților. Era, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Un politeism pentru cetatetc "1. Un politeism pentru cetate" Odată cu afirmarea instituției polisului, condiția cetățeanului pare să prevaleze asupra identității etnice comune a grecilor. Dacă veacul al VII-lea indică, poate, abandonarea instituției monarhice În favoarea familiilor aristocratice, odată cu cetatea privilegiile nobiliare sunt abolite progresiv și asumate de aceasta din urmă, care Își ia sarcina celebrării cultelor, subordonându-și și rolul sacerdotal ale acelor gene. Funcția familiei nu este Însă refuzată, ci proiectată la originea polisului Într-o Îndoielnică istorie evolutivă ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la Atena, desfășurarea bufoniilor. Dar În epoca polisului cultele controlate de aceste gene sacerdotale Își pierd caracterul unui privilegiu ereditar, fiind și ele absorbite În dimensiunea publică a cetății. Adică sunt tot culte publice, chiar dacă cetatea făcea distincție Între sacerdoțiile nobiliare și sacerdoțiile democratice. Așadar, În Grecia, sacerdoțiul se dovedește o funcție onorifică, având o durată de cele mai multe ori limitată În timp, și aproape niciodată o alegere de viață. Numai la Delfi, unde nici Atenaxe "Atena", nici Sparta nu au reușit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unuia dintre aspectele centrale ale religiozității etrusce (pe care, de altfel, Îl condivide cu cea latină), cel referitor la cultul capacității generatoare masculine și feminine și la constituirea formelor dominante ale religiei domestice, cu finalitatea evidentă a formării unor elite nobiliare și a puterii lor. Texte târzii, pe cât de celebre pe atât de controversate, care conțin rămășițe neîndoielnice ale credințelor etrusce filtrate prin arta auspiciului, insistă fie asupra caracterului inexplicabil (zei involuti) și asupra obscurității (zei opertanei) forțelor divine, fie asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe forțele elementare ale naturii și ale reproducerii și Împărtășită Într-un anumit fel de celelalte populații ale vechii Italii cu care etruscii se aflau În contact, se dezvoltă o religie atât colectivă, cât și domestică așezată la temelia societății nobiliare a primei vârste istorice. 3. ELENIZAREA CULTULUI ȘI DEFINIREA PANTEONULUITC "3. ELENIZAREA CULTULUI ȘI DEFINIREA PANTEONULUI" Impetuoasa creștere a societății etrusce alături de contextuala apariție a formelor nobiliare În poziție dominantă (secolele IX-VIII Î.Hr.) și succesiva organizare În forme urbane
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se dezvoltă o religie atât colectivă, cât și domestică așezată la temelia societății nobiliare a primei vârste istorice. 3. ELENIZAREA CULTULUI ȘI DEFINIREA PANTEONULUITC "3. ELENIZAREA CULTULUI ȘI DEFINIREA PANTEONULUI" Impetuoasa creștere a societății etrusce alături de contextuala apariție a formelor nobiliare În poziție dominantă (secolele IX-VIII Î.Hr.) și succesiva organizare În forme urbane tot mai evoluate și complexe (secolele VIII-VI Î.Hr.) Își găsesc propriul cadru de referință ideal În cultura greacă, ce devine elementul de structură al noii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de a transmite marelui public propriile mesaje politice. Încă de la cele mai vechi monumente decorate cu scene mitice de origine greacă (secolul al VII-lea Î.Hr.), mitul grec este ales cu scopul declarat de a celebra regalitatea și aristeia nobiliară, originile mitice ale lui genos și cucerirea puterii: impresionează, de exemplu, foarte largul spațiu acordat miturilor lui Tezeuxe "Tezeu" și Herakles, evenimentelor ciclului teban și troian, În comparație cu surprinzătoarea absență a reprezentărilor unor mituri, cum ar fi luptele Împotriva uriașilor, titanilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
respectivele procurationes prodigiorum sugerate de haruspicii etrusci și În general Îmbibate de logici ale magiei „simpatice”, constituie ansamblul cel mai semnificativ de informații antice pe care le posedăm despre religia etruscă. Fundamentele societății etrusce, așezate pe puternice și extinse structuri nobiliare conduse de principes, reies și din grija deosebită acordată dimensiunii funerare Încăxe "lari" din perioada arhaică cea mai Îndepărtată, grijă ce transpare nu numai din construirea unor morminte nobiliare impunătoare - aproape Întotdeauna documentul cel mai monumental și durabil lăsat de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religia etruscă. Fundamentele societății etrusce, așezate pe puternice și extinse structuri nobiliare conduse de principes, reies și din grija deosebită acordată dimensiunii funerare Încăxe "lari" din perioada arhaică cea mai Îndepărtată, grijă ce transpare nu numai din construirea unor morminte nobiliare impunătoare - aproape Întotdeauna documentul cel mai monumental și durabil lăsat de clasele dominante din Etruria -, dar și din elaborarea unor ritualuri foarte complexe pentru Înmormântarea defuncților și pentru conservarea legăturilor materiale și ideale stabilite de comunitatea celor vii cu proprii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
legătură lumea infernală și pe cea a oamenilor, au fără Îndoială aceleași rădăcini comune străvechi și lingvistice cu cele ale credințelor etrusce analoage; tot paralel cu latinul genius pare să fie etruscul Farqanxe "Farèan", ipostază a capacității generative a străbunului nobiliar și a lui pater familias. Cu toate acestea, și În acest caz elenizarea a jucat un rol de primă importanță, În special sub presiunea doctrinelor orfice și pitagoreice, răspândite În Etruria deja din secolul al V-lea Î.Hr., cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
depreciativ „lupi cu două labe” (Yasna, 9, 18 Wid¶wd³d, 5, 35), s-a vorbit mult (Wikander, 1938; Widengren, 1938, pp. 366 sqq. și 1955, pp. 65 sqq. etc.), atât În lumina comparației indo-iraniene (cf. vedicului marya și, probabil, titlului nobiliar maryannu, folosit În regatul Mitannilor: cf. Mayrhofer, 1974, p. 16 și nota 24), cât și Într-un context istorico-religios mai amplu (Eliade, 1959, pp. 181 sqq.); dar dacă elementele care ar trebui să dovedească existența unui „Männerbund” sunt vulnerabile, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cirus cel Mare, publicat la Bombay În 1974 În cadrul celebrărilor care s-au ținut la Persepolis (1971) cu ocazia aniversării a 2500 de ani de la fondarea Imperiului Persan. Cât despre englezi, aceștia nu au ademenit elita parsă doar cu titluri nobiliare (cf. supra), ci și cu instrumentul persuasiv și concret al masoneriei: mulți parsi eminenți - printre care cercetători precum Kharshedji Rustomji Cama, Dosabhai Framji Karaka și Jivanji Jamshedji Modi - au fost masoni (cf. Cama, 1970, pp. 357-406). Masoneria s-a răspândit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
George Mezincescu, C. Nutzescu, D. Niculescu sau pe George Ranetti. Abia în ultimul număr 5-6, număr dublu, apar și pictorii A. Garguromin de Vérona în fapt Artur Verona, numele este exotizat în gustul fin de siècle, redacția atribuindu-i particula nobiliară "de"509 -, Lucasievitch, este vorba de pictorița Letiția Lucasievici, care realizează câteva portrete membrilor familiei regale, parte din ele, Prințesa Elisabeta, Prințesa Alexandra, se găseau la castelul Bran și pictorița müncheneză Albertina (Tini) Rupprecht, care realizează un portret al reginei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe fructul căreia s-a impregnat stigmatul condițiilor specifice matricei socio-politice și istorice a Transilvaniei secolului al XVIII-lea. O naștere căznită, moșită fiind de arbitrariul unor interese exogene politicile curții austriece de a-și extinde autoritatea imperială, în contra puterii nobiliare maghiare și a celorlalte națiuni politice a căror uniune dădeau alcătuirea status quo-ului politic transilvănean, prin convertirea la catolicism a românilor ortodocși. Reforma protestantă, pătrunsă până în adâncul arcului carpatic, a spulberat unitatea de credință catolică ce îi solidariza pe dominatorii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
celorlalte națiuni recunoscute de a-și conserva privilegiile feudale și autonomia puterii regionale, curtea vieneză a jucat cartea religioasă, încercând să corecteze raporturile de forță prin atragerea românilor ortodocși la catolicism. Pe fondul acestor planuri imperiale de contracarare a rezistenței nobiliare a venit propunerea unirii bisericii românești cu Roma în schimbul recunoașterii unor drepturi politice care ar fi schimbat raportul de forțe consfințit în ordinea politică transilvăneană, înclinând balanța puterii decisiv în favoarea curții, în același timp în care echilibra diferențialul puterii pentru
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
conștiința națională a românilor transilvăneni, marcând o etapă decisivă în evoluția gândirii politice românești în secolul al XVIII-lea. Zbaterile și strădaniile episcopului uniat de a-și ridica națiunea la rangul de națiune politică s-a lovit de zidul rezistenței nobiliare, care avea tot interesul de a conserva "sistema" constituțională a celor trei națiuni. Pe fondul acestor eșecuri a răbufnit recrudescența ortodoxiei față de unire, prin acțiunile călugărilor Visarion Sarai și Sofronie de la Cioara, care au dus, în cele din urmă, la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]