3,829 matches
-
ore, aluatul era gata, mama îl acoperea cu o pânză curată și-l lăsa câteva ore „să se odihnească”. Apoi îl porționa pentru cozonaci și păști. Păștile erau cu brânză și smântână. Cozonacii erau umpluți cu rahat, stafide, cacao și nucă. Eu n-am mai văzut după aceea, de-a lungul vremii, cozonaci așa crescuți și gustoși cum făcea mama. Doamne, unde ești, să ne dai înapoi făina de grâu și drojdia de atunci, cu toate mirodeniile și untul, și toate
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
inginerului agronom, o prăjină cu sânii lăsați, trecuți de centura lată care dorea să pară că-i profilează cât de cât talia și care, deasemenea, se chinuia să rupă și ea ambalajul altei înghețate de fructe cu parfum suav de nucă de cocos. - Vai dragă, spuse cucoana preoteasă când ajunse în dreptul ei, ce coincidență: și tu băț și eu pe băț. Și se așeză pe un scaun, lângă lungancă. Am uitat să menționez că ambele înghețate erau pe băț, și dacă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
curățele, erau ascunse printre arbori bătrâni și flori, iar oamenii își vedeau fiecare de nevoile lor, trăiau cum puteau, cu grija lemnelor pentru iarnă, care erau scumpe și nu prea se găseau, iar în arșița verii căutând umbra deasă a nucilor. Pe atunci, mai în deal, spre șoseaua Sărărie, era o sinagogă. Pe lângă ea curgea la vale apa unui pârâu, ajungea în strada Țicăul de Sus, cum se numea pe atunci strada aceasta - și arătă cu mâna în față - aici era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Maria, Dumnezeu s-o ierte, Ilinca, Constantin și el, cel mai mic. Parcă aude și acum glasul aspru, tărăgănat: „Pe Argeș în jos, pe un mal frumos...” El se uita pe fereastră la frunzele care se legănau și număra pocniturile nucilor care cădeau pe acoperișul de șindrilă al casei. „Manole, Manole, zidul rău mă strânge, trupușoru-mi frânge”. Domnițele plângeau în hohote, lui Constantin îi curgeau lacrimi mari cât mărgăritarele doamnei, iar el s-a repezit la arhimandrit și l-a luat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ciolănoase a bătrânului și buzele-i uscate atingându i obrazul. „Nu se poate, dragul moșului, nu se poate, că se dărâmă mânăstirea.” Atunci s-a aruncat în poala anteriului popesc și a plâns cu sughițuri, îndelung. Nu mai auzea nici nucile căzând, nu-i mai păsa nici de frunzele galbene mânate de vântul toamnei. Așa n-a mai plâns niciodată de atunci, că doar era cocon domnesc și toată lumea îi intra în voie. Până când, să fi avut unsprezece ani. Era la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nevrednicii am făcut doar cărăușie” precizase ieromonahul, sărutând mâna arhimandritului Ioan, primul stareț al mânăstirii Hurezi, și ceru binecuvântarea pentru a pleca pe drumul de întoarcere. Porniră. Ca să nu piardă timp și-au luat merinde, pâine proaspătă și miez de nucă, la mai puțin de un sfert de ceas de la terminarea liturghiei, călări așa cum au venit, intrau în codru ținând-o tot spre răsărit, spre Râmnic. Mergeau alături, drumul fiind destul de bun; în urmă venea măgarul Mitropoliei Târgoviștei, fără povară, legat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lume? Puii toți au zis de pasări, Zarzării au zis de zarzări, Peștișorii, de peștoaică, Ursuleții, de ursoaică, Șerpișorii, de șerpoaică, Tigrișorii, de tigroaică. Mânjii toți au zis de iepe, Firul cepii-a zis de cepe, Nucii toți au zis de nucă, Cucii toți au zis de cucă, Toți pisoii, de pisică, Iară eu, de-a mea mămică. Orice mamă e anume, Cea mai scumpă de pe lume! Hai nani, nani de Elena Farago Hai nani, nani, Lumina mamii... Sa-ti cant si
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
pentru masa corpurilor avem posibilitatea realizării interdisciplinarității între matematică și abilități practice. În ora de abilități practice care va urma lecției de matematică unde am discutat despre „Kilogram - unitatea de măsură pentru masa corpurilor”, von realiza „Cântarul din coji de nucă”, având ca materiale necesare două coji de nucă pentru fiecare elev și câteva de rezervă; fire de ață potrivit de groasă; bețișoare pentru brațul balanței. În partea pregătitoare vom cere elevilor să vorbească despre diferitele cumpărături care se fac zilnic
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
matematică și abilități practice. În ora de abilități practice care va urma lecției de matematică unde am discutat despre „Kilogram - unitatea de măsură pentru masa corpurilor”, von realiza „Cântarul din coji de nucă”, având ca materiale necesare două coji de nucă pentru fiecare elev și câteva de rezervă; fire de ață potrivit de groasă; bețișoare pentru brațul balanței. În partea pregătitoare vom cere elevilor să vorbească despre diferitele cumpărături care se fac zilnic în casa fiecăruia fie de părinți, fie chiar
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
diferitele cumpărături care se fac zilnic în casa fiecăruia fie de părinți, fie chiar de unii dintre ei. Discuția se va încheia cu constatarea că diferitele cumpărături se cântăresc cu cântarul, iar unitatea pentru masa corpurilor este kilogramul. Cojile de nucă pot fi înlocuite cu cutii de chibrituri, capace de la cutii cu cremă. În programa clasei a II-a, la abilități practice sunt prevăzute activități de colaj - hârtie prin care elevii sunt familiarizați cu decuparea unor forme. Pentru realizarea acestei activități
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
a le ocroti în timpul iernii. Din lectura acestei povestiri, elevii au înțeles importanța deosebită pe care pițigoii o au pentru stârpirea ouălor insectelor dăunătoare din grădini și livezi. E datoria noastră, a tuturor, de a ajuta aceste păsări mici cât nuca, cu scufițe albastre, pentru a rezista zilelor geroase de la noi din țară. Textul „Puiul de căprioară”, de Virgil Carianopol scoate în evidență fapta bună a lui Mihai care a îndrăgit puiul de căprioară fugărit de lup. Datorită grijii deosebite pentru
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
casei, în interior și exterior. Ritualul fu repetat timp de trei zile, timp în care totul decurgea normal. În prima noapte după sfințire se auzeau țipete în camera Margaretei. Mihail deschise ușa când patul cobora din tavan luminița cât o nucă o luă la sănătoasa prin geam, iar bebelușul care se juca în mijlocul camerei, bolborosind cuvinte neînțelese dispăru ca înghițit de pământ. -Ce se întâmplă Mihaile?Cineva ne vrea răul. -Nu cred că ne vrea răul, doar ne atrage atenția. E
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
bizare se amplificau. Apariții stranii, turbulente și foarte agresive au început să-mi bântuie casa. Pahare și farfurii sparte peste tot. Mobila desmembrată și ciopârțită, lenjeria și hainele rupte, împrăștiate peste tot. Zeci de luminițe galben strălucitoare, de mărimea unei nuci mari survolau interiorul casei, lovindu-se de mine, soție și copii. -Nu se mai poate tolera această situație. Casa este bântuită, să chemăm un preot-strigă la mine nevasta mea într-un acces de criză. -Vom chema preotul dragă. Vom chema
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și de toamnă, cu cerul plin de stele, cu luna care ne lumina toată curtea, pe care nu le-am văzut la oraș, niciodată! Acolo, la marginea hotarului dintre grădină și pârâu stăteam verile, la umbra salcâmilor sau la umbra nucilor și citeam. Doamne, ce repede a trecut timpul! Mi-e dor de copilărie, de tata, de prieteni, de oamenii de pe ulița mea...Lacrimile Îmi curg fără să vreau, este un sentiment de dor mai mult, nu de durere...Ce
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
din somn șiraguri de amintiri și strămutîndu-i sufletul, pe aripi de vis, acasă, în târgușorul Parva de pe valea Someșului. Acolo era casa lui părintească, bătrână, solidă, chiar peste drum de biserica nouă, strălucitoare. Din cerdacul cu stâlpi înfloriți, printre crengile nucilor sădiți în ziua nașterii lui, se vedea mormântul tatălui său, împodobit cu o cruce sură de piatră, pe care numele, săpat cu slove aurite, se deosebea din depărtare: Iosif Bologa. Casa avea încăperi multe, cu mobile vechi, severe, amestecate, și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și mai cu seamă creierul să nu facă ce sfâșie inima! Generalul se uită câteva momente la Bologa, apoi la ceilalți, apoi râse cu poftă, cu gura căscată, cu mustățile zbârlite, încît fața i se încreți ca o coajă de nucă stricată. ― Foarte... foarte... interesant! mormăi dânsul râzând. Pe urmă, potolindu-se cu greutate și cu o vădită rușine pentru că nu și-a stăpânit râsul, își reluă masca obișnuită și serioasă, povestind colonelului cum i-a cerut Bologa să nu vie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Acolo, într-un jilț învelit cu o scoarță veche, Bologa se tolăni tihnit, ca un burghez fără griji, după o masă bogată. Avea de gând să se odihnească puțin și apoi să plece la Marta. Umbrele de-abia înfiripate ale nucilor din grădiniță, sădiți În ziua în care s-a născut el, îi gâdilau obrajii alintați de razele calde. Din cerul foarte albastru și curat cobora liniște, precum din casele împrăștiate, din copacii înmuguriți, din câmpurile spintecate de pluguri, din dealurile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
indiferent de condiția socială sau de capacitatea intelectuală, încật exersa pană la saturație tabla adunării și a scăderii, pe care le aplica apoi în probleme frumos compuse, întocmai ca niște studii de caz. Aduna merele și perele de pe catedră cu nucile sau gutuile de pe geam, urmărind cu exactitate rezultatul final: cậte fructe? Scriam încet și ușor aplecat cu mare teamă, printre căsuțele goale: 3 mere + 2 pere = 5 fructe. Avea întotdeauna grijă să formuleze noi și noi cerințe, încật rezultatul să
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
să-i dea cu halbele-n cap lui Sandu. Dar nu apucă să-și duc planul la Îndeplinire, fiindcă respectivul Începe să râdă În hohote. Hai, dragilor, că dau eu un rând, v-am făcut, parcă stăteați pe coji de nucă, mai aveați puțin și vărsați lacrimi amare. Patroane, două halbe la băieții, să le treacă Întristarea! Și pune-o pe aia cu În cabina de votare azi e mare sărbătoare, cetățeanul dă un vot, iar pe ei Îi doaren cot
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
urechea lu` matale? Îmi strici ziua cu fondul ăsta monetar! Televizorul prezintă ultima ședința În care s-au Întâlnit guvernanții cu reprezentanții FMI. Gore arată către aparat. Uite la ei ce fețe au. Parcă sunt elevi puși pe coji de nucă. Nu mai e demnitate, Sandule, capul cel plecat sabia nu-l taie! Unde sunt voievozii de altădată? Ehe, când intra Rebengiuc În Alba Iulia plângeam de udam zece batiste! Acum ne intră femeiul În casă și bate cu pumnul În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mort. Doar atunci când prin lumine M-oiu sui la Dumnezeu, Veți gândi și voi la mine Cum am fost în lume eu. {EminescuOpIV 74} COPII ERAM NOI AMÎNDOI... Copii eram noi amândoi, Frate-meu și cu mine. Din coji de nucă car cu boi Făceam și înhămam la el Culbeci bătrâni cu coarne. Și el citea pe Robinson, Mi-l povestea și mie; Eu zideam Turnul-Vavilon Din cărți de joc și mai spuneam Și eu cîte-o prostie. Adesea la scăldat mergeam
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rămâne același desconsiderat salahor al inefabilului. Rezistă creațiile artistice care sunt ceva mai profunde decât tăcerea. Fără artă, libertatea interioară se circumscrie banalului. Arta - o ofrandă tot mai năzuroasă. Poezia actuală își cam ține fanii în genunchi, pe coji de nucă. Arta poate metamorfoza veninul în leac. Marii creatori topesc particularul în etern omenesc. Arta bruiază marele cântec de sirenă al indiferenței și al monotoniei umane. Artiștii sunt martirii unor cauze eterne. Spiritual, popoarele trăiesc din respirația elitelor. Vocația artistică poate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bolborosi bolboros clei a încleia beseclea chesea *** tablă gunoi glicor * (la ochi) 110 {EminescuOpXV 111} 2261 șoim, cal roib Circumscriere - parafrază 2262 flori albe de cireș - - perseci, meri bob mirosul pelinului liliac - gutăi frunzele de prun coada șoarecelui caise Umbra nucilor văduvă-i lumea de Dumnezeu zodii alți oameni, buni oameni 2265 Lene cu trebi 2269 Roman Priveliște politicească Astrologie 2270 după plac pe plac cotoarele chitanțelor 2275B liude pintre călărași; a rămas pe jos (liuzi // călări) 2278 o ladă * ESPRESII
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Numai la școală nu poate merge cu ea și din această pricină e tare supărată. Mare i-a fost mirarea Martei când a venit de la școală și a vazut-o pe veveriță adunând nuci lânga scorbura ei. -Ce faci cu nucile? Ai inceput să te pregătești deja pentru iarnă? Foarte mândră veverița i-a răspuns: -M-am săturat să stau singură cât timp tu ești plecată la școală. Vreau să merg și eu la scoală și pentru asta va trebui să învăț
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
te pregătești deja pentru iarnă? Foarte mândră veverița i-a răspuns: -M-am săturat să stau singură cât timp tu ești plecată la școală. Vreau să merg și eu la scoală și pentru asta va trebui să învăț să socotesc cu ajutorul nucilor. De citit și de scris o să învăț cu tine. Sinceră să fiu nu vreau să te necăjesc, dar tu fiindu-mi cel mai bun prieten, apelez la tine cu toată încrederea.
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]