9,387 matches
-
în nuvelă, iar adaosul lor îi denaturează sensul, o mistifica și o reciclează doctrinar. Povestitorul el nu scria o nuvelă cu (anti)teza precum Desfășurarea lui Marin Preda, miza să este literară și nu politică. Dovadă că singura anchetă din nuvelă este una de o ironie tandra aproape, milițianul satului, Gică Atanasiu (Cristian Szekeres) silindu-l pe Darcleu (Mihai Motoiu), țiganul satului, după tot canonul unei anchete la Securitate, să-i spună un basm. Milițianul asculta răpit această Sheherezadă locală, al
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
că și viața acestor personaje, la fel ca și povestea de dragoste dintre Tăvi și Corina care se sfârșește înainte de a începe. Ceea ce iarăși nu prinde Titus Muntean în acest film este magia pe care o creează comicul trist al nuvelei lui Groșan; inteligență scriitorului de a creiona inefabile, ezitări, accente subtile, eboșe nostalgice din stereotipii și lirisme conjuncturale, mixing memory and deșire, îi scăpa printre degete. În loc de aceasta, regizorul face din nuvelă un film tezist, mediocru, unde fiecare personaj se
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
magia pe care o creează comicul trist al nuvelei lui Groșan; inteligență scriitorului de a creiona inefabile, ezitări, accente subtile, eboșe nostalgice din stereotipii și lirisme conjuncturale, mixing memory and deșire, îi scăpa printre degete. În loc de aceasta, regizorul face din nuvelă un film tezist, mediocru, unde fiecare personaj se încadrează la stânga sau la dreapta, bun sau rău. Realizez cu filmul lui Titus Muntean că în mod ironic ceea ce nu a reușit să defecteze prin cenzură și alte obstrucțiuni regimul comunist în privința
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
să ulterioară, un reprimat, un frustrat, iar scenă în care încearcă să se masturbeze în sala de proiecție, pe întuneric, urmărind dezvelirea neintenționata a piciorului domnișoarei Corina este de un grotesc trist și stupid îndepărtându-se complet de personajul din nuvelă care-și păstrează cumva inocentă chiar și învins. În nuvelă lui Groșan viața bate ideologia, dar nu contrapu-nându-i un contradiscurs similar, o teorie a libertății sau a rezistenței, ci gestul uman, nu prin sentințe, ci prin ironie. Domnul Benea se
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
încearcă să se masturbeze în sala de proiecție, pe întuneric, urmărind dezvelirea neintenționata a piciorului domnișoarei Corina este de un grotesc trist și stupid îndepărtându-se complet de personajul din nuvelă care-și păstrează cumva inocentă chiar și învins. În nuvelă lui Groșan viața bate ideologia, dar nu contrapu-nându-i un contradiscurs similar, o teorie a libertății sau a rezistenței, ci gestul uman, nu prin sentințe, ci prin ironie. Domnul Benea se află prizonierul unui tip de discurs encomiastic-patriotard bricolat din clișee
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
după ce primele povestiri îi sunt publicate în în reviste precum Kulchur și Black Mountain Review (acestea vor fi reunite mai târziu în volumul Song of the Silent Snow, 1986). În 1961 i se intentează primul proces pentru obscenitate, în urma publicării nuvelei „Tralala" în Provincetown Review. În 1964, nuvela va deveni un capitol important din debutul lui Selby Ultima ieșire spre Brooklyn (Last Exit to Brooklyn), roman condamnat pentru obscenitate în Marea Britanie și interzis în Italia. În 1967 Selby este arestat pentru
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
în reviste precum Kulchur și Black Mountain Review (acestea vor fi reunite mai târziu în volumul Song of the Silent Snow, 1986). În 1961 i se intentează primul proces pentru obscenitate, în urma publicării nuvelei „Tralala" în Provincetown Review. În 1964, nuvela va deveni un capitol important din debutul lui Selby Ultima ieșire spre Brooklyn (Last Exit to Brooklyn), roman condamnat pentru obscenitate în Marea Britanie și interzis în Italia. În 1967 Selby este arestat pentru posesie de heroină, moment care marchează începutul
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
e aruncat în Dâmbovița. Urmează o primă noapte liniștită, fără coșmaruri ideologice. Dimineață însă, de cum deschide ochii, protagonistul vede pe masă nici mai mult nici mai puțin decât cartea de care tocmai se debarasase." (p. 41) Așa sună subiectul primei nuvele din Ramona-Vals. Teroarea cedează locul fabulosului, pentru ca acesta (culmea !) să conducă la normalitate. Nu o normalitate genuină, sigur că nu, ci una, cum am văzut, trecută prin ciur și prin dârmon. Cu nesemnificative variații, acesta e scenariul atitudinii în toate
Stilistica eschivei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6419_a_7744]
-
observăm că fiecare epocă are acest dublu nivel. De exemplu, în anii '40-'80 ai secolului XIX, romantismul are, ca elemente dominante, proza non-ficțională (relatarea de călătorie, jurnalul intim, corespondența, eseul etc.) și o poezie eterogenă (lirică, epică, didactică etc.). Nuvela și romanul sunt considerate în epocă specii inferioare. „Romanul n-are nume bun", afirma un scriitor pașoptist. Nici unul dintre pașoptiști nu reușește, de altfel, să încheie un roman, nici Ghica, nici Kogălniceanu. Iar în nuvelă e de remarcat doar Negruzzi
„Centrul“ și „marginea“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6430_a_7755]
-
eterogenă (lirică, epică, didactică etc.). Nuvela și romanul sunt considerate în epocă specii inferioare. „Romanul n-are nume bun", afirma un scriitor pașoptist. Nici unul dintre pașoptiști nu reușește, de altfel, să încheie un roman, nici Ghica, nici Kogălniceanu. Iar în nuvelă e de remarcat doar Negruzzi. Deceniile următoare vin cu o importantă schimbare de standard. În proză, nuvela și romanul ocupă - romanul pentru mult timp - centrul tabloului (Duiliu Zamfirescu, Slavici, Galaction, Agârbiceanu), iar speciile publicistice sunt, pentru prima oară, valorificate literar
„Centrul“ și „marginea“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6430_a_7755]
-
nume bun", afirma un scriitor pașoptist. Nici unul dintre pașoptiști nu reușește, de altfel, să încheie un roman, nici Ghica, nici Kogălniceanu. Iar în nuvelă e de remarcat doar Negruzzi. Deceniile următoare vin cu o importantă schimbare de standard. În proză, nuvela și romanul ocupă - romanul pentru mult timp - centrul tabloului (Duiliu Zamfirescu, Slavici, Galaction, Agârbiceanu), iar speciile publicistice sunt, pentru prima oară, valorificate literar (Caragiale). Poezia lirică începe să absoarbă celelalte specii de poezie. Teatrul, care nu jucase nici pe departe
„Centrul“ și „marginea“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6430_a_7755]
-
cele mai bune spectacole ale sale, Block Bach, Răzvan Mazilu a realizat un spectacol încărcat de poezie nostalgică și rafinament. Deloc ușor de realizat, evocarea lumii excentrice a unui dandy, Aubrey de Vere, personajul evocat de Mateiu I. Caragiale în nuvela de la textul căreia a pornit coregraful, a fost împlinită pe toate planurile: al interpretării personajului întruchipat de Răzvan Mazilu, alături de actorul Ion Rizea, interpretul Domnului M. , al regiei, coregrafiei și costumelor și al colajului muzical din lucrări de Richard Wagner
Multiplele fațete ale unei personalități by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6439_a_7764]
-
a dilatarea monstră a timpului și a fost, de asemenea, autorul romanului Zgomot alb, studiat azi în universități ca prototip al postmodernismului american. A decis, așadar, să-și permită luxul de a prezenta drept roman un text de dimensiunile unei nuvele conținând meditații și digresiuni despre câteva dintre marotele lui din totdeauna, cum ar fi ideea (bizară pentru un narator atât de înzestrat, de prolific și mai ales de pedant în materie de șlefuire a expresiei) că viața nu încape în
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
În 1921 se căsătoreau și aveau să se iubească până la sfârșitul zilelor. Liviu Rebreanu a cunoscut-o pe Fanny Rădulescu datorită lui Emil Gârleanu. Ea, absolventă a Conservatorului de Artă Dramatică, era actriță și scriitoare. El stârnise deja interesul prin nuvele publicate în revistele literare. În 1912, Liviu Rebreanu își "mărturisește" iubirea pentru Fanny: "Mulți cred că se laudă zicând: “Iată inima mea! Vi-o dau... n-am nevoie de dânsa... Mie nu mi-e frică de chinurile geloziei, mie nu
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
Maria și Stanca, sora și cumnata unui anume boiernaș Mantu, se vorbește de altfel cel mai mult, pe jumătate din întinderea studiului). N-aș putea spune, câtă vreme interpretarea aceasta e concurată de o alta, care opune Mântuleasa fantastă din nuvela lui Mircea Eliade celei reale, de ieri și de azi, reconstituită din arhive. În prefața unuia din volumele de Opere apărute în format Pléiades la Univers Enciclopedic, Eugen Simion îi ironiza pe aceia care, îndrăgostiți de spațiul Crailor de Curtea
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
Andrei Moisoiu (Google) Abis Studio va lansa, pe 1 noiembrie, cel mai nou lungmetraj semnat de regizorul Alexandru Maftei, Domnișoara Christina. Filmul, o adaptare a nuvelei fantastice scrise de Mircea Eliade, va avea premieră de gală chiar în seara de Halloween, scrie Ziarul Metropolis. După ce a fost proiectat în avanpremieră la Festivalul Internațional de Film Transilvania, Domnișoara Christina ajunge în cinematografele din România în această toamnă
Domnișoara Christina, filmul de groază în care joacă Maia Morgenstern by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63151_a_64476]
-
după trauma unei grave îmbolnăviri, un mod de a-și recupera identitatea („efortul de a-mi recupera identitatea. În timp ce scriam prozele am crezut că o recuperasem”). Despre ce proze este vorba? Despre „Jurnal din memorie” și despre cele patru narațiuni (nuvele) care compun secțiunea a doua a cărții din 1993, proză cu personaje care se rețin, cu expresive reconstituiri ale vieții de fiecare zi din anii ’80 ai veacului trecut. În aceeași epocă ne transportă romanul de acum al Mioarei Apolzan
Identitate recuperată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4736_a_6061]
-
Gabriel Dimisianu Am citit cu nescuzabilă întârziere romanul Spre seară al lui Mihai Giugariu (Ed. Vremea, 2010). Cu debutul autorului , petrecut în 1968, am fost ceva mai prompt, comentându-l în „Gazeta literară” de îndată ce s-a produs. Era vorba despre nuvelele din Fata și bătrânul despre care spuneam că ne propun „un autor format, cu un scris extrem de sigur și de matur în articulațiile sale, trădând exersarea îndelungată, în secret, a uneltelor”. „Atitudinea e a observatorului realist - mai spuneam -, ațintind priviri scormonitoare
Drama clasei mijlocii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4769_a_6094]
-
cuprinse în denumirea de opere asupra cărora se exercit�� dreptul de autor, toate operele de creație intelectuală din domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi conținutul și forma de exprimare, indiferent de valoarea și destinația lor, cum sînt: române, nuvele, poezii, critici literare și de artă, cronici, recenzii, reportaje literare, scenarii de orice fel, manuale școlare și cursuri universitare și orice alte scrieri literare, științifice și publicistice; operele dramatice și dramatice-muzicale, operele coregrafice și pantomimele a caror punere în scenă
DECRET nr. 321 din 18 iunie 1956 privind dreptul de autor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106160_a_107489]
-
în care a trăit cu ochi magici, ochi care pot jongla fantastic cu „a privi” și „a vedea”. A ales să plece rupînd legătura cu limba în care a fost Maestru. Fiecare pagină din piese, din momente, din schițe, din nuvele, din periodice, din publicistică este o construcție miraculoasă și simplă în jurul cuvîntului. Uneori, dincolo de fraze scurte sînt hohote de rîs. Alteori, cîmpuri de meditație. Infinite tăceri. Neliniști. Tristeți. Ce vreau să spun. Înțeleg „Anul Caragiale” ca pe un moment serios
Atitudine impardonabilă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4677_a_6002]
-
structuri prefabricate, după modelele, după faptele celorlalți, de la stereotipia falsității, omul poate ajunge la autentică privire asupra sinelui - înfruntându-și propria moarte, sau disperarea, sau neliniștea, sau vină. Din acest punct de vedere, Gabriel Liiceanu așază în aceeași linie trei nuvele: Cei morți de Joyce, Moartea lui Ivan Ilici de Tolstoi și Metamorfoza lui Kafka, descoperind cum în toate trei, „somnul indus de prejudecăți”, mecanică unei vieți petrecute în exterioritate, intră într-o relație neașteptată cu moartea, distanța față de sine, sau
Cu Joyce, despre epifanie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4698_a_6023]
-
Barthes, redivivus ? Aproape uitat în deceniile din urmă, contestat din toate părțile, corifeul Noii Critici din anii ’50-60 este redescoperit de curând de generația actuală de critici și editori. Între reeditări se află și faimosul lui studiu „S/Z” despre nuvela „Sarrazine” a lui Balzac, greu de descifrat și acum patruzeci de ani când semiotica făcea furori, ca să nu mai vorbim de epoca actuală atât de ostilă codificării discursului critic. Au apărut și câteva studii despre Barthes. Unul din ele, Prostia
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4959_a_6284]
-
și îi consacră două pagini, datorate unui normalian și fost ministru, Robert Poujade, care l-a cunoscut personal pe scriitor și a publicat o carte despre el, intitulată Regăsindu-l pe Malraux, respectiv, unui tânăr prozator, Thomas Clerc, autorul unei nuvele premiate în 2011, „Omul care l-a ucis pe Roland Barthes”. Cel dintâi, fan nedezmințit al lui Malraux, scrie: „Cred că vom asista la o întoarcere în grație a lui Malraux. Vedem, de exemplu, ce fascinație exercită asupra lui Bernard-Henri
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4977_a_6302]
-
porțile școlii. Este un festival care respiră tinerețe, optimism și exuberanță molipsitoare atât prin participanți, cât și prin organizatori și public. Îmi place să văd în scurtmetraj nu o etapă de tranziție către lungmetraj, ci un gen aparte, cum sunt nuvela și short story-ul pe lângă roman, un gen cu propriile strategii estetice, trăind într-un univers și o atmosferă care-i sunt specifice. Fără a fi un festival de proporțiile „Next”-ului, „Filmul de Piatra” respiră deopotrivă un aer competițional și
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
fără să mai scrie și să publice un rând. Comisarul Maigret dispare 1171:atâtea pagini numără recenta ediție de la Omnibus a romanelor lui Georges Simenon care îl au protagonist pe comisarul Maigret. 11 romane din cele 75, plus 28 de nuvele, în total, dar, în opinia editorului, cele mai valoroase. Nu lipsesc cel de al treilea roman publicat de Simenon, Căruțașul și providența, întâiul în care comisarul are statutul care l-a consacrat, și ultimul, Maigret și Domnul Charles, în care
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4993_a_6318]