1,437 matches
-
sunt figuri istorice precum domnitorul Ștefan Tomșa, Doamna Elisabeta Movilă și fiii ei, viitorul domnitor Miron Barnovschi Movilă (pe care scriitorul în numește Simeon Bârnovă), vornicul Nistor Ureche, vornicul Bărboi și fiul său, boierii polonezi Ștefan Potocky și Samuel Korecki, oșteanul turc Hussein-aga, hanul tătar Cantemir Bei ș.a. Scriitorul a introdus și personaje ficționale cum ar fi Tudor Șoimaru și răzeșii șoimăreșteni, boierul Stroie Orheianu și fiica sa, precum și unii nobili polonezi a căror existență reală nu a fost dovedită. Primirea
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
Simion Bârnovă a ajuns și el domnitor sub numele de Barnovschi, iar în timpul lui tătarii lui Cantemir n-au atacat Moldova. Magda Orheianu a pribegit tot restul vieții prin țări străine, trăind cu amintirea dragostei ei din tinerețe față de tânărul oștean din Șoimărești. Codrii Orheiului au dispărut. Răzeșii șoimăreșteni în frunte cu căpitanul Tudor au fost prigoniți, dar au rezistat cu dârzenie. Urmașii lor au pierdut însă pământurile, fiind siliți să se supună puterii. În final, naratorul mărturisește: "„Bunicii mei sunt
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
a fost intitulat "Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă" (1929). "Zodia Cancerului" înfățișează o Moldovă devastată de biruri, de războaie și de prădăciuni. Cele două romane sunt legate între ele prin prezența personajului Tudor Șoimaru, ce evoluează dintr-un căpitan de oșteni al lui Ștefan Tomșa al II-lea și luptător aprig pentru independența Moldovei și pentru apărarea drepturilor țăranilor (așa cum apărea în "Neamul Șoimăreștilor") într-un bătrân umilit de sărăcie și de hărțuielile oștenilor domniei, care-i cere voievodului să-i
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
Șoimaru, ce evoluează dintr-un căpitan de oșteni al lui Ștefan Tomșa al II-lea și luptător aprig pentru independența Moldovei și pentru apărarea drepturilor țăranilor (așa cum apărea în "Neamul Șoimăreștilor") într-un bătrân umilit de sărăcie și de hărțuielile oștenilor domniei, care-i cere voievodului să-i ierte pe răzeșii orheieni ce se răzvrătiseră și rostește cuvinte ce sună prevestitor: "„Mulțămește-te, măria ta, cu banii noștri, cu vitele și cu rodurile pământului și cu mierea știubeielor noastre; nu-ți
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
acesta pe care-l calci. Noi avem sub brazdă, în țărâna neagră, mai mulți Șoimărești decît cei care trăiesc astăzi. Bunii și străbunii noștri toți sunt dedesubt (...)”". Evocând trecutul țării, Sadoveanu realizează portrete ce se imprimă puternic în conștiința cititorilor: oșteanul viteaz și iubitor de dreptate Tudor Șoimaru, oșteanul cărturar Simion Bârnovă, înclinat spre meditație, hanul tătar Cantemir bei, cu o fire aprigă și neîmblânzită de nomad, boierul Stroe Orheianu, vanitos și lacom de pământ, ușuratica Magda cu caracter schimbător, țăranca
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
brazdă, în țărâna neagră, mai mulți Șoimărești decît cei care trăiesc astăzi. Bunii și străbunii noștri toți sunt dedesubt (...)”". Evocând trecutul țării, Sadoveanu realizează portrete ce se imprimă puternic în conștiința cititorilor: oșteanul viteaz și iubitor de dreptate Tudor Șoimaru, oșteanul cărturar Simion Bârnovă, înclinat spre meditație, hanul tătar Cantemir bei, cu o fire aprigă și neîmblânzită de nomad, boierul Stroe Orheianu, vanitos și lacom de pământ, ușuratica Magda cu caracter schimbător, țăranca Anița d o gingășie feciorelnică, sau Tomșa, domnitorul
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
părinților Ecaterinei înainte de a o lua în Crimeea. La 19 august 1639 ei au plecat din Bahcisarai pentru a merge la cetatea Oceacov. Cu permisiunea lui Bahadır I Giray care a primit 1000 de ducați, sute de tătari și de oșteni moldoveni au însoțit prințesa cercheză către frontiera moldovenească. La întoarcerea soliei, văzând cât de frumoasă era Ecaterina, Nasuh Hussein, Pașa de la Silistra (1638-1640) a dorit să o rețină la Silistra pentru propriul harem. După multe tentative nereușite de eliberare, plătite
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]
-
bani grei (2000 de ducați), abia după ce Vasile Lupu a intervenit la sultan, solia a putut să treacă Dunărea. Delegația a fost întâmpinată chiar la punctul de trecere a frontierei în Moldova de o escortă specială formată din boieri și oșteni de rang înalt, pentru care primirea oaspeților străini constituia un ritual deosebit. La 28 septembrie 1639 Ecaterina a ajuns în cele din urmă în capitală. La intrarea în Iași ea a fost întâmpinată chiar de Vasile Lupu. Domnul a cheltuit
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]
-
a domnit între anii 433-453. Legenda spune că Attila a fost înmormântat pe o insulă, undeva pe Dunăre, dar locul nu a fost descoperit. Conform acestei legende, Attila a avut atât de mulți soldați încât la moartea sa fiecare dintre oșteni ar fi dus câte un coif de pământ pe care l-ar fi pus peste mormântul conducătorului și astfel, în acel loc s-a format o movilă. La capătul din aval al insulei, în dreptul localității Coronini, se află o stâncă
Ostrovul Moldova Veche () [Corola-website/Science/336991_a_338320]
-
și, împreună cu aurul, cele zece părți scrise de mână ale povestirii lui Heliodor.” Povestirea menționată este "Teaghene și Haricleea", scrisă în limba greacă de Heliodor din Emesa, și a fost adusă de hatman la casa de la Zid Negru din Zaporojă, oșteanul desfătându-se cu citirea sa în zilele lungi de iarnă.
Prislav () [Corola-website/Science/334078_a_335407]
-
care au ocupat temporar Palestina, fiind în cele din urmă, alungați de către bizantini. Oastea bizantină a fost și ea, în cele din urmă, nevoită să se retragă din oraș și Ierusalimul a căzut în mâinile arabilor musulmani. Prin anul 796 oșteni arabi au pătruns în mănăstire și au omorât pe toți călugării, inclusiv pe aceia care știau secretul locului unde fusesera îngropat Tezaurul Templului. Acest eveniment traumatic a rămas în amintirea populației vreme de mulți ani și până în ziua de astăzi
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
a fost recucerită de trupele imperiale conduse de prințul Eugen de Savoia, care, imediat după capitulare, i-a liniștit pe beglerbegi, anunțându-i că nu va proceda ca și otomanii, în 1552, care, încălcându-și cuvântul, i-au măcelărit pe oștenii creștini ce capitulaseră.
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
în majoritate din normanzi, vorbitori ai un idiom "oïl", normanda, pe care lingviștii francezi îl consideră în general un dialect al limbii franceze vechi. Denumirea de limbă anglo-normandă este de fapt simplificatoare, deoarece în armata ducelui de Normandia erau și oșteni din alte regiuni ale Franței de nord (Picardia, Anjou, Île-de-France), care vorbeau propriile lor idiomuri "oïl". Majoritatea populației din Anglia acelei epoci vorbea limba engleză veche și a continuat să o vorbească și după cucerirea normandă. Anglo-normanda a fost în
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]
-
în război ale prințului habsburg Josias de Coburg, în special după , pașa a fost convins că el ar putea învinge ușor această forță. Cu toate acestea, odată ce a auzit de acest lucru, Suvorov și forța lui de 7.000 de oșteni au mărșăluit puternic în ajutorul austriecilor, acoperind aproximativ 100 de kilometri în două zile și jumătate, ajungând la locul bătăliei în ajunul luptei. În calitate de comandant-șef al tuturor forțelor ruso-austriece de față, el a luat repede comanda armatei aliate. Suvorov
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
poveștii folosesc un limbaj popular pitoresc și sunt umanizate cu umor, părând să-și uite cuviința rangului; astfel Dumnezeu și Sfântul Petre sunt văzuți în chip de moșnegi binevoitori, ultimul menționând chiar că a primit o chelfăneală strașnică de la un oștean, Moartea pare o babă cârtitoare ce critică slăbiciunile lui Dumnezeu (pe care-l acuză că a dat în mintea copiilor), în timp ce dracii și Moartea au parte de suferințe fizice, ca și cum ar fi oameni, fiind bătuți cu nuiaua pe spate în
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
a plăti o armată pentru a porni un război împotriva lui Ștefan Tomșa și a-l pune domn pe cel de-al doilea fiu al său, Alexandru. Până în vara lui 1615 a strâns o armată de aproximativ 12.000 de oșteni care a pornit către Iași avându-i în frunte pe ginerele Wisznowiecki și pe principele Samuel Corecki. La Camenița, armata a fost întâmpinată de boierii moldoveni nemulțumiți, iar Petre, pârcălabul Hotinului, le-a înmânat cheile cetății Hotin. După ocuparea Hotinului
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
În seara zilei de 23 august 1616, calea caravanei Movileștilor, aflată în retragere spre Hotin, a fost tăiată de o ceată de aproximativ 2.000 de tătari în drumul dintre Hârlău și Botoșani, în apropierea lacului Dracșani. Mica ceată de oșteni a Movileștilor nu a putut face față numărului mare de turci și tătari care-i înconjurau din trei părți, iar Elisabeta și familia sa au fost luați prinzonieri în timpul nopții. A doua zi, aflată captivă într-o căruță și văzându
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
remarcat și agricultura prosperă a Hebronului. În afară de sticlă, Hebronul era un mare exportator de dibse, zahăr din struguri, provenit din vestitul soi de struguri Dabuke, caracteristic zonei. În aprilie 1834, când Ibrahim Pașa, venit din Egipt, anunțase că va recruta oșteni dintre musulmanii locali, a izbucnit în regiune o răscoală țărănească, cunoscută ca „Răscoala țăranească din Siria” (deoarece în tradiția arabă multă vreme Palestina era considerată partea de sud a Siriei). Hebronul, sub conducerea nazirului Abd ar-Rahman Amr, a refuzat să
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
au fost capturați. Moldovenii au luat prăzi bogate, cele trei steaguri regale (care reprezentau ținuturile Sandomir, Cracovia și Liov) și alte nouă ale familiilor nobiliare. Se pare că cei doi frați s-au împăcat în secret chiar înainte de luptă, căci oștenii lui Ștefan i-au trădat pe polonezi în timpul bătăliei și au trecut de partea lui Petru, contribuind astfel la înfrîngerea invadatorilor.. După acest eveniment, Petru I a împărțit prerogativele domniei cu fratele său căruia i-a cedat guvernarea părților sud-estice
Bătălia de la Codrii Plonini () [Corola-website/Science/332635_a_333964]
-
cu arcuri și fortificați în prisăci. Corpul principal al oastei maghiare - comandat chiar de către rege, a trecut în Moldova prin altă pas - cel mai probabil prin cel de la Bicaz cu intenția de a ajunge la Hârlău, reședința domnitorului. Hărțuită de oștenii lui Ștefan I armata ungară a ajuns la Cetatea Neamț (unde la 2 februarie 1395 cancelaria regală a emis un act cu mențiunea "„ante castrum Nempch”", prima mențiune documentară a fortificației) unde atunci a fost stabilit comandamentul de campanie al
Bătălia de la Ghindăoani () [Corola-website/Science/332644_a_333973]
-
Fierbinți-Târg. O stradă în București este denumită după el. În necrologul publicat de Revista Artileriei, septembrie 1903, se spune : „A trăit muncind, iar munca i-a fost rodnică și rodul îmbelșugat. A fost dascălul neîntrecut al artileriștilor români. A fost oșteanul credincios și devotat patriei și tronului.”
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
trimis pe omul său de încredere, pârcălabul Ieremia Golia, împreună cu o oaste de 13.000 de călăreți, pentru a bloca trecerea Dunării de către turci la vadul Oblucița (azi Isaccea), a întârzia deplasarea armatelor inamice și a culege informații despre numărul oștenilor. Înainte de plecare, Ioan îl pune pe pârcălab să jure pe cruce că nu va trăda. Ajuns acolo, Golia a poruncit tunarilor moldoveni să tragă în corăbiile turcești, producând derută în tabăra otomană. Cunoscând patima boierului moldovean pentru bani, pretendentul la
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
în tabăra turcească, cu un ștergar alb în vârful suliței, și le-a dezvăluit beglerbegului Rumeliei și lui Petru Șchiopul planurile de atac ale oștii moldovenești, punând la punct un plan al trădării. Odată stabilit acel plan, Golia a poruncit oștenilor săi să se retragă. B.P. Hasdeu afirmă cu năduf că „pentru treizeci pungi cu aur, al doilea Juda, pârcălabul Ieremia Golia, vându o suvenire, un amic, o patrie, o religiune!”. Cronicarul Grigore Ureche, boier, trece sub tăcere trădarea și menționează
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
de călăreți, Ieremia Golia poruncește stegarului să lase steagul jos și se alătură turcilor împreună cu oastea sa. Astfel, în loc să lupte cu turcii, oastea condusă de Golia pornește la luptă împotriva oastei lui Ioan Vodă. Aflând cele petrecute, domnitorul poruncește propriilor oșteni să tragă cu tunurile în trădători, iar majoritatea acestora mor în luptă. Cronicarul Grigore Ureche omite iarăși trădarea lui Golia, afirmând ambiguu că „la începutul războiului zic că o samă de moldovéni să să fie închinat la turci și turcii
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
la turci. Văzând turcii această închinare de bună voie, și-aruncă sulițele în sus, poftindu-i să treacă la sine”. Această informație este preluată și de cronicarul moldovean Nicolae Costin. Copleșiți de turci și trădați de călăreții lui Ieremia Golia, oștenii lui Ioan Vodă se retrag împreună cu cazacii lui Swierczewski la Roșcani, unde se dau lupte crâncene în zilele următoare, iar domnitorul este nevoit să se predea la 14 iunie 1574 pentru a-și salva oștenii de la pieire. După patru ore
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]