1,690 matches
-
între copaci, când eram elev mai existau cei doi frați dintr-o tulpină, pomeniți în Hora Unirii. Mă- ntreb pe cine-or fi deranjat, fiindcă au fost tăiați. Trec peste Siret cu gândul la castelul și mănăstirea de la Miclăușeni, o oază de frunusețe, spiritualitate și tragedii de care puțini mai știu. Mi s-a spus despre castel, că deja este vizitabil; eram curios dacă s-a reconstituit vestita, valoroasa, bibliotecă (domnul prof. Ciobanu îmi povestise că reușise să salveze o parte
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pe care planificaseră să-i extermine. Într-adevăr, deportații aceștia erau oameni deosebiți; cu totul deosebiți. Cinstiți, muncitori, pricepuți, sociabili, primitori și veseli; în mai puțin de șase luni de zile, au transformat o părticică din stepa Bărăganului într-o oază înfloritoare, cu multe fântâni, cu apă rece, case frumoase și dichisite pe care toți locuitorii din satele vecine le admirau. Încă ceva deosebit de important: deportații erau de religii diferite, dar fiecare îi respecta celuilalt zeul tutelar căruia îi aprindeau tămâie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
locului, urmărindu-mă cu privirea, parcă necrezând că sunt cel de la Cojocaru. Ultimele lui cuvinte m-au urmărit mult timp. Ele trădau zbuciumul omului Încătușat, setos de adevărata libertate, pe care omul n-o mai poate gusta decât Într-o oază ca aceea din balta Brăilei. Și-mi aduc aminte astfel de minunatele cuvinte ale lui Knut Hamsun, În celebrul său roman Pan (tradus la noi de I. L. Caragiale): „Ființa noastră lăuntrică e izvorul mâhnirii și bucuriei. Adesea Într-o zi
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
se bărbieresc seara pentru a câștiga timp. Mulți, cei mai mulți muncitori, fac la fel. Într-un an o singură dată am Întâlnit un legumicultor nebărbierit. Ziua următoare vizităm partea de răsărit a statului. Regiunea este pronunțat deluroasă, cu multă pădure și oaze mari de verdeață În care se disting de la distanță fermele vopsite În alb, bleu sau verde. Vizităm În cursul zilei 7 ferme. Una e specializată În cultura cepei. Aici Îmi dau seama de influența standardizării. Aceleași rezultate În cultura conopidei
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
muntos cu foarte multe serpentine și o ploaie destul de puternică. Când intrăm În Corvallis, orașul doarme profund, În aerul Împrospătat de ploaie. Suntem acum În valea Villamette. Orașul are doar 8.000 locuitori și În noapte ne apare ca o oază incandescentă. Ne urcăm la etajul 7, la hotel. De acolo avem o priveliște originală. Vecină cu hotelul e o clădire cu 4 etaje. Tot acoperișul acestei clădiri a fost transformat de proprietarul hotelului Într-un orășel de copii, frumos ornamentat
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
mică lecție de geografie. E data de 3 septembrie și facultatea e În plină activitate. Vizităm câmpurile de experiență și culturile irigate. Mi se pun la dispoziție numeroase broșuri, ele singure putând face un volum. Terenul facultății e o adevărată oază În regiunea pe care am străbătut-o până acum. Noaptea rămânem În El Passo, oraș prin care trece frontiera Mexicului. Populația 110.000 locuitori. Ne dăm seama repede că suntem la frontieră, 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
malul Dunării sau în Parcul Monument. Încă înainte de 1 Mai, profitând de minivacanță, de vremea frumoasă și caldă, de briza răcoroasă provenită de la purificatorul Danubiu, ne-am desfășurat cortulexpoziție pe faleză, în calea iubitorilor de natură. Cortul nostru, o veritabilă oază de liniște interioară, a devenit centrul lumii timp de câteva ore, mai multe zile la rând. S-au perindat prin el mulți: părinți și bunici însoțiți de copii sau... invers, adolescenți zgomotoși, unii îmbrăcați, alții mai mult dezbrăcați, cu tot
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de a fi considerat avansat? Totul este atât de relativ... Dar, întrucât trebuie folosit un cuvânt pentru a scoate în evidență o anumită vechime în Sahaja Yoga sau dacă vorbim despre... experiență (?!), accept: avansat... Fie! Găsesc multă liniște în această oază. Fac o altă paranteză: cuvântul oază mă duce cu gândul la apă, hrană, verdeață și pace în deșert. Simțeam nevoia să vă descriu mai exact ce găsesc eu în casa surorilor Janina și Daniela Fluieraș: apa, hrana și liniștea deșertului
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
este atât de relativ... Dar, întrucât trebuie folosit un cuvânt pentru a scoate în evidență o anumită vechime în Sahaja Yoga sau dacă vorbim despre... experiență (?!), accept: avansat... Fie! Găsesc multă liniște în această oază. Fac o altă paranteză: cuvântul oază mă duce cu gândul la apă, hrană, verdeață și pace în deșert. Simțeam nevoia să vă descriu mai exact ce găsesc eu în casa surorilor Janina și Daniela Fluieraș: apa, hrana și liniștea deșertului... sufletului meu! În acest univers se
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mi-a întins mâna: - Eu sunt Doru. - Florin! - m-am prezentat. Simplu. Și spontan. Conexiunea se realizase. Intrarea în casă a fost echivalentă cu imersiunea. Noi, arădenii formam corpul ce se afunda în marea de vibrații a celor din interior. Oaza de care vorbeam la Arad, am regăsit-o acum la Oradea. Aceeași, de altfel, cu cea de la Slatina... Desigur, mai există oaze... Eram nou în grup, dar vechi, în același timp! Toată lumea mă știa parcă dintotdeauna, eram asimilat dinainte de... asimilare
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
echivalentă cu imersiunea. Noi, arădenii formam corpul ce se afunda în marea de vibrații a celor din interior. Oaza de care vorbeam la Arad, am regăsit-o acum la Oradea. Aceeași, de altfel, cu cea de la Slatina... Desigur, mai există oaze... Eram nou în grup, dar vechi, în același timp! Toată lumea mă știa parcă dintotdeauna, eram asimilat dinainte de... asimilare... Într-o astfel de comuniune de conștiințe inocente, poți atinge plenitudinea existențială. Folosesc cuvinte, poate prețioase dar, în introspecțiile mele, meditez la
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
voce tare. Natura nu ni s-a dezvăluit așa cum ne-am fi dorit noi, dar tot ea a fost cea care a șters umbrele din sufletele noastre și a mai spălat din relele plaiului românesc. În mijlocul acestei băi generale, în oaza de curățenie stabilită de sufletele sahaj, s-a desfășurat havanul. Apă, foc, apă. Iar a doua zi, ziua Sahasrara, soarele victorios, vesel și prietenos ne-a arătat că Mama Natură este Mama noastră! Tot în subtil au avut loc și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
interioară generată de călătorie, de bagaje și prime impresii. În acele clipe, marea de verdeață era dezmierdată de curgerea melodioasă a apei unei fântâni arteziane în formă de svastică și care se învârtea ca o morișcă (în sensul pozitiv, bineînțeles). Oaza aceasta, aveam să constat că era un important centru de purificări, shoebeat și/sau meditații. Sahaja yoghinii se foloseau intensiv de Mama Natură sub această formă de manifestare, eu, însă - poate, ceva mai introvertit - îmi găseam odihna spiritului doar privindu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
obiectele de interes ale congenerilor mei. În casa Tatălui meu nu exista o bibliotecă și, poate și pentru acest lucru, bibliotecile din unele case În care intram pentru un minut sau un ceas mi se păreau locurile cu adevărat exotice, oazele imens atractive, cu nimic comparabile. Lecturi abundente, enorme, pestrițe, neordonate de nici un spirit superior sau inițiat, lecturi care, se zice, dau precocitate, dar... nu a fost cazul meu. Spiritul meu nu numai că a evoluat cu greutate, dar rămânea Într-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
-și târască bagajele dintr-un loc în altul, din cauza neglijenței gazdelor spaniole, dar, în cele din urmă, sendvișurile și berea bună îl înveselesc. Privită de pe mica terasă cu baldachin, unde are loc recepția de primire, exotica grădină botanică pare o oază tihnită în mijlocul deșertului de beton și sticlă care, bănuim, ne așteaptă dincolo de pereții acestei gări modernizate și supraaglomerate. Am o idee foarte vagă despre cum o fi arătând Madridul - sunt o jivină culturală, nu reușesc să-mi transpun percepția realului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
destul de profitabilă, întrucât o parte, măcar, dintre turiștii care vânează pitorescul arab se abate ulterior spre „țara de la gurile Dunării”. Hotărâm să facem și noi la fel, atrași de afluxul mare de curioși ce și-au ales drept țintă exotica oază. O țintă urmărită din înaltul cerului și de călătorii din teleferic - cabinele galbene lunecă pe cablurile întinse de-a lungul uriașului spațiu expozițional. Pavilionul arab, o adevărată cetate, cu basoreliefuri incrustate pe zidărie, reia modelul celebrului fort Al Jahili, construit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
zi ori din noapte, la oboseala picioarelor, la distanțele parcurse. Fuga în Egipt? Nici Marcu, nici Ioan nu suflă niciun cuvânt despre așa ceva. Pe jos? Călare pe măgăruș sau pe cămilă? Cu ce bagaje? Câte zile a durat? Prin ce oaze a trecut? Ce mâncau? Cu ce se acopereau noaptea? Ispitirea din deșert? Care anume? Spațiile albe din povestire ne-ar spune, fără îndoială, la fel de multe ca și cele pline, dar nevoia de a marca punctul le-a golit de conținut
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Your son will be out next year" ("Fiul dumneavostră nu va mai fi primit la anul", engl. [n. trad.]) și aceasta e de-ajuns. Exmatricularea e cea mai rea dintre pedepse într-un loc unde nu mai există decât două oaze de pace, clinica și colegiul. Școala rezistă mai bine decât spitalul unde, în ciuda prezenței unor voluntari străini (îndeosebi francezi), membrii diferitelor facțiuni încep să se ucidă între ei. Știți de ce am avea nevoie aici? De un profesor de muzică vocală
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și de vânturi. Proptelele și parapeții zac pe jos, o streașină stă de-a curmezișul, parcursul este incert, paznicul somnoros. Ceva mai la vale, fântâna lui Eliseu e intactă, iar firicelul de apă venită din subteran, bine canalizat, irigă perimetrul oazei. În depărtare se zărește muntele Celor Patruzeci de Zile, cu mănăstirea grecească cocoțată pe coasta abruptă și pustia în care Isus ar fi postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, hărțuit de diavol. Un teleferic optimist, pe care-l
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acestor versanți lipsiți de verdeață, pietrificați și la aceeași înălțime, un cadrilater de copaci cu frunze întunecoase, roșcovi, măslini, eucalipți și mai știu eu ce, din care apar ici și colo bulbii unor biserici, clopotnițe și cupole aurite. Ca o oază de răcoare și de umbră, un spațiu baroc etalat cu franchețe pe colină. Net delimitat, covorul vegetal corespunde exact cu domeniul creștin, ortodox de data asta, cu cele două biserici rusești ale sale. În latura Iacob, pe morminte se pun
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
înălțau în lumină și toată tabăra parcă asculta melodiile care aveau atâta farmec în tristețea locurilor. Câteodată și amurgul colorează cu tonuri mai blânde tabăra și împrejurimile. Supt un cer limpede, se vede în depărtări satul Șipotele ca o prietenească oază; soarele roș ca sângele se cufundă între dealuri la asfințit; vântul a contenit; căldura s-a potolit; parcă nădăjduiești o viață mai fericită în clipa de răgaz a asfințitului și parcă ți se moaie sufletul; uiți cele ce te împresoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mărunțel Plosca la drum. Meii la stâni. Cașul ... Printre vii, livezi și dumbrăvi... Sate multe, însă mici. Două, trei, șase, gospodării Un războinic trist din pricina iubitei furate de tătari. (r.t.) Tatar rob. Țigani robi. Fântână într-un fel de oază de plantații. Filozofia religioasă a fântânilor la Români. Negustor de vite, care vine din străinătate (Silezia, Ungaria) și care povestește ce-i prin alte țări. Povestiri de demult, amintiri ale marilor nă văliri, când oameni cuibau în munte. Casele boierilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în pustiu (pustie) sunt, de fapt, suprafețe aflate între sate, locuri care nu aveau un stăpân, din care cauză li s-a spus că sunt în pustiu. În Europa medievală populația era rară, continentul apărea ca un imens “deșert verde”, oazele fiind locurile în care se aflau așezări omenești. Locurile pustii din Moldova aparțineau domeniului domnesc. Pentru a întări puterea domnească s-a spus că politica domnului s-a caracterizat prin colonizarea acestor locuri. P. P. Panaitescu considera “căci acesta a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
La un moment dat drumul aproape plat ce taie lanurile aride se termină și începe un urcuș destul de lung și abrupt. Ajung din urmă și alți pelerini ce urcă încet dar hotărât. Când se termină urcușul suntem recompensați cu o oază de copaci și o fântână cu apă proaspătă. Ce moment reconfortant, cu atât mai mult, cu cât și soarele a început să ardă. După un alt sat, Castrojeriz, urmează un drum lung de aproape 11 km, fără umbră, fără apă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
lux, la Paris, propaganda ceaușistă dădea replica prin... Titus Popovici în "România literară"! Titus Popovici ăsta se pricepea la toate, inclusiv la istoria Ardealului, era portavocea partidului, în absența istoricilor competenți. "Ramuri" a fost ea însăși în epoca Sorescu o oază de liberalism de unde am avut ce învăța, iar scriitori enunțați m-au susținut și, unii dintre ei, mi-au acordat chiar prietenia. Le mulțumesc pentru asta. De curând, cineva a scris despre antologia mea de versuri, VorbaIago, și a dedus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]