3,019 matches
-
mișcare a mâinilor, capului, corpului prin care se exprimă o idee, un sentiment, o intenție și care dă mai multă expresivitate vorbelor sau gândurilor. Gestul este un fragment dintr-un întreg, ce reflectă în ansamblu concepția referitoare la actul respectiv, obișnuința de a-l efectua având semnificație numai dacă este raportat la ansamblu. Modul în care ne adresăm unui necunoscut, politețea în locurile publice, salutul nu sunt gesturi simple - ele izvorăsc dintr-o concepție despre conviețuirea în societate și importanța pe
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
este sau poate fi algoritmică, operațională, modelată, programată, euristică, întrunind deci toate atributele gândirii, imaginației și memoriei umane. ÎNVĂȚARE MOTRICĂ (eng. motrical learning) - Învățarea din domeniul activităților corporale cuprinde, pe lângă învățarea gestuală, motrică, realizată la nivel de priceperi, deprinderi sau obișnuințe motrice, forme de învățare inteligentă constând din însușirea noțiunilor, conceptelor și din învățarea creatoare; este vorba de o învățare complexă, în care modificările comportamentului preponderent motor se realizează prin acordarea schemelor motrice cu cele intelectuale, individul conducând mișcările proprii, acționând
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și spațiale; ameliorarea circulației membrului imobilizat; conservarea moralului unui pacient imobilizat la pat. MOBILIZĂRILE PASIVE ALE COPILULUI (engl. passive mobilizations of child) - Au rolul de a pune întregul corp în mișcare, de a pregăti organismul pentru efort, de a forma obișnuința mișcării coordonate în care să alterneze contracția cu relaxarea mușchilor agoniști și antagoniști. Sunt situații în care mișcarea pasivă dobândește o cu totul altă orientare ce poate fi sistematizată astfel: mobilizează articulațiile, mărind bogăția de informații prin excitarea propriocepției periși
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ca temei o motivație bine definită, aceasta fiind o condiție pentru realizarea obiectivelor propuse; mediul ambiant trebuie să-i asigure pacientului un climat propice pentru activități individuale și de grup - în acest sens, trebuie stimulată ideea colaborării între membrii grupului. OBIȘNUINȚĂ (de la obișnui < bg. obicină șînv. „obicei”ț) - Deprindere automotivată ce se impune în conduită, în virtutea unei necesități afective, indiferent de împrejurări. Există obișnuințe habituale, comportamentale și profesionale. Poate prezenta și aspecte negative, în sensul unei stări de dependență psihologică produsă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
propice pentru activități individuale și de grup - în acest sens, trebuie stimulată ideea colaborării între membrii grupului. OBIȘNUINȚĂ (de la obișnui < bg. obicină șînv. „obicei”ț) - Deprindere automotivată ce se impune în conduită, în virtutea unei necesități afective, indiferent de împrejurări. Există obișnuințe habituale, comportamentale și profesionale. Poate prezenta și aspecte negative, în sensul unei stări de dependență psihologică produsă de un medicament, ca urmare a consumului repetat; se constată scăderea eficacității, ceea ce determină creșterea cantității administrate. După Larousse (2006), obișnuința este diminuarea
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
împrejurări. Există obișnuințe habituale, comportamentale și profesionale. Poate prezenta și aspecte negative, în sensul unei stări de dependență psihologică produsă de un medicament, ca urmare a consumului repetat; se constată scăderea eficacității, ceea ce determină creșterea cantității administrate. După Larousse (2006), obișnuința este diminuarea intensității, a amplitudinii sau a duratei unui răspuns (comportamental, vegetativ sau nervos), iar apoi dispariția acestui răspuns în cursul repetării stimulului evocator, dacă acesta nu a fost niciodată urmat de o întărire (pozitivă sau negativă). Obișnuința este în
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Larousse (2006), obișnuința este diminuarea intensității, a amplitudinii sau a duratei unui răspuns (comportamental, vegetativ sau nervos), iar apoi dispariția acestui răspuns în cursul repetării stimulului evocator, dacă acesta nu a fost niciodată urmat de o întărire (pozitivă sau negativă). Obișnuința este în general considerată cea mai simplă formă de învățare. OBOSEALĂ (de la obosi < bg. oboseja, scr. obositi) - Stare fiziologică ce se manifestă prin reducerea temporară a capacității de efort pe plan fizic sau intelectual, fiind consecința unor solicitări de durată
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
poziția bipedă și constituie o bază de referință pentru orientarea spațială și reperajul verticalei; postura direcțională, care modifică arhitecturile posturale antigravitaționale, organizându-se în raport cu stimulii din mediu (Larousse, 2006). Postura organismului este influențată de trei factori: ereditate, stări patologice și obișnuință. Aspectul general al corpului (sau, mai bine zis, configurația lui fizică) este - după T. Sbenghe (1987) - rezultatul a trei factori: a) atitudinea corpului, care este determinată de raportul dintre părțile care alcătuiesc aparatul locomotor, fiind considerată obiectivul principal al evaluării
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
senzații sunt: de tact (pipăit), din care fac parte cele de contact și presiune; de temperatură, grupate în senzații de cald și rece; de durere. Totalitatea stimulilor proveniți pe cale tactilă de la obiectele cu care se acționează formează subiecților o anumită obișnuință, ca rezultat al sistematizării proceselor de excitație în scoarța cerebrală, formând astfel stereotipul dinamic al fenomenelor de acomodare ce se dezvoltă în nervi și centrii nervoși. b) Senzațiile vizuale - sunt de lumină și culoare. Omul percepe obiectele colorate într-o
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
familiei sau anturajului educativ. Timidul are nevoie să capete încredere prin reușite, are nevoie ca energia lui, blocată de un sentiment de inferioritate, să fie protejată de un anturaj înțelegător, care să nu discute despre defectul lui. TOLERANȚĂ (< fr. tolérance) - Obișnuință sau dispoziție a organismului de a suporta anumite medicamente sau substanțe; în sens larg, înseamnă toleranță, îngăduință, indulgență, acceptarea punctelor de vedere străine, având convingerea că nu toți oamenii sunt la fel și că fiecare poziție are unele temeiuri și
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
care Îi remarcase de la Început și Îl intrigau. Era greu să-i dai o vîrstă. Putea să aibă patruzeci și cinci sau cincizeci și cinci de ani, pentru că anii trecuseră peste ea fără să lase urme precise. Ghiceai la ea obișnuința de a păstra tăcerea, ca la călugărițe, obișnuința singurătății, poate chiar Înclinația spre singurătate. Indiferent că mergea sau stătea jos ca acum, nu acorda nici o atenție trecătorilor, nici celor de lîngă ea, și probabil că ar fi fost surprinsă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Era greu să-i dai o vîrstă. Putea să aibă patruzeci și cinci sau cincizeci și cinci de ani, pentru că anii trecuseră peste ea fără să lase urme precise. Ghiceai la ea obișnuința de a păstra tăcerea, ca la călugărițe, obișnuința singurătății, poate chiar Înclinația spre singurătate. Indiferent că mergea sau stătea jos ca acum, nu acorda nici o atenție trecătorilor, nici celor de lîngă ea, și probabil că ar fi fost surprinsă dacă ar fi aflat că celebrul comisar Maigret se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
franc, intraseră În umbra copacilor, unde se zbenguiau copii aproape goi, și reveniseră a doua zi. — Dacă luați douăzeci de bilete, vă costă mai ieftin. Nu Îndrăzni. Ar fi fost prea premeditat. Trecuseră pe acolo din Întîmplare. Și doar din obișnuință, din lipsă de altceva reveneau În fiecare zi la aceeași oră. Apoi se opreau În locul rezervat jucătorilor de bile, iar Maigret urmărea cu un aer grav două-trei partide, regăsindu-l sub un copac pe același bărbat Înalt și slab, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
la Vichy. Dar avea ceva de ascuns? — Trebuie să te Întîlnești iar cu Lecoeur? — M-a invitat să trec pe la el cînd doresc. Îmi spune și acum „șefule”, ca atunci cînd lucra În serviciul meu. — Așa fac toți. — Adevărat... Din obișnuință... — Nu crezi că mai curînd din afecțiune? Maigret dădu din umeri și porniră curînd pe drumul de Întoarcere. De data asta, o luară prin orășelul vechi, oprindu-se În fața obiectelor uneori emoționante etalate În vitrinele negustorilor de antichități. Știau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
inutilul drept necesar. După-amiază, la ora băii, se va ocupa și de curățenia trupului. Acum, abia coborâtă din pat, îi e de ajuns să se „aranjeze“. Iese pe coridor, urmat de Tigellin, care poartă cu grijă toga pe braț. Din obișnuință, se ferește să nu dea cu capul de culoarul suspendat, prevăzut cu țevi care distribuie în toate părțile, cu mă sură, căldura. Aruncă o privire încețoșată în jurul său. Încă nu și-a revenit cu totul din spaima visului. Pleacă dintr-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu se deranjează să caute asta, nimeni nu se obosește cu adevărat să privească dincolo de aparențe. Stau în bucătărie și pun trei pliculețe de ceai în trei căni imense. Torn apă peste ele, adaug lapte semidegresat din frigider și, din obișnuință, mai pun în cana mea și două lingurițe cu vârf de zaharină pudră. Ce fată bună, îmi spun, ce fată bună sunt eu, de vreme ce mă pot abține de la zahăr, care se adăpostește liniștit și totuși amenințător în bufetul de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Își spuse. La tot ce știa sau despre care citise sau auzise cândva. Nu era vina ei că el era deja terminat când se cunoscuseră. De unde să știe o femeie că nu crezi nimic din ce spui; că vorbești din obișnuință, pentru că te face să te simți bine? După ce s-a deprins să nu mai creadă ce spune, a avut mai mult succes la femei cu minciunile astea decât avea când spunea adevărul. Și nu era neapărat vorba că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
felul de chestii și uneori râdea de ce-i răspundeam. Și pe urmă se apuca el să vorbească despre lucruri. Despre cum alergase În Egipt sau la St. Moritz, pe gheață, Înainte să moară mama, despre cum În timpul războiului era o obișnuință să se țină curse În sudul Franței, fără premii, pariuri sau public, curse făcute doar ca să mențină calitatea rasei. Curse normale, În care jocheii scoteau untul din cai. Doamne, puteam să-l ascult ore-ntregi, mai ales după ce băuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
educație și cu anumite deprinderi, care-l situează pe o anumită treaptă de evoluție, pe scara între „vulgus profanum” și elita educată a societății. „Biografia individului are în determinarea temperamentului și a caracterului o însemnătate comparabilă cu cea a eredității.... Obișnuința este a doua natură”(Victor Săhleanu, 1977, (30)). Victor Săhleanu (30), îl citează pe R. Spitz, care a descris „hospitalismul sugarilor și copiilor mici, crescuți fără părinți sau fără doici, departe de atmosfera afectivă dată de mamă, astfel: creșterea încetinește
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
Metrourile circulau la un interval de două minute și jumătate. Trebuia să se miște rapid. Asta este părerea mea. M-am uitat la ceasul din birou și m-am gândit să notez ora undeva. Probabil că e o chestie de obișnuință, dar iau mereu notițe la serviciu. Oricum trebuie să trec totul în raportul zilnic. Am vrut să scriu că accidentul a avut loc la ora 8:10, dar pixul se mișca și nu puteam scrie. Tremuram din toate mădularele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
e un automat cu băuturi. Nici țipenie de om. În aer plutește un miros de diluant folosit pentru tipărit. Orice ai spune, e un loc straniu. Stând acolo, treptat, acest sentiment dispare. Normal că asta e o problemă de simplă obișnuință. Imediat ce te acomodezi, chiar și acest peisaj devine unul monoton. Domnul Utsumi e trecut de șaizeci de ani, dar pare mult mai tânăr. „Oricât de mult mănânc, nu mă îngraș.“ E suplu. Nu face gesturi nelalocul lor și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în carnet că un sinucigaș nu se mai îngrijește de el. Carol o face și încă atât de pedant. Ce-i pasă unui sinucigaș de felul cum îi stă mustața? Și bărbieritul, lavanda...? Or fi pur și simplu ticuri involuntare? Obișnuințe de zi cu zi? Dar tocmai ele revoltă până la disperare astfel de oameni, făcându-i să le curme cu un gest definitiv. Oare chiar nu mă vede sau mă ignoră? Și apoi, nu l-am văzut dormind nici o clipă de când
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Carol. Dar toate elementele enumerate de tine sunt atât de schimbătoare și înșelătoare, încât iubirea de care vorbeai devine schimbătoare și înșelătoare, până la transformarea ei într-un sentiment obscur și inutil. Ceva ce ține de rutină, de tic involuntar, de obișnuința de zi cu zi. Or, când realizezi asta, atașamentul se schimbă în opusul său. Ce bine e să te scoli dimineața fără să fii nevoit să spui "te iubesc" cuiva pe care nu-l mai iubești de mult sau pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de acasă." Atmosferă periculoasă, care însă nu se înregistra prin nici un semn. Nu mai știu, de-atunci e vreme multă, să reconstitui fiecare zi în parte, acum mi se par toate la fel, probabil însă că era o adâncire perpetuă. Obișnuința ne ajută fără voia noastră. Vacanța veni tot atunci. Trebuia să plec în străinătate pentru câteva luni, și acolo aveam timpul tuturor reflexiilor. Aveam prilejul de a înceta aventura mea. Prea pierdusem timpul... Nasul scurt al Irinei mă persecuta. Îmi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a unui sens, de situarea sa la îndemână, cât mai aproape. Iar dacă uneori punem în discuție ideea de sens, o facem mai ales întrucât acesta nu ne apare suficient de clar, univoc și determinat. În rest, trăim cu acea obișnuință veche de a căuta „un sens în tot ce se întâmplă“; ne vedem deja pe noi înșine „ca sens și măsură a lucrurilor“. De la vechii greci și până astăzi, am avut destul timp pentru așa ceva. Trăim cu credința că a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]