1,827 matches
-
ziua nașterii... Așa erau puse, ca să le poți ține evidența... Groaznic. Unșpe mii! Ei, la data aceea, În ’58, erau vreo șase-șapte mii. Da’ foarte mulți erau acolo frontieriști. Și frontieriștii care au fost În acea cameră mare au aruncat obloanele și-au dat jos și exhaustoru’. Și-atuncea au pus scara asta de pompieri și-o urcat căpitanul Istrate cu pistol automat și a tras pe geam. După două sau trei zile, am fost În camera aceea și-am numărat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am povestit: „Uite, mă, ce-am văzut. Pe doi i-am pansat”... Cum s-au comportat cadrele din penitenciar după acest incident? S-au schimbat condițiile de detenție? Din ziua aceea a Început teroarea. În toate camerele unde-au fost obloanele aruncate și date jos, oamenii au fost puși În lanțuri... Te băteau, c-aveau motiv sau nu... Nu auzeai de dimineața până seara la fiecare etaj decât zdrang-zdrang, lanțuri, nu auzeai decât vaiete și gemete, domnule... Și asta a durat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ținut mult timp... Și noaptea la 12 ne-o luat la grefă, ne-o făcut cazierul... Da’ ei făceau așa noaptea, să nu se vadă când Îs duse În celule persoanele respective, că pe urmă era Închiderea... Și aveau niște obloane, și toate geamurile se-nchideau, și nu se mai vedea În curte, și puteau să ne ducă și să ne-aducă. Și-așa, pe rând, după cum ne făcea cazierul, ne trimitea cu un gardian la celula În care eram repartizați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dădea voie să ne plimbăm printre castani și, care voiam, mergeam să ne rugăm În fața mănăstirii... O jumătate de oră aveai voie. Apăi mâncam repede și ne plimbam, ș-atunci le vedeam, că săracele apăreau la geamuri, că nu erau obloane... La Mislea nu existau obloane, numai erau văruite geamurile, dar le puteai deschide, că aveai voie... Și vedeai numai câmp și dealuri. Atunci am văzut-o pe doamna Chehata la geam, săraca, ne făcea semne..., și pe soția mareșalului Ion
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
printre castani și, care voiam, mergeam să ne rugăm În fața mănăstirii... O jumătate de oră aveai voie. Apăi mâncam repede și ne plimbam, ș-atunci le vedeam, că săracele apăreau la geamuri, că nu erau obloane... La Mislea nu existau obloane, numai erau văruite geamurile, dar le puteai deschide, că aveai voie... Și vedeai numai câmp și dealuri. Atunci am văzut-o pe doamna Chehata la geam, săraca, ne făcea semne..., și pe soția mareșalului Ion Antonescu, pe doamna Antonescu... Și-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a fost a doua... A treia și-a patra a fost vara. Alea a fost plăcute, Într-adevăr, că era răcoare... În camere, unde eram multe, era cald, era nădușeală... Că știți ce-o făcut la Miercurea Ciuc? Ne-o bătut obloane-n geamuri... Deci nu-ți intra aer aproape deloc În cameră și eram Înghesuite, pentru că-ntre timp, v-am spus, că fusese revoluția asta ungurească și-o mulțime de persoane care ținuse cu revoluția, mai ales ardelence, o fost arestate
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și ne cunoșteam și familiile. Deci așa de multe veniseră, că trebuia să dormim două-ntr-un pat... Nu mai aveau loc În Închisoare pentru fiecare, așa de multe erau... Și vara era nenorocire, nu intra aer deloc dacă erau obloanele alea Închise complet... Așa că salvare o fost pentru noi c-am stat la izolare, cinci zile și pe-ormă trei zile... O fost așa bine și răcoare acolo... Și-am fost numai trei... Și Între timp o cunoscusem pe nepoata
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
w.c.-ul, și-apoi ăștia o dat oblonele jos... Pe urmă, după rebeliune, ne-o pus de-lea Înfundate, scândură la scândură, și n-ai mai primit aer, numa’ pă deasupra, da’ puțin. Și-apoi ăștia o dat jos toate obloanele alea de scândură, și-apoi a-nceput a striga: „Criminalii!” și „Vrem procuror general!”. Era Goiciu atunci comandant. Și-apoi, pân’ la urmă, o venit Goiciu cu-n batalion de gardieni și cu Istrate, că ăsta era cu regimu’ și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cinzăci, numa’ pe o parte din ei, p-ăștia care o făcut protestu’ aista. Asta o fost... S-a schimbat regimul de detenție după revoltă? Păi da, că Înainte n-aveam puse scânduri la geamuri, pe urmă le-o pus... Obloanele ale Înfundate. N-ai mai văzut nimic afară. Și-apoi o-nceput cu mâncarea tare slabă... Ne-o dat numa’ ciorbă de murături, ciorbă de burtă necurățată... Era verde zama pă ea... De-atunci mie nu-mi mai trebe ciorbă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de forțele polițienești, un grup de studenți, tare de vreo 30-40 de inși, au plecat pe stradă cântând cântece patriotice și Marsilieza. Trecând prin Lipscani, din ușa fiecărei prăvălii primeam salutul și încurajările negustorilor cari se îngrămădeau să ne vadă. Obloanele fuseseră trase în grabă, ușile erau pe jumătate deschise, căci se și zvonise că „este revoluție pe Bulevard“. Negustorimea, mai ales negustorimea mai răsărită din Lipscani, era toată liberală. De aceea mișcarea studenților era privită ca o mișcare împotriva guvernului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dragoste, cuplul regăsește interioritatea solitudinii, a dualității dintotdeauna. Bărbatul se ridică, Își stinge țigara, jaluzelele sunt ridicate, din nou, spre exterior. Abia acum lumea de afară pare, din nou, să se separe de cea dinăuntru. „Apoi, În loc să vorbească, au tras obloanele și au privit În stradă. Li se părea că aud zgomotul pulsului lor interior, ceva animându-se subit pentru a se potoli din nou. Știau că nu pot trăi unul fără celălalt și că doar Împreună, ca o ingenioasă structură
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ulm bătrân sub care fusese pusă o băncuță. Chiar că trecuseră ani mulți peste bietul ulm! Lângă Zid fusese înălțată o cabană mică, făcută din resturi de lemn și acoperită cu țiglă veche. Fereastra nu avea geam, ci doar un oblon din lemn. N-am văzut nici coș de fum, nici calorifer. Acolo doarme Umbra, zise Paznicul. Nu-i chiar atât de rău pe cât pare. Are apă curentă și toaletă. Mai există o cameră la subsol. Acolo chiar că nu intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mesajul și cerințele interpretative ca un covor În fața cititorului contrariat; nemulțumit că i se livrează total de-a gata, spre final, că rolul său se reduce la acela de martor, că opera deschisă despre care citise el și-a Închis obloanele, s-a săturat să plutească În ambiguitate și s-a decis să ceară ritos: judecată dreaptă - adeziune sau condamnare și să ofere: autenticitate, adevăr - care, se știe, pot fi mai puțin credibile decît verosimilul. Lorette Nobécourt cade cîteodată În capcana
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
închisoare direct de pe front, că erau considerați trădători de țară pentru că au luptat împotriva rușilor. V-am spus, am crezut că nu mai ies din Fortul Jilava: era frig pe culoare, în celule mureai de căldură, geamurile erau acoperite cu obloane, nu vedeai nimic. Am fost martor și am văzut că fiecare voia să meargă la geam să vadă o păsărică, ceva, un gândac acolo să se uite să-l vadă. Erau oameni care erau condamnați cu ani grei acolo. După ce
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ales calea prin Ardeal și am plecat cu cele două trăsuri și două brașovence. Una din cele două trăsuri era cupeaua mamei și cealaltă un vehicul monumental care merită o descriere specială. Închipuiti-vă un feli de diligentă închisă, având pe lângă obloane cu geamuri, alte geamuri în dreapta și stânga fiecărui oblon. Dinapoi era un feli de divan pe care puteau șădea comod trei persoane mari, iar în fața acestui sediu, erau două scaune largi, despărțite unul de altul printr-un feli de coridor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
două trăsuri și două brașovence. Una din cele două trăsuri era cupeaua mamei și cealaltă un vehicul monumental care merită o descriere specială. Închipuiti-vă un feli de diligentă închisă, având pe lângă obloane cu geamuri, alte geamuri în dreapta și stânga fiecărui oblon. Dinapoi era un feli de divan pe care puteau șădea comod trei persoane mari, iar în fața acestui sediu, erau două scaune largi, despărțite unul de altul printr-un feli de coridor încrucișat prin care pătrundeai spre fundul trăsurii"; „sub capră
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de o hipersensibilitate la sunet, Lucia, fiică a Luciei își trădează și ea prezența: "Am auzit deodată miorlăitul de groază scos de o creatură omenească sau un animal [...] o ușă se trânti, sau, mai degrabă, fu trăntită cu putere"449, obloanele se trântesc ("să fie aceași mână invizibilă?"), un scaun cade, un dulap trosnește. Ne amintim că în episodul cu Mad Trist, citit de către narator lui Roderick Usher, zgomotul însoțește cu violență povestea unei ospitalități violate. Ethelred ridică măciuca și "din
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o valoare sigură dar redusă, într-o stare mizerabilă, decolorate și pe ici, pe acolo rupte, care spânzurau, încăpere cu desăvârșire goală" (Landolfi, op. cit., p. 41). 436 Landolfi, op. cit., p. 43. 437 "Auzeam vântul care urla pe toate tonurile printre obloanele mai mult sau mai puțin desfăcute, scoțând uneori strigăte omenești îngrozite, care reverberau din perete în perete până în măruntaiele casei" (p. 57) . 438 Landolfi, op. cit., p. 36. 439 Landolfi, op. cit., p. 16. 440 Landolfi, op. cit., p.20 " Aceeași disperare pe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cele pregătite În vederea evacuării populației, fiind deci „curățate, dezinfectate și spălate”66. Funcționarul de la mișcare Cezar Ionescu XE "Ionescu, Cezar" și-a amintit că Săvinescu XE "Săvinescu, Nicolaie" a ordonat să fie scoase 12 vagoane dintre cele pregătite, „pentru că aveau obloane, care se puteau deschide”, preferându-se vagoane fără aerisire, care serveau pentru transportul de mărfuri și nu erau potrivite „pentru transportarea vitelor sau a altor animale, Întrucât nu aveau orificii de aerisire”67. În continuare s-a dovedit că Săvinescu
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
de vagoane al stației Iași nu au fost suficiente vagoane Închise pentru transportul vitelor prevăzute cu aerisire am fost nevoit să completez garnitura de 50 de vagoane și cu vagoane de marfă de tot felul, care nu erau prevăzute cu obloane de aerisire”. El nu și-a amintit câte vagoane cu aerisire au fost În al doilea tren și câte au fost Închise ermetic. Și, În general, nu el care s-a ocupat atunci de manevrarea vagoanelor În gară, ci adjunctul
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
ocupat atunci de manevrarea vagoanelor În gară, ci adjunctul său, Claudius Rivalet, XE "Rivalet, Claudiu" și funcționarul de serviciu pentru astfel de probleme, Ionescu. De aceea, nu el a cerut „schimbarea a 12 vagoane În primul tren pentru că nu aveau obloane care puteau fi deschise șpentru aerisirea vagonului sau pentru a le permite evreilor să evadeze - n.m.ț”71. La manevra din gară s-au folosit două locomotive, un număr necunoscut de ceferiști (care au dirijat trenul cu lanterne speciale pentru
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
orificii de aerisire, deoarece au fost Înghesuiți peste 40-50 de oameni Într-un vagon: „În vagoane care serviseră la transport de carbid - exalând un miros Înăbușitor - cu o capacitate normală de 40 oameni, evreii sunt Înghesuiți câte 120-150; se trag obloanele laterale, se bat blăni la ferestruici, crăpăturile se astupă; vagoanele sunt Închise ermetic; prin acest procedeu se utilizează mai puține vagoane decât avea fiecare garnitură”86. Parte din vagoanele alese pentru transportarea evreilor nu aveau, cum am menționat, orificii de
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
linia 3, manevre realizate și prin forța mușchilor ceferiștilor. Alte vagoane, care erau folosite pentru transportul de animale - În special cai și vite -, aveau ferestre de aerisire la margini și niște ferestruici În apropiere de tavan, În majoritate cu grilaje. Obloanele au fost bătute În cuie pe dinafară, iar fereastra de aerisire a fost acoperită cu scânduri groase, bătute În cuie de către ceferiști. În vagon era o duhoare Înăbușitoare: „Nu am fost lăsați să deschidem obloanele de la vagon. Când s’a
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
tavan, În majoritate cu grilaje. Obloanele au fost bătute În cuie pe dinafară, iar fereastra de aerisire a fost acoperită cu scânduri groase, bătute În cuie de către ceferiști. În vagon era o duhoare Înăbușitoare: „Nu am fost lăsați să deschidem obloanele de la vagon. Când s’a Încercat acest lucru s’a tras șîn noiț cu armele”87. Iar un alt evreu a adăugat: „Pentru că noi am spart un oblon s’a tras cu armele În vagon și au murit patru oameni
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
În vagon era o duhoare Înăbușitoare: „Nu am fost lăsați să deschidem obloanele de la vagon. Când s’a Încercat acest lucru s’a tras șîn noiț cu armele”87. Iar un alt evreu a adăugat: „Pentru că noi am spart un oblon s’a tras cu armele În vagon și au murit patru oameni”88. Pe podelele vagoanelor de primul tip erau Împrăștiate resturi de carbid, calciu, sulf și var, iar În celălalt tip de vagoan, bălegar de vite și de cai
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]