1,688 matches
-
o doresc, îi dau târcoale circumterestre, o pețesc. (...) Fiecare protagonist al scenariului trage firește spuza pe turta lui și-și cheamă partenerul în locurile unde se simte (și este) la el acasă. Fascinația celuilalt (celeilalte) se afirmă totuși atât de obsedant, încât mult nu lipsește ca fata să se descotorosească de cele familiare ei de cele lumești și prealumești iar voievodul din înălțimi să se întrupeze, lepădându-se de nemurire și slavă. O lecție utilă ne poate oferi, cred, și metoda
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
că a fost "o poamă bună", un "turnător" chiar. Articolul, nesemnat, e scris parcă în amintirea vremurilor suferințelor lui Steinhardt și ale întregii intelectualități românești. Nicio dovadă, niciun argument, doar acuze, jigniri. Cât de mult se apropie de stilul articolelor "obsedantului deceniu". Nici nu-ți dai seama dacă redactorul nu e cumva vreun securist. Capitolul VII Steinhardt și Securitatea Încă de la început se cade a preciza că întreg demersul acestui capitol, analiza în întregimea ei pleacă de la studierea documentelor publicate în
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
practicile staliniste (subl. n.) ale puterii"65. Nu există foarte multe texte în românește, publicate în România comunistă, în care adjectivul stalinist să fie folosit în context negativ. Era și o critică subtilă la adresa discursului oficial despre literatură din România "obsedantului deceniu". De altfel, cu doi ani înainte, în 1980, Paul Cornea era și mai explicit referindu-se la schematismul brutal - de factură realist socialistă, jdanovistă 66 - impus după 1948 în spațiul autohton: "Mult mai puțin conturată e sociologia literaturii; (...) amintirea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
orice scriitor conștient de valoarea lui trebuie să-și păstreze independența de gândire și de creație, făcând, în regimul de azi, numai compromisuri neînsemnate care să nu-l angajeze definitiv". (1958) Este aici, în fond, rețeta eschivării călinesciene din anii "obsedantului deceniu": mimarea angajamentului, histrionismul ca soluție de relativizare a atitudinilor oficiale pe care era obligat să le adopte, prioritatea operei, în care nu înțelegea să se adapteze la cerințele ideologice ale vremii (a făcut-o parțial în Scrinul negru, dar
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Ca și pentru Petru Dumitriu cinismul, pe Eugen Barbu oportunismul și un bun instinct l-au condus fără greș până la un punct. Nefalsificat ideologic, romanul Groapa, apărut în 1957, rămâne unul dintre puținele repere literare de luat în considerare în "obsedantul deceniu". Până la maxima sa reușită romanescă, Principele, din 1969, două romane "pe linie" se succed, Șoseaua Nordului (1959) și Facerea lumii (1964). Primul dobândea o relevanță canonică și intra în manuale cu un fragment. Șoseaua Nordului ilustra lupta gărzilor patriotice
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Jurnalului unui jurnalist fără jurnal era mai apropiat, și prin educație, și prin convingeri, de Deliu Petroiu, cu care a corespondat toată viața. În prietenul său a găsit o probitate, o fermitate etică neclintită, în ciuda climatului de suspiciune generalizată din obsedantele decenii totalitare. Cu el realizează Sîrbu un alt fel de comunicare decât cu ceilalți amici ai săi scriitori (în fața cărora își desfășura, proteic, jocul, schimbând măștile în funcție de spectator, de împrejurări), o comunicare autentică, deschisă, sinceră, având ca substanță existența, în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
îl consacră pe autor ca adevărat maestru al genului epistolar, cum în literatura noastră nu se află mulți. Corespondența aceasta (pe care Sîrbu o vedea ca pe un corpus unitar, purtând titlul sugestiv Scrisori către bunul Dumnezeu) conține aceleași idei obsedante, în jurul cărora se cristalizează și opera sa literară, aceleași teme dezvoltate pe larg în paginile jurnalului, ale nuvelelor, ale romanelor și ale pieselor sale de teatru. Reflecțiile din jurnal, cu adresă directă, de critică vehementă față de regimul dictatorial ceaușist, apar
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cultura în fundul temnițelor, vedem cum un țăran ca prietenul Zăroni 31 rezolvă problemele complicate ale unor funcții ministeriale cu o limpezime și o hotărâre ce stârnesc admirația vechilor intelectuali". Aceste fragmente explică ceea ce se va întâmpla în anii următori, în "obsedantul deceniu", cu intelectualii din România. În opiniile celor pe care i-am adus în atenție, muncitorul intelectual trebuia să fie inversul intelectualului clasic. Acesta din urmă era proiectat în "turnul de fildeș", dezinteresat de problemele societății, implicarea în astfel de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
poeți selectați, se aduce în mod implicit în atenția actualității și generația din care fac parte. Cu atât mai mult cu cât conexiunile stabilite între operele acestor poeți din careul de ași (cu reinventarea imaginarului poetic, cu temele și motivele obsedante, cu dialogul permanent cu restul literaturii) și poezia din anii '80 ai secolului trecut se bazează pe un număr relativ redus de texte (colecția revistei "Albatros" numără doar șapte numere), dar relevante ca structură pentru modalitățile de creație folosite și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
viziune propusă. Perspectiva în care se plasează Cristina Ciobanu este una tematică, stilistică, dar și textuală, aleasă de pe poziții echilibrate, făcându-se apel și la elemente specifice psihocriticii, foarte utile în a sesiza rețelele de simboluri, de motive care revin obsedant în scrierile unuia sau altuia dintre acești poeți sau în opera tuturor. Desigur că grila teoretizantă a lui Jean-Pierre Richard, din cunoscutul și mereu fructificatul studiu Poezie și profunzime, se impune de la sine într-o parte a analizei. În prezentarea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din acea vreme, prin refuzul adaptării și prin implantarea iluzionării și visătoriei în concret. Paginile propriu-zis analitice ale studiului, afectate creației celor patru poeți amintiți mai sus, se constituie în două secțiuni. În prima dintre ele sunt discutate teme, motive obsedante (obsesia morții și a iubirii considerate ca o anticameră a morții, devenită dominantă și inevitabilă sub impactul atrocităților războiului și chiar al amenințărilor de ordin politic). Astfel, ceea ce se impune pentru imaginarul poetic este un anumit gust al evadării/evaziunii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
readuce în prim-plan aspecte ale universului literar care altfel ar putea fi ignorate, uitate sau devalorizate. Acest fapt am încercat să-l realizăm și prin studiul de față. Conexiunile stabilite între operele acestor scriitori (cu temele și motivele lor obsedante, cu dialogul lor permanent cu restul literaturii, cu reinventarea imaginarului poetic) și literatura română contemporană se bazează pe un număr relativ redus de texte, dar relevante ca structură pentru noua viziune asupra lumii și pentru noile modalități de creație. Am
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
diverse metode de investigație - am ales să le abordăm dintr-o perspectivă tematică, stilistică, dar și din una textuală - evitând excesele. Introducem și elemente specifice psihocriticii pentru că uneori se dovedesc a fi interesante rețelele de simboluri, de motive care revin obsedant în opera unuia dintre acești poeți sau în opera tuturor. De aceea ne raliem punctului de vedere al lui Jean-Pierre Richard 1, din Poezie și profunzime, autorul considerând aici că demersul criticului trebuie îndreptat spre înțelegerea și empatizarea cu acel
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să ne oprim atenția (Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru), dar care au un impact direct sau indirect asupra operei. Capitolul propriu-zis se constituie din două secțiuni, una este cea în care am discutat teme, motive care devin obsedante în lirica acestor poeți și nu putea lipsi de aici obsesia morții devenită dominantă sub impactul atrocităților războiului, dar și al amenințărilor de ordin politic. Iubirea însăși este privită ca o anticameră a morții. Poeții aceștia care promovaseră o poezie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
evitând clișeizările: "Rochia ta seamănă cu un câine de vânătoare care aleargă prin oraș/ Între noi stă acest lubric obiect", Mâinile libere, "Știu să mă îmbrac mai frumos/ (...) Știu să mă îmbrac ca un picior de prostituată pe înserat", Litera obsedantă sau "Un albastru sexual e linia gâtului tău obosit de crepuscul", Un alt poem de beatitudine. Registrele stilistice, dar și planurile realului se amalgamează, nimic nu are consistența realului, se evită convenționalismul gândirii, în efortul de a conduce cititorul în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
grupul de la Albatros, dincolo de părerile exprimate de el sau reticențele altora din redacție cu privire la lirica sa. Poezia sa exprimă, poate, cel mai bine și viziunea asupra creației, asupra literaturii. Astfel titlul primului volum 204, proiecta asupra liricii sale un motiv obsedant al epocii, transformarea lumii într-un panopticum. Simbolul reda ideea de a surprinde un tablou al epocii văzute în toate aspectele ei, inclusiv cele crude, violente, banale, făcea referire la un univers din care spiritualitatea dispăruse, al automatismelor, al dezumanizării
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
este și aici o sugestie a îmbrățișării, a contopirii: "- Ei, Tonegaru, alhimist al clarurilor de platină,/ amintește-ți de dansul de peste vămi, peste zodii.../ dincolo de pulpe ferigele creșteau miraculos/ până la pieptul unde săltau două rodii". Se conturează astfel câteva imagini obsedante ale liricii tonegariene. Evadarea în vis, evadarea în trecut, în cosmos, în mitologie, în literatură, în dragoste sunt, rând pe rând, încercate și totul pare să se sfârșească în același univers putând pecetea tristă și galbenă a dispariției. La Dimitrie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de fiare, materie în descompunere, disonanțele, ruperea de ritm conturează o lume a torturii continue. Durerea, boala sunt părți componente ale existenței zilnice. Spațiul citadin devine unul infernal în care omul este condamnat să-și ispășească o pedeapsă neștiută. Repetiția obsedantă a termenului "oraș" în poemul Cangrenă pare desprinsă dintr-un descântec de dezvrăjire a lumii: "Oraș în care putrezește tinerețea pe străzi,/ oraș ca un câine cu bube ieșit dimineața din lăzi,/ orașul-idee, orașul cangrenă, oraș adormit/ mai înainte de cuvântul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ci de "obiect" asupra căruia se exercită acțiuni devastatoare ("Mă fură trecutu-ndărăt și mă-njunghe,/ încep să-mi uit caligrafia, cuvânt", Partitură). Insistăm asupra acestor elemente ale imaginarului poetic pentru că ele se constituie într-o rețea de motive care revin obsedant în lirica lui Ion Caraion. Sunt aici câteva structuri șocante generate de efortul repoetizării limbajului folosind ca sursă grotescul. Astfel se revalorifică imaginea câinelui, animalul psihopomp, gardian al infernului, dar și credincios apărător al omului, care, chiar și pe tărâmul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o continuă subliniere a dualității (noi și voi, vocile prezentului și ceilalți) imposibil de conciliat, subliniere a faptului că această lirică nu se distanțează doar de cea precedentă, ci reprezintă un moment de criză contrastant chiar cu viitorul poeziei. Utilizarea obsedantă a acestui noi accentuează și caracterul autoritar al discursului, e un nou cult cel pe care îl propune eul liric, cel al unui infern al limbajului ("ne-au sucit sufletele, ne-au secat picioarele", "semănăm soare, culegem vermină", "geografia unor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
universului literar al epocii? Sau doar o discuție în termeni generali despre universul poetic? Greu de zis, în condițiile în care Tonegaru nu e unul dintre membrii grupării care să exceleze prin publicarea de articole polemice. Luna e iarăși motiv obsedant marcând decăderea, între candoare, suavitate și sugestie a prăbușirii, a degradării: "și revenea lustruită pe talazuri lângă stelele veștede/ de care visătorii anină caligrafia romantismului pe cer". Nu e aici un dispreț al peisajelor lunare, ci un refuz al clișeizării
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
strânge laolaltă în stilul suprarealismului o serie de imagini aparent ilogice. Viața ca și opera literară e un carnaval în care jocul cel mai important este cel al morții. Poate de aceea tema morții este cea care revine atât de obsedant la Tonegaru: "- Oh, arlechinii veneau în clanuri migratori din constelații/ spre valuri de sânge purtate în plesnet de bice/ de Austrul tulburător parfumat a smochin și a moarte/ scuturând din costume de carnaval kilograme de arșice". Descriptivul oniric poartă și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
hrănea cu solfegii din Fabrica de Claviaturi", "ultimele frunze din platani risipite ca niște monete pe trotuar". E o schimbare a tehnicii, se refuză invazia naturii, a naturalului într-o lume care este construită de oameni, unde și puținele, dar obsedantele elemente ale spațiului natural preiau din artificialitatea universului uman. Există și aici o tehnică a oscilării între afirmația categorică ("refuzat invariabil") și incertitudine (ca și cum, "clipeau prematur câteva stele lipite pe fund/ de nu mai știam dacă vor persista să clipească
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se pot apropia de poemul ekphrastic au un statut aparte, ele nu descriu o operă de artă reală, deci nu poate fi vorba sub nicio formă de a le integra în categoria ekphrasisului propriu-zis. Revine însă la acest poet aproape obsedant imaginea plată, ideea reducerii lumii la un cadru artificial, din care lipsește o dimensiune a spațiului clasic tridimensional. În Moartea primului amorez se remarcă această bidimensionalitate, totul se reduce la un univers banal, banalizat: un candelabru învelit în tifon, sugerând
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Spun că el aude un ritm îndrăcitor dar nu se teme. Zice că e inima ei./ Dar tu ce spui?/ Spun că n-am nici o vină că am iubit o femeie amorsată/ care va exploda în brațele altcuiva..." (Duelul). Interogația obsedantă care revine după fiecare afirmație obligă, de fapt, textul să se scrie. Poezia, sub aparența prezentării unor relații de iubire ratate, își dezvăluie propriile mecanisme de producere, pentru că textul literar în sine a devenit "o femeie amorsată/ care va exploda
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]