50,269 matches
-
Nici această sculptură nu spune nimic, nimănui". Ba da, dle Kessler, le spune ceva celor care, nefiind în bisericuțele plasticienilor, nefiind "paseiști" (acuză pur comunistă!), dar având o bună cunoaștere constructivă a trecutului, știu că gestul e recuperator. O ultimă observație: de ce n-au sărit plasticienii la fel înainte de plasarea "țepii lui Ghilduș" în Piața Palatului? Pentru că, măcar în privința țepii, suntem cu toții de acord: ar trebui urgent mutată. Turnătorie? Epidemia titlurilor țipător-demascatoare face ravagii în presa noastră. Au fost contaminate până
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
politic asupra istoriei și societății românești". Criticul găsește, în principal, două indicii ale "abuzului auctorial": "șarja globală", realizată prin "mijloace epice" și "descriptive (portretistica grotescă)", pe de o parte, iar pe de alta, "comentariul auctorial", "de o indiscutabilă natură ideologică". Observațiile sunt juste, însă paradoxul este, în opinia noastră, altul. Este foarte evident că, în intenție, scriitorul proiecta în chip tendențios bornele istorice ale Cronicii, deforma tipologia prin "șarjă", însă, în realitate, cât de tendențios se dovedește rezultatul? Extrem de orientat ideologic
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
privind "șarja" tipologică, ni se pare suficient de debil: întregul episod al patrulea al studiului său rămâne până la urmă neconvingător în demontarea resorturilor ideologice ale cruzimii flaubertiene în conceperea personajelor. Într-o formă sau alta, criticul reia același tip de observație (just), fără însă a demonstra că "tendința" învinge "arta": "eroii lui Petru Dumitriu au ceva matein în acest spectacol al degenerescenței, un spectacol politizat, însă, al unei decăderi echivalate în realitate cu o descalificare politică". Sau "dezagregarea averilor, corupția, concupiscența
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
sunt simptomele unei afecțiuni organice, incurabile". Fie - in extremis - "decăderea" Davidei o "descalificare politică", totuși trebuie să admitem că ne aflăm în fața unei fascinante creaturi de hârtie, a unui personaj complex, paradoxal, care deschide o nouă tipologie în literatura română. Observația lui Cristian Moraru se justifică însă aplicată la volumul al treilea. Strategia tipologiei negative a fost, fără îndoială, și ideologică, dar, așa cum vom arăta în continuare, scriitorul a făcut eforturi ca, în primele două volume, arta să depășească teza. Cronica
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
și II vs. volumul al III-lea)? O altă imputare făcută de Cristian Moraru vizează tendențiozitatea comentariului auctorial. Și în opinia noastră, în acest sector se plasează cel mai considerabil tribut plătit de autor factorului ideologic. Pentru a ilustra această observație, criticul reproduce un fragment din primul volum al romanului: "Erau oameni avuți și europeni în anul 1904; bătrâna voia să se distreze câți ani mai avea de trăit; soții Vorvoreanu aveau nevoie de marea ei avere; iar soarta omenirii în
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
unui proiect asemănător pentru București. Nu știu dacă viitorul primar al Bucureștiului ar finanța o asemenea hartă. Deocamdată vă propun o hartă cu mirosurile dominante ale cîtorva zone ale Capitalei și vă propun să completați zonele albe potrivit propriilor dvs observații. Zona centrală a Bucureștiului miroase a gaze de eșapament și a praf. Ici, colo cîte o insuliță de kebab, ori de mirodenii, acestea din urmă ies din bucătăriile restaurantelor ale căror răsuflători dau în stradă. Pe Lipscani te lovește și
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8505_a_9830]
-
amărîte de cîmpie. Apoi, pe drumul autostrăzii spre Pitești, dacă mergi pe jos, pe stînga mai o pizzerie, mai o prăvălioară cu clătite, mai un restaurant, iar pe dreapta piețele și gheretele adiacente cu mirosurile lor de bazar în decrepitudine. Observațiile mele olfactive se opresc aici, fiindcă acestea sînt zonele din București pe care le frecventez. Vă aștept să completați această hartă provizorie a mirosurilor Capitalei.
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8505_a_9830]
-
celui care îndrăznea. Mai târziu, în anii '60, se puteau critica erorile trecutului (unele dintre ele), dar la început, imediat după 30 decembrie 1947, după proclamarea Republicii Populare, când regimul nu avea trecut, ci numai prezent, orice critică sau minimă observație sceptică erau imposibile. Dubiile erau periculoase, erau contra-revoluționare. Oricum, un text literar nu avea această libertate de a se îndoi sau de a reflecta la ceea ce se întâmplă prin prisma unei conștiințe reflexive. Activitatea entuziastă, adeziunea efuzivă erau singurele soluții
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
dar și artistice", dar nu toate sînt în regulă. Ce este cu acest "pătrunde", nu cumva de obicei se spune "intră", apoi de ce în viața literară, de vreme ce personajul e arhitect și lucrează într-o așezare petrolieră, nu sînt prea multe observații dure pentru o carte anunțată drept capodoperă? Nu se suflă un cuvînt despre celebra prefață a lui Nae Ionescu, despre scandalul care a urmat și despre volumul Cum am devenit huligan! În același an 1979 apare la Editura Enciclopedică un
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
unui proiect asemănător pentru București. Nu știu dacă viitorul primar al Bucureștiului ar finanța o asemenea hartă. Deocamdată vă propun o hartă cu mirosurile dominante ale cîtorva zone ale Capitalei și vă propun să completați zonele albe potrivit propriilor dvs observații. Zona centrală a Bucureștiului miroase a gaze de eșapament și a praf. Ici, colo cîte o insuliță de kebab, ori de mirodenii, acestea din urmă ies din bucătăriile restaurantelor ale căror răsuflători dau în stradă. Pe Lipscani te lovește și
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8524_a_9849]
-
amărîte de cîmpie. Apoi, pe drumul autostrăzii spre Pitești, dacă mergi pe jos, pe stînga mai o pizzerie, mai o prăvălioară cu clătite, mai un restaurant, iar pe dreapta piețele și gheretele adiacente cu mirosurile lor de bazar în decrepitudine. Observațiile mele olfactive se opresc aici, fiindcă acestea sînt zonele din București pe care le frecventez. Vă aștept să completați această hartă provizorie a mirosurilor Capitalei.
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8524_a_9849]
-
Ilie, Angelo Mitchievici, Delia Ungureanu, Mircea A. Diaconu și Ion Simuț). În după-amiaza zilei de vineri, 18 aprilie, a avut loc și o dezbatere: despre constituirea canonului estetic neomodernist. Eugen Simion și Nicolae Manolescu au participat la discuții, au făcut observații și au dezvăluit, în confesiuni speciale, interesante aspecte ale biografiei lor intelectuale - confesiuni și opinii ce ar merita să fie transcrise în documentele sau analele Colocviului. A fost o atmosferă dintre cele mai plăcute, un prilej de comunicare care s-
Ce s-a întâmplat de curând la Brașov? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8535_a_9860]
-
adâncă, ascunsul caracter și, de aici, destinul unui popor - proaspăt dejugat a admis că destinul poporului nostru este de a duce mai departe faima și flamura Bizanțului, privilegiu părăsit de maica Rosia, devenită U.R.S.S. în privința Bucureștilor a făcut curioasa observație că orașul îi părea izbitor de asemănător cu Sankt Petersburgul de dinaintea revoluției roșii. Memoria îmi joacă o festă în ce privește contextul: îl impresionase masa de oameni trecând hipnotic în ambele sensuri, pe Cale, sau, dimpotrivă, aspectul adormit al unui oraș cu infinită
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
timpul "urilor proaspete încă", spre a trece mânia stăpânilor, și abia ele trecând, ei se eliberau și puteau să scrie despre faptele adevărate... Tacit a spus-o. Notând vremea imposibilă a "urii proaspete încă". Care, în viitor, avea să rămână observația capitală în scris... Ne referim la cel istoric, în orice istorie, până la... Stalin, cea mai cruntă perioadă a totalitarismului. Cu Hitler, acest tip de cenzură totalitară avea să ducă, de exemplu, la distrugerea culturii iudaice și la promovarea triumfalistă a
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
din Paris, frecventat de muzicienii Liszt, Wagner, Gounaud, Débussy, Saint-Saëns, Fauré, de scriitorii Lecont de Lisle, Pierre Loti, Jules Lemaître, Maeterlink, de pictorii Bonnard, Vuillard, cât și de diplomați străini și francezi, Proust și-a găsit un câmp larg de observație. Scriitorul n-a ajuns în România, dar s-a simțit atașat de țara prietenilor săi, îndepărtată și enigmatică pentru el, cunoscută numai din istorisirile lor: "nume scumpe cum ar fi Corcova îmi erau tot atât de familiare și plăcute ca Seulis și
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
pe finală: Almodóvar! Numele lui Roland Barthes s-ar citi, conform dicționarului, Bar-tés (greșeală moștenită, din păcate, din vechiul dicționar). Erorile apar chiar și la nume românești: Brătianu are în dicționar accentul pe i! Cum se vede, am făcut majoritatea observațiilor critice urmărind aproape numai primele două litere ale alfabetului. Un asemenea dicționar își neagă utilitatea dacă nu include o muncă migăloasă de verificare și unificare. E păcat, pentru că, repet, e un instrument foarte necesar.
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
importanța scriitorului. 11). În sfârșit, trebuie făcute acele revizuiri ce vor rezulta din referatele de specialitate, redactate de referenți interni (Dumitru Micu, Dan Mănucă, Mircea Popa sau Cornel Ungureanu, dintre colaboratori) sau externi (Nicolae Manolescu, Mircea Anghelescu, Ion Pop), cu observații generale sau punctuale. Colectivele de cercetători de la București, Iași, Cluj, Timișoara pot face observații încrucișate, foarte utile, fiecare despre contribuțiile celuilalt. Cel mai bun dicționar de literatură română, DGLR, e perfectibil. Sper ca, la o nouă ediție, absolut necesară, să
O victorie filologică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8577_a_9902]
-
de specialitate, redactate de referenți interni (Dumitru Micu, Dan Mănucă, Mircea Popa sau Cornel Ungureanu, dintre colaboratori) sau externi (Nicolae Manolescu, Mircea Anghelescu, Ion Pop), cu observații generale sau punctuale. Colectivele de cercetători de la București, Iași, Cluj, Timișoara pot face observații încrucișate, foarte utile, fiecare despre contribuțiile celuilalt. Cel mai bun dicționar de literatură română, DGLR, e perfectibil. Sper ca, la o nouă ediție, absolut necesară, să folosească șansa perfectibilității.
O victorie filologică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8577_a_9902]
-
a privi în jur. Prima constatare e că tinerii (majoritari cam în proporție de nouăzeci și nouă la sută) sunt incredibil de blazați. Or fi fost de vină drogurile? Alcoolul? Orele târzii? Oboseala? N-am de unde să știu. A doua observație - care mi-a adus aminte frapant scene văzute în Germania, la începutul anilor '90 - , fetele (femeile) sunt incomparabil mai vitale și vesele decât băieții (bărbații). A treia - o lipsă generală de concentrare în raport cu ceea ce se presupunea a fi obiectul prezenței
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
a tuturor. Impresia creată este zguduitoare: lumea a devenit un teatru de război, un spectacol continuu al violenței, din care se hrănesc televiziunile și ziarele, care satisface instinctul vărsării de sânge, fie și prin simpla privire a jurnalelor de actualități. Observațiile se transformă în reflecții despre condiția umană, despre legătura posibilă dintre inteligența și cruzimea animalelor și a oamenilor, despre tentativele pictorilor de a zugrăvi marile bătălii și despre șansa fotografiei de a surprinde milimetric războaiele de azi. Pe rând, cei
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
Cubleșan a adoptat o modalitate extrem de interesantă, explorând cu atenție și o intuiție sigură propriile mărturii, adesea șocante, ale scriitorului, în conexiune cu reverberațiile ideatice ale operei sale. Cu o amplă și pluridimensională viziune documentară, Constantin Cubleșan și-a extras observațiile sale din cercetarea mărturiilor lui Emil Cioran publicate la noi în ultimele aproape două decenii, fie în forma originală, în limba română, fie în traducere, cuprinse în confesiuni autobiografice, jurnale intime, corespondență, interviuri, articole etc. Armonizându-și observațiile în volumul
Mărturiile lui Emil Cioran by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8584_a_9909]
-
a extras observațiile sale din cercetarea mărturiilor lui Emil Cioran publicate la noi în ultimele aproape două decenii, fie în forma originală, în limba română, fie în traducere, cuprinse în confesiuni autobiografice, jurnale intime, corespondență, interviuri, articole etc. Armonizându-și observațiile în volumul Din mansarda lui Cioran, apărut la Euro Press Group, Constantin Cubleșan conturează distinct profilul prismatic al celui ce s-a situat de la început Pe culmile disperării, torturat apoi, tot restul vieții, de anxietăți, obsesii, paradoxuri existențiale, spectrul morții
Mărturiile lui Emil Cioran by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8584_a_9909]
-
bine individualizate, o ars dicendi, care exprimă funcțiile fiecăreia în parte, toate alimentându-se din limbajul uzual, din stilul oral, cu sintaxa lui poetică, cu figurile și mijloacele de expresie, cu tehnicile discursive proprii mediului lingvistic - asupra căruia au făcut observații de substanță K. Vossler, Ch. Bally, Jan Mukaéovsky, care sunt citați. Gh. Vrabie procedează la o meticuloasă descriere a fiecărei categorii poetice, pornind de la sistemul funcțional: doina este cântată; balada își are modalități poetico-muzicale proprii; orația de nuntă și poezia
Centenar Gheorghe Vrabie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8583_a_9908]
-
de înțelegere sau, uneori, de neînțelegere. Argumentația nu te câștigă imediat, pentru că are anvergură, dificultăți de omologare și necesită o pregătire teoretică specială. Pe cât e de greu să o accepți fără reproș, pe atât e de greu să contra-argumentezi, pentru că observațiile sunt prinse într-un sistem de lectură bine conceptualizat, căruia nu-i poți opune decât un alt sistem de lectură și alte concepte. Viziunea critică a lui Marin Mincu despre poezia românească a secolului XX este consolidată de un îndelung
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
ajuns să se creadă autor de succes: Ťnumele meu se vindeť. Și asta pentru că populația subnutrită (și) mintal e îndemnată să-i cumpere ŤViațať ca Operă de căpătîi". Sub aerul de perpetuă campanie, sub tonul surescitat, găsim la tot pasul observații de bun simț. Oare nu ne propun destule edituri, "la prețuri astronomice", prohibitive, evident, pentru buzunarul intelectualului "de rînd", o "literatură trash , în editări la hurtă de care nimeni n-are nevoie"? Și nu eclipsează această producție pe valul căreia
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]