142,832 matches
-
plac micuții iepurași albi Copiilor le plac și poveștile cu micuții iepurași albi Cu ochii roșii-trandafirii Numai mie mi-e rău când văd un iepuraș alb cu ochii roșii-trandafirii Poate pentru că , fiind copil, luând în brațe un iepuraș alb cu ochii, desigur, roșii -Trandafirii Mi-a tras două portative de sânge roșu-trandafiriu pe obraz Și de-atunci cei un milion de trandafiri ai lui Voznesenski mi-i cântă Ala Pugaciova Sugerându-mi mereu că nu mai există un timp al îndrăgostirii
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
Riri Sylvia MANOR Tânăra lăptăreasă Goya cel de optzeci de ani A pictat-o pe tânăra lăptăreasă Din Bordeaux. Goya a rămas în viață, Lăptăreasa a murit de mult. Și-a lăsat amanet ochii, Acei ochi în care Goya a văzut cum ciripeau Ca niște vrabii speriate Gândurile ei de ducă Și tot ce n-a rămas. Omul din vis El era omul din visul meu Numai el exista aievea. Eu - dormeam. Mariaj de
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
Riri Sylvia MANOR Tânăra lăptăreasă Goya cel de optzeci de ani A pictat-o pe tânăra lăptăreasă Din Bordeaux. Goya a rămas în viață, Lăptăreasa a murit de mult. Și-a lăsat amanet ochii, Acei ochi în care Goya a văzut cum ciripeau Ca niște vrabii speriate Gândurile ei de ducă Și tot ce n-a rămas. Omul din vis El era omul din visul meu Numai el exista aievea. Eu - dormeam. Mariaj de conveniență Bătrânețea
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
bătrânețea, Consoartă fără sex appeal Dar cu certificate fumegând de nuntă catolică, Până la moarte când cineva O să fluiere a pagubă prin apropiere Ca și cum ești lichidat. Dar tocmai azi la ora opt și jumătate Lângă tine în pat A deschis Dimineața ochii, Ochi mari și însoriți, Ți-a descoperit prin plapuma ceții un picioruș plin de sex appeal, Te-a privit prin oglinda ei și ai existat Plin de pofte „as usual” și uitând Amănuntul birocratic al nunții de conveniență Cu bătrânețea
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
Consoartă fără sex appeal Dar cu certificate fumegând de nuntă catolică, Până la moarte când cineva O să fluiere a pagubă prin apropiere Ca și cum ești lichidat. Dar tocmai azi la ora opt și jumătate Lângă tine în pat A deschis Dimineața ochii, Ochi mari și însoriți, Ți-a descoperit prin plapuma ceții un picioruș plin de sex appeal, Te-a privit prin oglinda ei și ai existat Plin de pofte „as usual” și uitând Amănuntul birocratic al nunții de conveniență Cu bătrânețea, Fie
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
sunt se naște în continuare. Ce am fost nici nu s-a terminat. Îmi bag nasul prin viață Fără celofan intermediar. Transfer materia cenușie de la emisfera stângă La emisfera dreaptă, Forfotesc de tsunami și presimțiri. Trupul meu are îngrozitor de mulți ochi Și prea puține brațe, Nimic nu este după cerința pieții. Clădesc lumini din umbre, Sunt eu, sunt eu, sunt eu Nerușinată ca în pat, Alimentez cu surcele focul bârfitorilor Cine sunt se naște în continuare, Ce am fost nici nu
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
spune și nouă hai să-l momim să-i aducem darurile noastre și-i aduceau bătrânelului ce aveau ei mai de preț frunze de tutun perle și mărgean ba chiar câteva cranii de om vopsite frumos cu henna bătrânelul mijea ochii se scărpina pe chelia venerabilă avea o chelie care în lumina apusului semăna cu cea a unui venerabil ascet și strâmba din nas mormăind nu-i mare lucru alții mi-au adus daruri mult mai de preț ei se mirau
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
preț ei se mirau uite a văzut multe la viața lui cu el nu-i deloc ușor și plecau și se întorceau a doua zi încărcați cu blănuri de fiare sălbatice cu podoabe de aur nestemate și mirodenii bătrânelul mijea ochii scărpinându-se în fund desigur era un gest de mare înțelepciune cine ar fi făcut ceva atât de firesc și simplu în public și spunea astea-s nimicuri alții mi-au adus lucruri neprețuite apoi își lăsa încet capul în
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
iarnă. Doina Pologea pânză cutată foarte des unii aruncă căldări sau munți de ură asupra semenului lor un fel de pânză cutată îl învăluie cum nu se deslușește puiul în desenul de pe pielița subțire a oului așa nu mai deslușesc ochii dincolo de pânza cutată chipul lui Dumnezeu scris pe pielița fină a sufletului omenesc risipit în viscol eu îți sunt ție un fel de casă în care locuiesc laolaltă prietenul tău și cel mai aspru judecător: ca frigul, ca viscolul dar
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
strigăt cu strigăt aripă cu aripă frântă spațiul din jur se desenează ca spațiu al unei închisori într-un seif îți închizi darurile tale - la urmă și inima - de parcă nu le-ai avut niciodată să înduri cum ai putea, având ochi, cum ai putea, având auz, cum ai putea, având grai, cum ai putea, având inimă? de ce tac stelele? morții noștri dragi se uită la noi printr-o spărtură a stelelor (citește : lacrimă) și, precum Gulliver în țara Liliput, ei văd
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
Ruxandra Cesereanu 1. mâna mea e în dreptul inimii prin spatele tău legată cu o eșarfă roșie la ochi piciorul meu de iederă se cațără pe piciorul tău înot prin aer cu umerii înfloriți în primăvară cristalul swarowski se mișcă pe piept și măsoară cusătura inimii o cutie plină cu funda ruptă stau pe vârfuri apoi pe călcâie încât
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
apoi pe călcâie încât doar o pagină de hârtie mai încape părul tău mă atinge în vreme ce ne alungim ca săgețile piciorul meu de iederă se ridică în aer ca un braț tăiat cristalul swarowski mă lovește în frunte femeia închide ochii mirosind câmpiile din buenos aires mâna mea se retrage de pe șira spinării mâna ta se retrage până la marginea pieptului părul tău leagă gâtul meu apoi îl dezleagă piciorul meu de iederă se ridică în aer și cade piciorul tău așteaptă
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
țese rochia și-i coase mânecile răsfrânte împunse de pantofi. 4. femeia este o capodoperă cu jartiera aranjată pentru dans picioarele ei sunt niște spini uriași care nu înțeapă bărbatul are cămașă lucioasă și taie puterea prin umăr cei patru ochi ai lor doar la sfârșit pot să împartă luminițe întotdeauna cu mersul de rac se mișcă femeia fără să știe cine se află în dâra ei perfectă cu aerul din plămâni înălțat cu șoldurile coborâte în glezne spini uriași se
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
de vechime, ce mai ai de ales - tu, alesul din neînțelesul scheletului șoaptelor? Depinde numai de tine să alegi descărnarea, ruperea uscatului de mânia apelor. Anatomia sau aritmetica tăcută a pleoapelor? Apoi, după ani de zile de muțenie, frica din ochii copilului tău a vorbit în limba germană. Minți criminale Era o insulă cu îngeri, dar locuită de înțelepți. Un ceas prăpădit într-un naufragiu de scoici arăta ore, dar și alte amănunte ale luării de sine. Cu toții și-au dat
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
ajutorul, îl pretinzi! M-am îndrăgostit de tine și de mânia în care te-ai născut. Dacă ar fi să privesc cerul, aș mărturisi că și aerul e o închipuire de a te naște. Vânătorul cu capcane Când dimineața deschizi ochii lumea capătă trup și ființă - o voință de-a fi, de-a vorbi și de a te răzgândi. Între timp și răstimp, un vagon de marfă duce deținuți în Siberia. Erai căutare - nu-ți găsiseși încă locul lângă bărbatul care
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
ajungi la marea neagră numai să îți ții bine respirația. dacă te lași dus de vise pe insula aleasă vei sta într-o casă de cărămidă și mortar nu e de cleștar, dar e o casă numai să visezi cu ochii închiși. dacă te lași dus de vise după ani și ani de naufragiu vei ajunge teafăr pe ostrov ca să punem la cale sfîrșitul lumii. dacă te lași dus de vise pe insula aceasta vei uita că 99 % sînt țînțari și
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
tuturor că intrând el odată cu un sac gol aruncat peste umăr să adune pietrele din cimitir și să clădească din ele o casă pe nori cu grădini largi în jurul ei în mâna sa bolovanii miorlăiau ca pisoii pe acoperișuri din ochii lui se înălță urletul câinelui și ca o aripă neagră o tăcere de diamant
Spre faima poetului by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5034_a_6359]
-
știu numai de voi. M-am născut de Bobotează. După calendarul care a deschis cerurile și ne coboară Lumina. Cu cea mai evidentă predestinare... M-am născut vinerea. În cel mai cumplit ceas de doliu dumnezeiesc... Din cauza acestor indescifrabile semne ochii mamei nu au secat niciodată. Eu în copilărie am avut mamă. Mama mea era de meserie mamă. Tata a urcat lângă bunici, sub icoane. Cu pământ sub unghii, îmbrăcați de muncă. Sărbătorile lor nu se țin pe pământ. Din Bărăgan
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
Afirm că ele s-au străduit cu adevărat. Și nu s-ar fi dat înapoi de la nimic. Mă gândesc aici la sentimente alese și complicate. La emoții, excitări intime. La extaz. Fiindcă el, întotdeauna, s-ar fi strecurat fluid prin ochiurile plasei. El nu dormea niciodată. Deși părea că doarme mult. Chiar și programul de zi și-l petrecea într-o semi-trezie. Frecventa, așa cum se face asta în mod tainic, cea mai solicitată Școală Îngerească. Rasă nu purta, dar era novice
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
care orga viscolea cu laude și psalmi eram seminaristul frenetic al surâsului tău pios închinător la sânii tăi de regină preot în templul pulpelor tale de târfă tânăr și nepăsător mă credeam pe atunci din rasa celor fără de moarte cu ochii la stelele fără de număr fără de nume mi-ar fi plăcut să inventez o limbă neauzită de nimeni o nouă religie noi zeități un nou alfabet în fiecare zi descopeream un nou continent tineri îndrăgostiți mai puri ca roua ce cădea
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
ceasul cu arc al așteptării tale de femeie ce mă atrăgea ca o prăpastie cînd sufletul bătrânului abia respira printre coaste auzeam mierla și liniștea prin care se mișca umbra caldă a femeii curate pe care ascunși o înghițeam cu ochii o femeie în rut ca o livadă înflorită genunchii ei săltau ca iezii îmi amintesc calma solemnitate a arborilor ce se pregăteau să intre-n amurg focul verde al frunzelor sub lună pe vremea când un mare nimeni era așteptat
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
mele de scris duc spre același drum: cunoașterea de sine ca o călătorie prin Infern am inventat haosul și libertatea în creierul meu din creierul meu evadez din statistica suferințelor mari într-un regat de singurătate unde pot visa cu ochii deschiși universul mă consumă cu păcate și incertitudini până când o gaură neagră îmi va striga numele și va adăuga în dreptul meu „un OM eliberat” facebook dreams (I) ultimul meu simț e visul cu el voi cerceta Invizibilul și tot ce
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
În cer în ocean Visez Focul dealurile Vara Se stinge în patos Furtună fierbinte Seceră în iarba uscată Cu toate aromele verii Mă răpește în constelație Centaurul Astfel cît să nu înțeleg rostul terestru Al vieții mele Din deal Împăienjenește ochii Lumina Printre degete în raze Pleoape rar Se închid în Lumina cernută cu măsura Vieții ce mi-o trăiești Smuls dintr-un fruct imperial Daca mi-e dor ce am să fac Te aud plîngînd lipsa mea În cercurile concentrice
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
A. Gh. Olteanu Închid ochii și mă gândesc la el atât de mult încât el începe să existe Seara umbra lui cade oblic pe foaia albă unde mâna mea își depune icrele scrisului. Din timp în timp îi disting pașii mărunți pe pervazul ferestrei îl
Încă o șansă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/5161_a_6486]
-
Vasile Igna , căci erau orbi demult ochii lor erau întorși înăuntru ca ai liliecilor zburând jos și prevestind ploaia cercetând palma descărnată a verii. Nu-l văzuseră, deși afară era o lumină albă o lumină de zăpadă, o avalanșă ce acoperea ziua cu un fuior de raze
Nu-l văzuseră by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/5251_a_6576]