2,513 matches
-
cea publică, reușise să se cațăre pe un gard de piatră și să intre Într-o curte care adăpostea șase găini și un cocoș zburlit. Roxanne Înregistra pentru posteritate imagini artistice cu Dwight plimbându-se pe un drum pustiu. Wendy ochise niște copii fotogenici care aparțineau surorii soției bucătarului și era ocupată să le facă poze cu un aparat Nikon foarte scump, În timp ce Wyatt se strâmba la ei ca să-i facă să râdă. Bennie hașura umbrele pe desenul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
O muzică așa de frumoasă, niște cuvinte atât de emoționante. Walter nu avea cum să le mai uite și nu-și putea dori decât să le audă din nou și din nou, de preferat de pe CD-ul pe care-l ochisem eu În valiza lui Bennie. Dar acest vis nu urma să dispară, cum se Întâmplă de obicei cu visele. Am Înotat cu el În adâncurile memoriei lui Walter, până am ajuns În acele colțuri ale subconștientului unde oamenii panicați devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ani buni, era un bărbat chipeș, cu părul blond, ondulat și bogat pieptănat pe spate, o voce plăcută, un aer rafinat și maxilar teuton. Acum era corpolent, cu gușă, picioare subțiri, părul rar, pielea roz a capului la vedere și ochi albaștri de culoarea detergentului pentru geamuri, tiviți cu roșu. Purta o cămașă albă fără guler din in cu țesătură rară și o pereche de pantaloni galbeni de mătase spălată. —Bine ați venit, Își Întâmpină el oaspeții. Bine ați venit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Fetița luase o foaie de hârtie și imediat chinezoaica, mama ei, cel mai probabil, se oferise să i-o cumpere. Fetița nu spusese un cuvânt, nici măcar nu se uitase la ea, de parcă mama ei ar fi fost invizibilă. Apoi fetița ochise umbrelele de soare făcute din aceeași hârtie cu flori, articole foarte iubite de străini. Chinezoaica din nou se oferise să i-o cumpere, doar pentru că fetița se uitase la ea! Și după ce mama plătise, fetița zâmbise - deși nu-i zâmbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
țigări de foi pe care le conțineau. Le priviseră respectuoși pe fetele lui fabricând țigările. Polițiștii se opriră o clipă ca s-o admire În special pe una dintre fetele cu pricina, o fată frumoasă, cu o expresie dulce și ochi mari de pisică. Luă o frunză plată, În formă de disc, și rulă cu gesturi experte amestecul de tutun și rădăcină lemnoasă Împreună cu un filtru din pănuși de porumb. Fabricantul de țigări de foi păru să se gândească profund Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și soldații SLORC. Puteau Încercui o Întreagă așezare pe la spate, oamenii pomenindu-se prinși Între soldați și apele unui pârâu Învolburat, singura soluție fiind să se arunce În apă. Soldații, unii dintre ei băieți de doisprezece-treisprezece ani, stăteau pe mal, ocheau cu puștile și râdeau când nimereau câte o țintă umană ale cărei brațe Încetau apoi să se mai agite. Uneori aruncau câte o grenadă În apă care exploda aducând la suprafață trupuri fără viață și pești care se roteau apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
obicei doar pentru bărbați. Dar apoi văzu că Dwight și Moff se aleseseră cu aceleași plecăciuni scurte ca și ea, iar cei din trib Îi priveau În ochi fără să se sfiască. Cine știe ce obiceiuri și tabuuri or avea. Câteva fetițe ochiră cățelușa pe care Esmé o ținea strâns la piept. Arătară spre ea și strigară: —Uuu-uuu! Uuu-uuu! Toată lumea râse, mai puțin Esmé. Câțiva dintre copii se Întinseră să mângâie cățelul, cerând permisiunea din priviri. —Numai pe cap, Îi instrui Esmé cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe altă dată. Tare am mai râs pe seama asta și eu și fetele Îmbătrânite. Toate aveau ochii Încrețiți de zâmbete, iar fiecare față Îmbătrânită era acoperită de un văl lucitor de apă, care Îi curgea din creștetul capului acoperindu-i ochii și apoi adunându-se În gura deschisă primind fericită ofranda de apă. Cu aceste văluri pe față, bătrânele mele surori aveau din nou chipuri tinere ca atunci când ne-am Îmbrăcat prima dată cu șalurile cântătoare. Fusese la Înmormântarea unui bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Vor pregăti spiritele trupurilor lor, spiritul ochilor, spiritul gurii, toate rând pe rând. Vor ști când să fie pregătiți, să nu zăbovească și să fie lăsați În urmă. În curând vor sosi soldații. Îi vor Împunge cu baionetele, Îi vor ochi cu puștile, dar ei vor fi deja plecați, trupurile lor vor fi goale precum cojile goale ale cărăbușilor de smarald. Suflete, pregătiți-vă! Bărbații de pe marginea interioară a cercului și-au pregătit tobele, pe cea de bronz și pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mi-a Înmânat-o. Am pus-o pe masa de altar și nu am simțit cum trece timpul până să-mi amintesc de ea. Așa cum a ghicit detectivul, eram Într-adevăr urcată pe un scăunel, agățând beculețele de Crăciun. Am ochit pachetul verișoarei mele, m-am aplecat și am luat scrisoarea. Începea cu pălăvrăgeala obișnuită despre vreme și sănătate. Pentru ca apoi să ajungă la ceea ce numea „veștile interesante“. „Zilele trecute, Îmi scria ea, eram În talcioc căutând lucruri pentru afacerea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și nu bea și el?" Și totuși el făcea dreptate și judecată, și era fericit! 16. Judeca pricina săracului și a celui lipsit, și era fericit. Nu înseamnă lucrul acesta a Mă cunoaște? zice Domnul. 17. Dar tu n-ai ochi și inimă decît ca să te dedai la lăcomie, ca să verși sînge nevinovat, și să întrebuințezi asuprire și silnicie. 18. De aceea, așa vorbește Domnul despre Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: Nu-l vor plînge, zicînd: "Vai, fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
și zi-i: "Așa vorbește Domnul: "Iată, dau cetatea aceasta în mîinile împăratului Babilonului, și o va arde cu foc. 3. Și tu nu vei scăpa din mîinile lui, ci vei fi luat și dat în mîna lui, vei da ochi cu împăratul Babilonului, el îți va vorbi gură către gură, și vei merge la Babilon. 4. Numai, ascultă Cuvîntul Domnului, Zedechia, împăratul lui Iuda! Așa vorbește Domnul despre tine: "Nu vei muri ucis de sabie, 5. ci vei muri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
am început să citesc ziarul, cum fac în general. E un vechi obicei de-al meu. Când metroul s-a oprit la Hangō-sanchōme, au apărut vreo cinci sau șase observatori. Au intrat de parcă fuseseră anunțați să caute ceva anume. Au ochit pachetul și au zis: Da, iată-l, iată-l!» Apoi au luat pachetul și l-au scos din vagon. Da, l-au ridicat cu mâna. Podeaua era plină de lichid sarin. N-au făcut decât să ridice pachetul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că aveam să mă prezint la datorie. Mulți au coborât la stația Ueno. Am reușit să respir. Mă țineam de un mâner. Ce fac în metrou? Nimic. Mă gândesc doar: Ce aș mai sta jos!» (râde). După ce trec de Ueno, ochesc pe cineva care pare să coboare și mă așez în fața lui. După atâtea drumuri poți să te prinzi cine urmază să se ridice. Experiența... Mă așez și adorm imediat. Sau moțăi. Oricât de profund aș dormi, cu o stație îaninte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
La capătul lumii și în țara aspră a minunilor, apar niște viețuitoare, numite Întunegri (personaje fantastice), care trăiesc în lumea subterană Tokio-ului. Locuiesc din vremuri străvechi în adâncul întunecat al pământului, sunt niște creaturi rele și înfricoșătoare. Nu au ochi și rod mortăciunile. Au săpat o rețea de tuneluri în pământul de sub Tokio. Pe ici-pe colo și-au făcut cuiburi și trăiesc în grup. Oamenii obișnuiți nu știu nimic despre existența lor. Eroul principal, „eu“, a reușit să se infiltreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
trimite-mă!" 9. El a zis atunci: "Du-te și spune poporului acestuia: Întruna veți auzi și nu veți înțelege; întruna veți vedea, și nu veți pricepe!" 10. Împietrește inima acestui popor, fă-l tare de urechi, și astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, și să nu fie tămăduit. 11. Și eu am întrebat: "Pînă cînd, Doamne?" El a răspuns: "Pînă cînd vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
s-a înrădăcinat tulpina în pămînt: și El suflă peste ei, de se usucă, și un vîrtej îi ia ca pe niște paie. 25. "Cu cine Mă veți asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?" zice Cel Sfînt. 26. "Ridicați-vă ochii în sus, și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că niciuna nu lipsește. 27
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
curg lacrimile celor de la curățat ceapă! - Se poate, nea Victore?! Ce Dumnezeu, doar suntem băieți cu carte și după două zile de muncă la combinat, am înțeles și noi cum stă treaba! - Știam eu că o să ne înțelegem, că am ochi, altfel nu vă luam cu mine! Ei și acu, gata cu familiarismele, că afectează climatul muncii! Băiat deștept, nea Victor! Am coborât din camion în curtea combinatului, vizibil obosiți de parcă ne-am fi întors pe jos câțiva kilometri, am tras
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
una zicea că-i oarbă și o ducea alta sănătoasă de mână și tot așa. Cu ele era și un bărbat, un țigănoi cu o figură crâncenă, care cred că te-ar fi băgat în boli, dacă ai fi dat ochi cu el la fapt de seară, într-un loc mai neumblat. Acesta, avea un picior împleticit pe după un ditamai ciomagul de corn, și îl târa trudnic după el, cerșind ca și țigăncile, milă și pomană din partea călătorilor. Eram întru-câtva
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
masă, neinvitat. Dacă ne găseam în stradă, mă grăbea să nu pierdem mâncarea și atunci nu mai băga de seamă de ceilalți, lua bucata cea mai bună, porția cea mai mare. Când mai era cineva la masă la noi, surprindeam ochi ironici privindu-l, și el nu observa nimic, căci era ocupat să vorbească și să mănânce. Ce rușine pentru mine! Vorbea tot timpul numai el, despre toate năzbâtiile din copilăria lui, ca și cum asta ar fi interesat pe cineva. Căldurică, mâncare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
destule gesturi și credințe străine ne apar lipsite de sens. Uneori le percepem ca nemijlocit absurde. De ce atunci să nu apară astfel și propriile noastre credințe în ochii altora? În definitiv, de ce nu am recunoaște ca absurde în propriii noștri ochi unele dintre credințele noastre? De pildă, credința într-un progres tehnologic sigur și fără limite. Sau credința că istoria poate fi eliberată prin intervenția mesianică a unor oameni. Eventual credința că suntem stăpânii solitari ai propriului destin. Mituri ale lumii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
destule gesturi și credințe străine ne apar lipsite de sens. Uneori le percepem ca nemijlocit absurde. De ce atunci să nu apară astfel și propriile noastre credințe în ochii altora? În definitiv, de ce nu am recunoaște ca absurde în propriii noștri ochi unele dintre credințele noastre? De pildă, credința întrun progres tehnologic sigur și fără limite. Sau credința că istoria poate fi eliberată prin intervenția mesianică a unor oameni. Eventual credința că suntem stăpânii solitari ai propriului destin. Mituri ale lumii moderne
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Regina încearcă să-l lovească cu buchetul de flori care i se oferise câteva minute mai înainte. Principele moștenitor are timp să-și scoată revolverul, dar, în clipa următoare, un necunoscut cu barbă își face loc din mulțime și, îngenunchind, ochește cu carabina. Principele Luiz Filip cade, grav rănit. Se mai aud câteva împușcături, care rănesc pe al doilea Principe, Don Manuel. Landoul pornește în goana cailor către Arsenalul Marinei, Regina, încercînd zadarnic să susțină capul însîngerat al lui Don Carlos
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și în Kant. Numai că le-ai combinat altfel. Unele femei nu se rușinează să apară în haine sumare față de servitori, pentru că au sentimentul că servitorii nu sunt oameni. Altele se rușinează de goliciunea lor în fața animalelor, pentru că animalele au ochi ca și oamenii... De câtă impertinență dai dovadă când îmi spui că mâine la ora cutare ai să vii negreșit la mine, parcă tu ai cunoaște întreaga cauzalitate universală ca să știi că mâine ai să mai fii în viață. Un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și de cei doi gansteri, Întinse pătura, invitând restul jucătorilor să se așeze turcește În jurul ei... Zise: „Să Începem, timpul costă bani...!” Jucătorii se așezară În cerc În jurul păturii În timp ce Tony Pavone, stingher, rămase În expectativă. Nimeni nu mai avea ochi să-l vadă În afară de Gironda, care, cu multă politețe Îi oferi un mic scăunel. „Vă rog...Îndată, voi aduce Încă ceva de băut...” Cu o ceremonie deosebită, Gică picior de lemn dădu la iveală o pereche de zaruri - noi, nouțe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]