2,422 matches
-
este Marele Bagaronzy și de care ne vom ocupa mai jos, a fost ecranizată în 1999. Actualmente Helmut Krausser trăiește din scris la München. Dacă "Melodien. Muzica diavolului" este o grandioasă rescriere a mitului lui Orfeu, dar mai ales o odă închinată magiei muzicii inspirate de dumnezeire, chit că pe urmă va să se îndepărteze de ea, și care recreează frumusețea din plămada durerii umane și a misterului vieții, Canișul divei (Humanitas, 2005, 178 p., impecabila traducere din limba germană fiind
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
litere de purpură", pe zidurile catedralelor sau "la umbra norului de marmură" și să asculte, precum profeții, vocile elementarului, în care se relevă alteritatea radicală. Doar grație acesteia "înălțase-va Turnul Cuvintelor", ne avertizează cu solemnitate autorul într-o luminoasă Odă închinată doar în aparență femeii. Dialogul cu aceasta, destul de frecvent, de altfel, pe tot parcursul volumului, se dovedește în fapt un dialog cu alteritatea radicală, singura care dă substanță autentică trăirii poetice, convertind-o în epifanie. Și în Alergarea copacului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de Costin Tuchilă, Editura Minerva, București, 1993; Mississippi, Editura Porto Franco, Galați, 1993; Noul Adam, Editura Junimea, Iași, 1994; Paradisul, postfață Ioan Holban, Editura Eminescu, București, 1996; Lovitura de maestru, Editura Timpul, Iași, 1997. Traduce, în colaborare cu Andreas Rados, Odele Mării Egee, antologie de poeți greci contemporani (1990). Laureat al premiului Asociației Scriitorilor din Iași (1972, 1977), al Premiului Uniunii Scriitorilor din România (1981, 1995), al Premiului Asociației Scriitorilor din Republica Moldova (1992) și al Premiului Academiei Române (1986). Încă din Singurătatea în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
predomină seria de confesiuni sfâșietoare asupra chinuitoarei așteptări a "marii înfățișări" ("O, dar ce andrea nesfârșit de albastră/ va reuși să ucidă sufletul meu histrionic?// ...// Ca o ruină bazilicală,/ pradă șerpilor grași, histrionicul/ suflet...// Călăul solemn și puternic,/ imperialul călău" Odă), în nodurile discursive se strecoară, întotdeauna, firele unei ironii stridente, care să reducă patetismul inerent unor astfel de texte cvasi-testamentare sau, pur și simplu, să ridiculizeze toate modele socio-istorice sau poetice de care poetul se delimitează cu dezgust. Redau, spre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lui Leopardi, fapt, în opinia noastră, deloc indiferent.42 Aniversarea, la care Giosuè Carducci a rostit un discurs comemorativ, a marcat revigorarea interesului pentru versurile romanticului și a oficializat intrarea acestora în sfera de interes a lumii academice. Conform poetului Odelor Barbare, la acea dată, trebuie repetat, există deja o modă literară generată de Canturi, o adevărată maladie a leopardismului (formularea îi aparține lui Gilberto Lonardi), diferită de cea patriotică din prima jumătate a secolului: Nu te lasă și tu furat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rotirea stelelor (Forme de arbori chinuite).360 Se remarcă aici prima ocurenta a verbului leopardian stormire, substantivizat. Metamorfoza la care sunt supuse ecourile preluate afectează lexicul și la nivelul categoriilor gramaticale: prin substantivizarea tipică poeticii sale, construcția verbală aud foșnind (odo stormir), predicat fundamental al poeziei Infinitul, se modifică dezvăluind unul dintre punctele cheie ale tehnicii sicilianului: nominalizarea că metoda a artei cuvântului reificat. Prin eliminarea componenței dinamice aduse de verbe acest procedeu are rol similar cu cel îndeplinit de imaginea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vechime, la care, firește, se raportau în maniera diferită; deosebirile țin atât de tipologia cunoștințelor despre antichitate dobândite, cât și de profunzimea și complexitatea acestora. Îndrumat de abatele Sebastiano Sanchini, extrem de tânărul Giacomo, la vârsta de numai zece-unsprezece ani, tradusese Odele lui Horațiu și scrisese sonetul Moartea lui Hector (inspirat din versurile Iliadei, pe care o citise cu puțin timp în urmă în traducerea lui Vincenzo Monti). Cu alte cuvinte își însușise unul dintre cele mai solicitante texte ale literaturii grecești
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Studiu despre erorile populare ale anticilor.424 Probabil că deja cu un an înainte publicase un opuscul cu mici fragmente traduse din greacă, similare celor compuse cu ocazia ceremoniilor matrimoniale. Conținea epigrame umoristice, un fragment din Platon, o serie de ode anacreontice, o oda de Safo: Nerăbdarea.425 În anul următor, 1816, a tălmăcit prima carte a Odiseei și pe cea de a doua a Eneidei, Inscripțiile triopee grecești, micul poem pseudovergilian Moretum și, în cel succesiv, Antichități române de Dionis
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
populare ale anticilor.424 Probabil că deja cu un an înainte publicase un opuscul cu mici fragmente traduse din greacă, similare celor compuse cu ocazia ceremoniilor matrimoniale. Conținea epigrame umoristice, un fragment din Platon, o serie de ode anacreontice, o oda de Safo: Nerăbdarea.425 În anul următor, 1816, a tălmăcit prima carte a Odiseei și pe cea de a doua a Eneidei, Inscripțiile triopee grecești, micul poem pseudovergilian Moretum și, în cel succesiv, Antichități române de Dionis din Halicarnas și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de factură personală și poate doar în cazul primelor tălmăciri leopardiene, dată fiind și vârstă fragedă a viitorului filolog, s-ar putea vorbi despre o influență sau o îndrumare din afara se regăsește chiar în titlul acestor prime încercări din copilărie (Odele lui Horațiu, traduse de Giacomo Leopardi în al zecelea an al vieții sale sub îndrumarea preceptorului Don Sebastiano Sanchini). Leopardi a iubit literatura greacă de care s-a simțit atras pe de o parte datorită simplității și lipsei de afectare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
simțită la tot pasul în universul idilelor leopardiene.450 Sicilianul s-a inspirat din traducerile lui Foscolo mai mult decat din operele sale originale.451 Tălmăcitor al lui Homer, dar și al lui Safo (din opera căreia a ales două ode și un fragment) poetul din Zante este în viziunea lui, alături de Leopardi, unul dintre modelele generației tinere, operă și personalitatea lui reprezentând puncte de referință pentru versurile ce doreau să se adreseze unui public mai larg și care tindeau să
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cade pe delectare, nu pe docere, după cum observa, cu acuratețe, Giuseppe Natale.471 Leopardi consideră că unii poeți greci nu pot fi traduși, ci trebuie reinventați. După primele contacte cu opera lui Anacreon (1816), el a încercat să scrie două ode care să răspundă imperativului de a reinventă. Atunci, dar și în operele ulterioare, imitația s-a concretizat într-o gamă bogată de nuanțe ce spațiază de la traduceri propriu-zise, în care primà atenția pentru respectarea echivalentelor, până la compoziții mai libere, variațiuni
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mare femeie, Safo, de la care ne-a rămas ceva mai mult decât nimic.492 O cunoscuse în anul 1815, prin intermediul Tratatului despre sublim al lui Pseudo-Longinus, citind capitolul X al acestei lucrări în care se păstrează și cea mai cunoscută oda a poetei, cea despre dragostea neîmpărtășita, compoziție ce avea să fie tălmăcita mai târziu și de laureatul Nobel. Leopardi, care tocmai scria Eseu despre erorile populare ale anticilor a tradus-o și i-a dedicat ulterior numeroase fragmente din Zibaldone
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a tradus-o și i-a dedicat ulterior numeroase fragmente din Zibaldone.493 Acestei ascendente i se datorează unul dintre cele mai cunoscute canturi ale romanticului: Ultimul cânt al lui Safo, inspirat conform unei declarații a acestuia, nu numai din odele ei, ci și din Heroidele ovidiene, Cartea XV, Safo către Faun (Safo Phaoni).494 Ultimul cânt al lui Safo, precizează Gilberto Lonardi, este o variațiune leopardiană pe un material străvechi. Sebastiano Timpanaro și Luigi Blasucci s-au întrebat în ce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Angelo Mai, vv. 5-8) se află la polul opus, indicând cu claritate revigorarea mesajului anticilor prin descoperirea manuscriselor Republicii de Cicero de către filologul Angelo Mai. Privite cu atenție, versurile quasimodiene citate dezvăluie și faptul că, alături de epitetul amintit, forma verbală odo amintește, de asemenea, de Canturi: aud sunet de arme, aud foșetul, aud din strada cantul singuratic, spre glasul tău îmi aținteam auzul, fiind un indiciual sensibilității ambilor pentru imaginile auditive.517 Analiza semnificației și aparițiilor adjectivului antico în opera celor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Inno ai patriarchi: Trepido, errante îl fratricida, e l'ombre / solitarie fuggendo e la secretă / nelle profonde selve îra dei venti, / primo i civili tetti, albergo e regno / alle macere cure, innalza; (...). (vv. 43-47) L'infinito: E come îl vento / odo stormir tra queste piante, io quello / infinito silenzio a questa voce / vo comparando: (...). (vv. 8-11) La seră del dì di festa: Dolce e chiara e la notte e senza vento, (...). (v. 1) La vită solitaria: Ivi, quando îl meriggio în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vento. Che vuoi, pastore d'aria?: O dă che terra îl soffio / di vento prigioniero, rompe e fă eco / nella luce che già crolla; che vuoi / pastore d'aria? Una seră, la neve: Di te lontana dietro una porta / chiusa odo ancoră îl pianto d'animale: / così negli alți paesi al vento della neve / ulula l'aria fra i chiusi dei pastori. Piazza Fontana: Non a me più îl vento fra i capelli / caro dilunga, e delusa è la fronte: / înclină
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
anche le nostre cetre erano appese, / oscillavano lievi al triste vento. Lettera: Questo silenzio fermo nelle strade, / questo vento indolente che oră scivola / basso tra le foglie morte o risale / ai colori delle insegne straniere... 19 gennaio 1944: (...) e s'ode îl vento con rombo di crollo / se scuote le lamiere che qui în alto / dividono le logge, (...). Giorno dopo giorno: Con noi la morte ha più volte giocato: / s'udiva nell'aria un battere monotono di foglie / come nella brughiera
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
alberi sognati. Dormono selve: La terra moriva sulle acque / antiche mani nei fiumi / coglievano papiri. Primo giorno: Una pace d'acque distese / mi desta nel cuore / d'antichi uragani, / piccolo mostro turbato. Isola di Ulisse: Fermă è l'antica voce. / Odo risonanze effimere, / oblio di piena notte / nell'acqua stellata. Sardegna: Mi trovo di stessa nascita; / e l'isolano antico, / ecco, ricerca îl solo occhio / sulla sua fronte, infulminato, / e îl braccio prova / nel lancio delle rupi maestro. Stradă di Agrigentum
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
frasi metafore, tanto commendati în poesia e anche nel resto della letteratura e tanto usati da Orazio non sono bene spesso altro che un bell'uso di quel vago (...) Come în Orazio dove chiama mano di bronzo quella della necessità (Ode sulla fortuna) ch'è un'idea chiara, mă espressa vagamente (errantemente) così tirando l'epiteto come a caso a quello di cui gli avvien di parlare senza badare se gli convenga bene cioè se le due idee che gli și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
togli da spazi sospesi, / (deșerți spenti, abbandoni) / da quiete selve / avvinte da canapi d'oro / cui non muta senso / lo stormire dei venti / che d'impeto crolla, / né volgere di stelle (D'alberi sofferte forme). 295 E come îl vento / odo stormir tra queste piante, io quello / infinito silenzio a questa voce / vo comparando: e mi sovvien l'eterno, / e le morte stagioni, e la presente / e viva, e îl suon di lei (L'Infinito). 296 În termenii lui Harold Bloom
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în te / d'armonia oggi și muta / în ansia precoce di morire; / e ogni amore è schermo alla tristezza, / tacito passo nel buio / dove mi hai posto / amaro pane a rompere (Vento a Tìndari). 318 Fermă è l'antica voce. / Odo risonanze effimere, oblìo di piena notte / nell'acqua stellata (L'isola di Ulisse). 319 Cu referire directă la manuscrisele lui Cicero găsite de filologul Angelo Mai. 320 Ei primo e sol dentro all'arena / Scese, e nullo îl seguì, che
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a nuova onda / quella cui diede suono / già îl muover dell'aria. / Se mi dești t'ascolto / e ogni pausa e cielo în cui mi perdo, / serenità d'alberi e chiaro della notte (Frescă marină). 333 E come îl vento / odo stormir tra queste piante, io quello / infinito silenzio a questa voce / vo comparando: e mi sovvien l'eterno, / e le morte stagioni, e la presente / e viva, e îl suon di lei. / Così tra questa / immensità s'annega îl pensier
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
elementului foc, cfr. Oreste Macrì, 1986, op. cît. și Francesco Floră, "Scrittori italiani contemporanei: Salvatore Quasimodo", Letterature moderne, 2, martie-aprilie 1951. 339 Viene îl vento recando îl suon dell'ora / dalla torre del borgo (Le ricordanze); E come îl vento odo stormir tra queste piante (L'infinito). 340 Giuseppe Savoca (CL), op. cît. 341 Francesco Floră inventariază cuvintele recurente în primă perioadă de creație a lui Quasimodo; deși își concentrează analiza asupra termenului aria aer, menționează vântul printre ocurentele sugestive, încărcate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
per suggellare l'immagine dell'uomo solo, senza tempo e senza spazio, Elenă Salibra, Salvatore Quasimodo, Edizioni dell'Ateneo, Romă, 1985, p. 12. 442 Marcello Gigante, op. cît., p. 31. 443 Io non ho punto vaghezza di tradurre l'Odissea: odo che l'Italia brami di averla tradotta, ed io le ne darei una traduzione, se ella stimasse che io potessi a lei darla în Giacomo Leopardi, Tutte le opere, îngijit de Walter Binni, Florența, 1969, p. 422. 444 Leggendo Omero
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]