5,006 matches
-
pentru orice poate sta între muzică și imersiunea plenară în atmosfera de suflet. Apoi, ne mângâie pe creștet, lăudându-ne pentru frumusețea noastră de copii cuminți ce cântă împreună. Sala răspunde la îndemnurile sale, cântând parcă într-o suflare și oftând cu nostalgie, cu dor, cu jele chiar. Așa îți aduci aminte ce am fost și ce suntem, de fapt. La fel cum Năstăsiè, mama artistului, umplea lunca unde pășteau vacile cu cântecul său, Grigore umple, fără vreo orchestră, doar cu
MAESTRUL GRIGORE LEŞE LA TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/353234_a_354563]
-
împietrirea anxietății. Dulcele clipei se consuma în mijlocul furtunii. Contopire cu răvășire, cu dezmăț de iubire, cu fărâme de amintiri... Se îndreptă spre fereastră. Cafeaua era calduță acum. Ținea cana cu ambele mâini, privind, printre crengile desfrunzite, apusul soarelui de februarie. Oftă adânc. Interfonul începu să sune. Era Mona. Se întorcea de la școală. Își croi drumul cel mai scurt spre ușă, pregătindu-și zâmbetul dulce cu care să o întâmpine. Deschise ușa larg. - Bună, iubita! Cum a fost la școală? - Bună, mami
5 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352665_a_353994]
-
de familie..., nu știu unde lucrează... Nici ea nu știe... Așa am convenit atunci. Știam doar că lucrăm... și locuim în capitală. Atât. Dacă nu se întâmpla în noaptea aceea..., îmi spunea la telefon... cum să ajung acasă... la ea... Iustin a oftat adânc și a făcut o pauză prelungită. Eugen rămăsese dus pe gânduri, departe. Încerca să-și imagineze toate momentele și întâmplările pe care le ascultase cu atenția încordată. Căuta un ceva anume și nu reușea să descopere ce gând îl
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
avusese un comportament exemplar, și mai mult de atât, participase ca deținut la diferite munci, obținuse o reducere a pedepsei. În momentul când auzi în urma sa închizându-se porțile închisorii, întoarse capul și privi acea clădire sinistră a penetenciarului, și oftă, și un nor îngrijorător îi umbri pentru puțin timp fața. Însă soarele ce strălucea pe cerul de primăvară, și toată frumusețea primăverii îi dădură putere să alunge acele gânduri negre. Știa că la trei sute de metri era o stație de
REÎNTORS ÎN LIBERTATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352704_a_354033]
-
pe urmă am început să mă călesc și să fac față, acum dacă vrei mata adu-mi cheile și mai pe urmă o să te vizitez eu și o să stăm de vorbă,” îi spuse Sandu. „Da mamă cum să nu...,” spuse oftând bătrâna, și se întoarse cu mers legănat în casă să caute cheile, reveni după câteva minute aducându-i cheile și spuse: „Să vii mamă să mă vezi că vreau să mai stăm de vorbă, bietul de tine cum ai mai
REÎNTORS ÎN LIBERTATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352704_a_354033]
-
desăvârșită! Să nu renunți la repetiții. Fata nu a răspuns, a făcut doar o reverență rapidă. - Sunteți liberi, copii! s-a auzit vocea tatălui lor. Alma a închis ochii. S-a întors către lord și nu își găsea cuvintele.A oftat eliberând povara sufletului. - I-ai impresionat pe copii și am văzut că i-a întristat vestea plecării tale. - Îmi pare rău, nu am altă soluție! Mi-e greu, să mă despart de ei. Sunt copii deosebiți. - Sunt curios ce daruri
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
de iubire/ Brodată-n frumusețe pe-o pânză colorată/ Amprenta presărată prin vremuri, nepătată.” („Ferestre brodate-n nemurire”) și, nu o dată, ci de fiecare dată când vacanța se sfârșește, „măicuței” i se-nnoadă lacrimile în colțurile ochilor blajini și calzi, oftând, „Îmi pleacă iar nepoata...”; însă, „nepoata” are grijă să-i descrie atât de frumos trăirile: „Când simte-o apăsare ... se cam grăbește toamna,/ Iarăși pleacă nepoata, iar i-o răpește «doamna» ... / Trăiește-o tristă clipă cu-același dor nestins/ Durere-ascunsă-n
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
Conjunctura nefastă, respectarea legior, soarta, voința zeilor, în mâna cărora se aflau viețile oricărui muritor, dădeau naștere unor evenimente care păreau a fi hotărâte de dinainte, deci erau inexorabile. Dar înțelegea Claudia Procula aceste adevăruri?” își spuse procuratorul zâmbind amar. Oftă îndelung, ceea ce ar fi însemnat că îi părea rău fiindcă o supărase pe soția sa. Dorea să o împace cumv, dar în acele clipe nu știu ce să-i spună. De aceea procuratorul tăcu. În ochii lui ea era o simplă femeie
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
era invitat să țină discursuri despre buget și plăți dirijate învățământului superior. Mi-a fost rușine să întreb despre soțul dumisale însă, parcă ghicindu-mi frământarea venea singură în întâmpinarea curiozității. „Sunt ani buni de când s-a prăpădit, domnule tânăr!, oftă adânc ca o ușurare de moment, pentru a rupe „nodul” durerii atroce ce se acumulase în copleșitoare și îndelungate singurătăți, gâtuindu-i răsuflarea și fixându-i amintirea într-un timp incremenit, crucificat și ireversibil. Ia cartea, găsește un moment de
SCRIITOAREA (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354246_a_355575]
-
Lourd și Fatima Se cere să dezrădăcinăm viciul, patima Să plinim cu sârguință poruncile Tatălui Luminate de râvna milostivă a Fiului. Intinde Doamne bratul Tău apărător Peste întreg pământul, peste acest popor Îndură-te de suferinzii ce-n orice loc oftează Cu Puterea Spiritului Sfânt îi luminează! Sunt oameni buni căzuți în necredință Singuri și-au deschis porțile spre suferință Fii pentru înrăiți și păcătoși - speranță Tu iubire veșniă, trezește-i la viață! Avut-au străbuni cu credință, luptători cu drag
RUGĂ PENTRU SUFERINZI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354631_a_355960]
-
am cununat, E-o amintire ce-a trecut în noapte. . . Copiii noștrii-acum, au acei ani, De-atunci, când ne-a înlănțuit iubirea. E-n 2000 și noi adunăm bani, Spre-a le desăvârși lor fericirea. Robim pe-acest pământ american, Oftăm, strângem din dinți și. . . înainte. Viața noastră trece, an de an Tăcuți, înaintăm înspre morminte. . . . Știu, Doamne, că nu pot trăi în veci, Dar ține-mă aproape de cei dragi, Să-mi văd nepoții, când am nouăzeci(de ani) S-aud
LA DUBLĂ ANIVERSARE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354644_a_355973]
-
cutii atât de mici...Pașii trec fără să se oprească pe lângă un magazin cu bijuterii. Mintea refuză să priceapă la ce le trebuie oamenilor prostiile alea?! Niște aiureli mititele, pe care dau o grămadă de bani...Când era acasă, (aici oftează...acasă este un cuvânt care rupe sufletul din el), vecinu-su Silante, îi spusese că mărgelele alea, sunt tot un fel de bani...Cică, nu se strică, nu se sparg, le vinzi când vrei și până atunci le porți...Pe dracu
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
ia! Acum s-a dus... dar nu acolo unde l-au trimis ele, ci unde a vrut el... A plecat cu crucea-n mână ca apostolii... Nicușor s-a dus și el a rămas să-i viseze ochii... Și lacrimile... Oftează des. Parcă are așa o ghiară-n gât care-l strânge. Îi pare rău că a rămas singur. Îi pare bine că Nicușor nu mai suferă. Dacă nu se prăpădea atunci, se prăpădea acum! Frigul mușcă carnea și-o sfâșâie. Tija
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
macaturi țesute de mamă-sa-n război, la lumina lămpii! O vede ca și când ar fi acolo! Are impresia că dacă întinde mâna, o poate atinge... Are impresia că dacă-i cere să pună masa, se va ridica din război, va ofta, va zâmbi și se va îndrepta spre plită unde va căuta-n oale bucata de carne cea mai moale, cea mai mare, că-i pentru Dănuț al ei! Pe urmă, cât va mânca el, se va duce să aducă ligheanul
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
întâlni cu Nicușor... Nerăbdarea pune stăpânire pe sufletul său: mai repede, mai repede... O să-i vadă pe maica, pe taica... Zâmbește. Lacrimi de bucurie, lacrimi de îngeri, lacrimi... Îngerii îl ridică cu grijă, cu dragoste... Alb, lumină, pace, nimic... Îngerii oftează: ''prea târziu!'' Referință Bibliografică: Dănuț -oameni fără noroc - proză / Lucia Secoșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 443, Anul II, 18 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Lucia Secoșanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
E primăvară Doamnă, și cerul e senin, ciocârlia bate spații năucite-n cânt; jos pe baltă, același susur cristalin și-adastă vânătorii să împuște vânt E primăvară Doamnă , și inima vibrează, timpu-i înspumare, clipa nepieritoare cel care adesea sunt acum oftează, peste lume saltă aceeași privighetoare. E primăvară Doamnă, și e zi cu soare, ciocârlia bate spații năucite-n cânt; se primenește natura, pomii au dat în floare, iubirea și speranța mă sângeră pe vânt. Referință Bibliografică: E primăvară... George Pena
E PRIMĂVARĂ... de GEORGE PENA în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354755_a_356084]
-
părea soră cu amorul,/ Aș deștepta în tine dorul / Cu-a mea cântare înfocată. * Dar nu-s în floarea tinereții, / Și nu-ndrăznesc nimic a-ți zice!/ Mergi dar, copilă, -n calea vieții/ Întâmpinând zâmbiri amice./ Eu te-oi privi oftând, ferice, / Răpit de farmecul frumuseții. * Și însă de-ai vrea să ai parte.../ Dar ce zic? Timpul ne disparte./ Tu ești sosind, eu în plecare, / A zorilor vie lucire / Nu poate, ah! avea-ntâlnire / Cu-apusul palid ce dispare! *** b
INAUGURAREA NOULUI CENACLU LITERAR-ARTISTIC “VASILE ALECSANDRI” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347149_a_348478]
-
pe mine la piatru! - Păi... azi nu e teatru. Așteaptă până duminică. Ce să-ți aduc de la oraș? Mi-aș fi dorit enorm o ciocolată cu lapte, o amandină sau o păpușă. Dar nu îndrăzneam să-i cer nimic. - Ce-vaaa... oftam și ea râdea: - O să-ți aduc răbdări prăjite, bine? - Daaa... Mă furișam în camera ei, luam câte o carte și urmăream fiecare rând cu degetul. - Tată moșule, ce scrie aici? - Ai să înveți când ai să mergi la școală. - Și
MIMI de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347208_a_348537]
-
pieptul așteptam să vorbească ea întâi. -Te-ai lovit? m-a întrebat cu o voce grijulie. M-am bucurat că era întuneric în grajd și nu mi-a văzut zâmbetul; atunci în mod sigur și-ar fi schimbat culoarea timbrului. Am oftat mulțumită și am răspuns cu un mârâit care însemna mai mult „da”. Mamaie speriată m-a împins de pe ea, cu un oarecare efort s-a ridicat, pipăindu-mă din cap în picioare, să vadă dacă mă durea pe undeva: -Slavă
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
nu l-am uitat și-i port o vie amintire”, medita Tudor privind florile cu duioșie. „Mă voi întoarce de la cimitir să îngrijesc rondurile. N-au ce căuta florile sălbatice aici! Nici Bătrâna nu se uita la ele. Le ocolea...” Oftă lung, aruncă o ultimă privire în care să cuprindă curtea cu tot ce era în ea și plecă. Trecu pe sub pragul porții și o închise cu grijă. Se lăsă condus de pașii care-l purtau, sigur, pe un drum cunoscut
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
îmbolnăvească fata? a întrebat-o îngrijorat. -Dac[ nici într-o tabără nu o fi un doctor, atunci nu mai este niciunul în țara noastră. Parcă ai venit aici din pădure? i-a răspuns mami mirată de întrebarea lui. Tăticu a oftat și fără să-i pună alte întrebări, mi-a lăsat impresia că părea convins de argumentele mamei. Acum stăteam la soare și mă consolam puțin cu idea că poate și mama Alinei o trimisese cu aceeași convingere “că era mare
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
am vărsat în sticle, a ieșit mai puțin cu trei litri. -Tu nu ai băut? -Câteva guri la fiecare sticlă, restul s-a vărsat, i-a răspuns tataie cu vocea omului vinovat. Mamaie a tăcut. L-am auzit pe tataie oftând și după o mică pauză a continuat mai mult pentru el: -Am să pun și damigeana mare în sticle. O să vărs un kil de apă în ea, că nu se vede și pe urmă cine o să priceapă? Vinul lor de la
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
cu un aer așa de serios, că m-am speriat: -Susano, nu vorbi de moarte, du-te și te caută la doctori; vinde dubla de porumb. Nu sta, cu încă o grijă în plus, mor, fa, înaintea ta. Mamaie a oftat și a suflat în lampă. Am simțit ceva greu și amar care îmi intra în suflet și mă sufoca. Nu înțelegeam prea mult, dar bănuiam că ceva nu era în regulă. Dacă mamaia vorbea puțin, dacă nu puteai să râzi
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
tău, ce treabă are cu „Fetița” noastră? După ce m-am gândit puțin am privit cu milă la „Fetița” și am întrebat: -Păi dacă zici că ți-o iau, tu o mai bați? Or să o bată străinii destul! Tataie a oftat și a lăsat în jos și biciul, dar și privirea. Mă gândeam la „Fetița” noastră. În ochii mei era cea mai frumoasă iapă din sat: neagră, cu două pete mari albe ca zăpada, una în vârful frunții, între urechi și
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
am să-ți povestesc nimic, s-a grăbit și el să-mi răspundă. Supărat de lipsa mea de interes a ridicat iar biciul, dar cum sărisem repede în picioare, tataie l-a lăsat să-i cadă din mână. Eu am oftat, iar „Fetița”, bănuind și-a grăbit galopul. -Ce spuneai, tataie? am reînceput de frică să nu-i tragă vreun bici. Tataie tăcea. Privea câmpul în lung și în lat. -A fost frumoasă măiculița ta? l-am întrebat cu ironie. Trezit
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]