3,226 matches
-
slujba solicitantă sau poate stresul unui șef sau coleg, de la serviciu! Cine știe? Fiecare sondează înlăuntrul său după cum simte și așterne pe hârtie vorbe care apasă acolo... Pentru că cei mai frumoși ochi sunt ascunși îndărătul sufletului și-n ei se oglindesc mereu florile roșii de maci ce ne încarcă câmpul ființei și din al cărui purpuriu plesnesc visele noastre nemărturisite. Mulți vociferează că nu e nevoie de o zi ca să se ridice în rang iubirea dintre un bărbat și o femeie
O ZI DEDICATĂ ÎNDRĂGOSTIŢILOR de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346743_a_348072]
-
pierde odată în cântărirea lăstarilor și a gorunilor bătrâni memoria acestor gânduri încolăcite în jurul pieptului nasc un periplu poetic, dureros de real las aceste trăiri să se târască sub gardul alegerii, și trec în alta... băiatul râde... ochii mari, verzi, oglindesc cerul... bătăile inimii se ung cu miere oblojind fiecare rană (nemaiștiind numărul lor) cu un colț din zâmbetul lui nu are să știe niciodată că nu pot fi iarnă, fără cuib în suflet deși las ca oameni fără chip să treacă
TRĂIRI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346753_a_348082]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > TE VREAU Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 408 din 12 februarie 2012 Toate Articolele Autorului TE VREAU Dragei mele soții Ana LEONTE. Draga mea te vreau Zâmbind ca soarele, Oglindit În ape cristaline. Argintul adunat În părul tău Și al meu, Ne arată Cât suntem De bogați Gânduri îndrăznețe, Rachete spre vis, Lansate-n tinerețe, Le-am purtat cu greu, Ani îndelungi Și viața am învins. 24 noiembrie 2003 Referință
TE VREAU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346760_a_348089]
-
cununia fiului, dar au așezat camere de luat vederi ca să poată privi nuntă în direct. La ambele nunți n-a fost nicio vorba, niciun gest care să facă trimitere la intimități, la sex sau porno. Frumusețea, curățenia și puritatea lor oglindeau o lume a moralității și a delicateții interioare. Cei care nu au participat la o nuntă canadiană poate își închipuie că mori de plictiseală. Nu-ți dă răgaz muzică, dansul, bunătățile de pe masă. Toasturile și cuvântările au fost un adevărat
NUNŢILE CANADIENE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346829_a_348158]
-
Autorului să înțeleg... Mă agăț frenetic de firul de iarbă, nu-i găsesc marginea, din care să-mi iau țărână, să modelez cu sidefiul mâinilor, încă o stea însingurată, albastră, a mea! Verdele gândului, în făptura urmei albastrului tău, se oglindește-n ape line... Nu mai căuta urme în vestigii demult părăsite... Închegată-n spaimă, mă scufund în frica de nu atinge cerul... Albastrul, E rană deschisă, verdelui... Referință Bibliografică: Este prea târziu să mai învăț, / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare
. ESTE PREA TÂRZIU SĂ MAI ÎNVĂŢ, de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346863_a_348192]
-
reconstruind un colț din ea, peste mările și oceanele lumii, o mică Românie care cuprinde fotografii de acasă și diverse obiecte specific românești. Gloria gimnasticii, oina, Familia Regală a României, Dinastia Română, Casa Regală a României predomină între imaginile care oglindesc pe panouri cu fotomontaje, realitățile românești. Aducându-și cu ea și sportul național românesc, oina, Daniela Uchiyama și-a rezidit pe o temelie de spiritualitate românească, o mică Românie, în țara Soarelui Răsare ! (Aurel V. Zgheran) aurel.vzgheran@yahoo.com
BUHUŞEANCA DANIELA UCHIYAMA RENAŞTE OINA ÎN ŢARA SOARELUI RĂSARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346866_a_348195]
-
dar niciodată mai mult de 5-6 oameni. “Ador să am musafiri, însă nu mulți, pentru că nu mă pot ocupa serios de toți...și nu m-aș simți eu bine gândind că cineva s-a considerat neglijat!” îmi mărturisise cândva. Mă oglindesc în sticla șemineului...sunt obosită, am cearcăne...anii mi-au lăsat câteva „amenințări”pe chipul altădată de „lună plină” (cum mă descrisese D. unui amic comun). „Ți-e teamă de Timp?” mă surprinde gazda mea. De timp? Nu știu. Nu
UN MĂRŢIŞOR, DE DOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346855_a_348184]
-
arta altuia, prin empatie si de circumscriere adecvată a ceea ce este și înseamnă CELĂLALT, recte ce primim de la operă, valoare sau nonvaloare, ideie roditoare pentru sufletul colectiv (...) -tot astfel, prin vârste, ne vom înțelege propriul Sine și avem a ne oglindi în mentalul - activ al Umanului și a conviețui, prin înțelegere - armonie spirituală, - cu Ceilalți. Nu doar cu cei dragi, ci, in extenso, cu lumea. Poetul, atunci când ESTE, ne poate transmite,comunica- cumineca, starea benefică, de reconfort, Fericire, de la Feeric, sau
DESPRE HISTRIONISM ŞI EFECTUL CATHARTIC REVIGORATOR de EUGEN EVU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346887_a_348216]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > STELUȚE TRISTE Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1222 din 06 mai 2014 Toate Articolele Autorului Steluțe triste Elena Buldum Steluțe cu parfum de sânzâiene Îmi oglindesc tristețea în dureri, Dansez cu aripi de irene, Brazi verzi îmbrac în primăveri. Pe luciul apei raze argintii Se unduiesc la margini de pustiu Și-s doar o lebădă, când vii Cu aripi frânte înainte-ți viu. Și Luna, zână
STELUŢE TRISTE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346991_a_348320]
-
pentru volumul „Vieți de poveste” Editura Studis, Iași, 2013 PREMIUL III ERWIN JOSEF ȚIGLA pentru albumul „SEMMERINGUL BĂNĂȚEAN: calea ferată ORAVIȚA - ANINA, Editura Banatul montan, Reșița, 2013 PREMIUL DE EXCELENȚĂ ÎN JURNALISM DUMITRU V. MARIN pentru întreaga activitate din presă oglindită în volumul „Editoriale valabile din vremuri regretabile” Editura PIM - Iași 2013 DIPLOMA HONORIS CAUSA ION MARIN pentru volumul „Noaptea dintre milenii” Editura Semne, București, 2013 DIPLOMA DE ONOARE Opera Omnia GHEORGHE FRANGULEA pentru opera jurnalistică reflectată în volumul „Despre limbaj
PREMIILE PE 2013 ALE UNIUNII ZIARIŞTILOR PROFESIONIŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346989_a_348318]
-
singura ta pildă/ despre/ a doua înflorire.// Cum trupul Tău/ ne va cuprinde pe toți/ în aceeași biserică?// Doar privirea de copil dă/ păpădiei semuire/ prin neînțeleasa pildă/ despre a doua înflorire - / îmbrățișarea sferică.” (Apocatastază, s. n.). În ochii copiilor se oglindește Dumnezeu, s-a spus, dar, iată, și lumina teandrică a bisericii. Sau invers, face cu ele o „breșă” în lumea nemanifestată, a „graiului uitat”, a Logosului divin. Pilda celor zece fecioare, în care cele cinci nechibzuite, fără untdelemn pentru candele
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
foc și până vii mă voi face scrum. Voi arde singură în visele mele. Întoarce-te! Întoarce-te! Lacrima de dor Prinde-mi, lacrima, iubite, în palme! Închipuie-ți, sufletul meu venit către tine, ca un suspin. Prinde-mi, lacrima! Oglindește-te în ea și mângâie-ți, fața a sărbătoare! Lacrima mea, candoare, lacrimă-floare va limpezi astfel, fața iubirii! Lumea mea Lumea din care vin eu e lumea iubirii. Ea are o strălucire orbitoare. Poate de aceea venirea mea te-a
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
așteptarea celorlalți. Posacă și tăcută Iulia își strângea cât mai mult pătura pe lângă corp, încercând din răsputeri să tremure cât mai puțin vizibil. Se așezase lângă balustradă între Mona și Nicoleta, scrutând orizontul. Cenușiul cerului devenea tot mai vioriu, se oglindea în unda apei, care se metamorfoza și ea, căpătând culori ciudate. Ușoare nuanțe roșcate începură să se vadă pe linia orizontului, devenită între timp albastru-violet. La început culorile erau anemice, dar pe parcurs se transformau, devenind aprinse. În stânga lor cerul
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
cărți ce le avea cu el, despre marea de care recunoștea că este definitiv îndrăgostit și pe care o vedea ca pe un "spațiu enigmatic cu aura de taină, cu orizontul fugind către evanescente întinsuri de ape în care se oglindesc orașe bătrâne încât îți par eterne...". "Pescarii își trimit gândul și privirea către ușoara vibrație rămasă în urma unor aripi arătându-se o clipă și dispărând într-o coloratură de legendă, la picioarele lor încep singurătățile și tăcerile sfărâmate doar de
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
în urma lor. Nemaipomenită cavcalcadă Cu sirepii liberi fără frâu, Pietoni impacienți pe stradă - Fremătarea lanului de grâu. Este numai sunet și lumină, Nu coboară însă nici un strop, Ziua e frumoasă, iar senină, Roibii au pornit-o la galop. Zâmbete se oglindesc pe toate Chipurile care trec. Sigur că a spune nu se poate C-am scăpat cumva dela înec. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Cavalcadă / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 323, Anul I, 19 noiembrie 2011. Drepturi de
CAVALCADĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348435_a_349764]
-
gura mereu deschisă țipând. Expresia fetei lui în acele momente avea ceva grotesc, aveai impresia că o hidoșenie morală se distingea pe fața lui. Deși nu era urât că bărbat însă cealaltă față interioară a diformității morale ce i se oglindea pe chip îl făcea urât de asemenea era și schimonosit la fața din cauza băuturii. Am simțit o mânie interioară o dorință de al lovi, de al termină, de al ucide, mă gândeam că până la urmă fac un bine omenirii omorând
AMINTIRI DIN NOAPTEA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348452_a_349781]
-
S-au să mă refugiez în fraze fără cuvinte, Atunci când tai unghiile substantivului picior, Durere întoarsă pe dos în mănușa pierdută-n pridvor, Negație ce nu neagă nimic pe lume, Acceptare botezată astăzi fără nume. E vremea să privim oglinda oglindită-n alta După ce ieșim din cuvinte minicinoase, Atunci toți zeii se întorc din Malta , Tăcerea trece în imne și-n clipe păguboase, Iubiri ne știute cum nu ne cunoaștem viitorul, Totul s-a măcinat până la vene, până la oase, Inodore și
ADEVĂRUL DIN ACROSTIH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348481_a_349810]
-
și botezat la fel: „Izvorul lui Eminescu”. Mă consider norocoasă pentru că în acești ani am călcat pe aceleași ălei pe care se plimbă Eminescu și am trăit în castelul care i-a inspirat versurile din Scrisoarea IV: „Stă castelul singuratic oglindindu-se în lacuri/ Iar în fundul apei clare, doarme umbră lui de veacuri”, am respirat aerul în acceași atmosferă de magică reverie că cea din poezia „Somnoroase pasarele” unde imaginea lacului că o oglindă te cucerea prin fermecătoarea-i frumusețe, în timp ce
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
și stăteam până spre miezul nopții, căci plină era grădină mai ales serile, cănd luna-și revarsă lumină peste lac și pește luminișuri, încât parcă te aflai pe celalalt tărâm, între smei, zâne și feti frumoși. Aici stă castelul singuratic oglindindu-se în lacuri, aici e terasă cu liane, aici erau somnoroasele pasarele care la cuiburi se adună, aici luna iese întreaga și se’nalta așa bălaie, dar tot aici era și teatrul de păpuși și zvonul de vorbe omenești”. Tot
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
În memoriam, Artur Silveștri”, anul IV, nr.11-12, decembrie, 2008; „În memoriam, Artur Silveștri”, colecție inițiată și îngrijita de Mariana Brăescu Silveștri, executată la C.N.I. „Coresi” Ș.A. în 2009, București. George ROCĂ: Ați debutat la 70 de ani. Cum sunt oglindiți anii senectuții în scrierile dumneavoastră? Elenă BUICĂ: Preocuparea mea de acum, cea a scrierilor, de multe ori îmi împinge gândurile spre rosturile scrisului la vârsta senectuții. Ce gândesc și ce simt acum? Despre bătrânețe credeam altceva înainte de a o trăi
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
de alte timpuri, ei extrag esențe care au caracter de permanență. Sunt sondaje care pătrund în receptorul senzațiilor și ale trăirilor, scrieri izvorâte dintr-o mare altitudine sufletească, de o mare înălțime creștină și profund românească. În scrierile seniorilor se oglindește bogată experiență de viață filtrată prin sita vremii. Faptele de viață revin la suprafață că dintr-o lume a misterelor, ca niște tablouri dintr-un muzeu privite de la distanță și în liniște, acum cu alte fațete, formând un nou izvor
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
despre drumeții care au dat naștere la aventuri nenumărate, de exemplu la „Călătoria spre soare apune”, care sunt de fapt drumuri ale cunoașterii (ce facem și noi, când plecăm în excursii, pelerinaje, nu?). Ei vorbesc și de opere literare ce oglindesc acest lucru: „Călătoria lui Gulliver” de Swift sau „Pantagruel” de Rabelais. Prin ce se deosebește, așadar, nu o operă literară, ci un reportaj radiofonic de prezentarea unui traseu turistic sau a unui muzeu, de cel din presa scrisă? Într-un
OCTAVIAN CURPAS CONVORBIRE CU ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345227_a_346556]
-
Autor: Doru Ciutacu Publicat în: Ediția nr. 805 din 15 martie 2013 Toate Articolele Autorului Sărutând infinitul de Doru Ciutacu Nu port tot ce se vinde azi în piață, Dar port cu mine-n taină tot ce am, În zarea oglindită-n verde-n viață, Am învățat să port ce nu știam. Și sărutând pe frunte infinitul, Văzduhu-mi dăruiește-un zbor spontan, Cu îngerii domnițe din ”Cuvântul”, Îmi cresc decenii anii într-un an. Nu port tot ce se vinde azi
SĂRUTÂND INFINITUL, DE DORU CIUTACU de DORU CIUTACU în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345260_a_346589]
-
pe frunte infinitul, Văzduhu-mi dăruiește-un zbor spontan, Cu îngerii domnițe din ”Cuvântul”, Îmi cresc decenii anii într-un an. Nu port tot ce se vinde azi în piață, Dar port cu mine-n taină tot ce am, În zarea oglindită-n verde-n viață, Azi port ce-am învățat și nu știam. (din volumul de poezii ”Zâmbete concave”, Editura Univers Științific, București, 2009) Referință Bibliografică: Sărutând infinitul, de Doru Ciutacu / Doru Ciutacu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 805, Anul
SĂRUTÂND INFINITUL, DE DORU CIUTACU de DORU CIUTACU în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345260_a_346589]
-
să folosească figuri de stil precum metafora ori comparația în materialele lor și nici un limbaj tehnic care să nu fie înțeles de populație. Este interzisă ficțiunea în orice material publicat, respectiv știre care, deși este o efemeridă, ea trebuie să oglindească istoria reală a acelui moment. Pe umerii jurnalistului apasă o responsabiliate uriașă, el trebuie să fie scriitorul unei istorii exacte, fără niciun compromis cu eroarea. De asemenea trebuie să respecte legile privind mass media, în totalitate, să acționeze doar pe
DIFERENŢA DINTRE JURNALIST ŞI SCRIITOR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345318_a_346647]