1,402 matches
-
verticale. Logica simbolică nu înlănțuie lucrurile potrivit unei productivități cauză efect, pe care se aplică stricta raționalitate. Ea se întemeiază pe o relație mai directă decît cauzalitatea, dar și mai subtilă, între arhetipuri și imediat : ne înfățișează lucrurile lumii ca oglindiri ale principiilor pe diferite trepte de realitate, de la cele mai înalte la cele mai mărunte. Relația de tip simbolic e mai directă decît cauzalitatea, fiindcă mintea nu trebuie să parcurgă succesiv tot lanțul inferenței care leagă capetele. Lucrul cel mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
creștinism, crucea, instrument al morții josnice, face direct prezentă geometria realului global verticala metafizică perpendiculară pe orizontala lumii îmbrățișată de puterea transfiguratoare a lui Dumnezeu. Relația de tip simbolic e mai subtilă decît cea cauzală, fiindcă poate convoca, în simultaneitate, oglindirile unui arhetip pe diverse planuri de realitate. Ea ne oferă, reunite, familii, corespondențe, ierarhii, structuri, înlănțuiri simbolice care traversează realul și îi dau un sens viu, nefracturat. Cu cît un simbol se întrupează într-un lucru mai mic, mai banal
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
din mai toate tradițiile, ca și parabolele din Evanghelii își învelesc, de pildă, învățătura în straie de rînd, umile, de fiecare zi. Grăuntele de muștar, ca și banul rătăcit, căutat de o femeie, sînt simboluri expresive ale împărăției. întemeiată pe oglindire, logica simbolică lucrează după regula analogiei inverse : reflectă totalitatea realului într-un grăunte, tăria spirituală în conștiința slăbiciunii noastre, atotprezența divină într-un Străin care nu are unde să-și plece capul. Datorită acestei reguli, logica simbolică ne face să
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dintîi în ordine principială e, cel puțin în aparență, ultimul, cel din urmă, în ordinea manifestării 1 . Andrei Pleșu, în Simboluri metafizice ale crucii, Humanitas, București, 2007, pp. 98-99 : Analogia, definită în sens strict, înseamnă o operațiune de reflexie, de oglindire, și implică, drept corelativ necesar, conceptul inversării. Analogia se bazează pe schema răsfrîngerii, a răsturnării cu tot ce implică ea. înseamnă răsfrîngere a unui lucru de sus într-unul de jos. Analogia, în acest sens strict, transpare într-o mulțime
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a ochilor, o simetrie care face să corespundă prin răsfrîngere chipul de jos cu cel de sus, dreapta cu stînga celor două chipuri, situația interioară a celui din jos cu situarea polară, învăluitoare a celui de sus. însă dincolo de simetria oglindirii, există o acută diferență calitativă, imediat și în mod firesc perceptibilă. Ea e dezvoltată masiv de speculațiile teologice, potrivit cărora privirea divină este propriu-zis existențiatoare : ea nu doar susține, ci, mai atîrnat un chip al lumii în care omul face
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
după chipul lui Dumnezeu, omul are calitatea unei imagini secunde, reflectate. în el se oglindește imaginea primă a lui Dumnezeu, care este Christos, imagine dinlăuntrul Treimii, imagine metafizică. între perspectiva umană și cea divină există un raport de răsfrîngere, de oglindire, de simetrie, dar e o simetrie asimetrică, dată fiind diferența ontologică și cognitivă dintre cele două. Deosebirea lor radicală nu revine totuși la o iremediabilă separare, la un paralelism de nedepășit. Potrivit doctrinei creștine a imaginii, chipul christic se oglindește
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
trans perspectivală. Slăbiciunea apofatică a transcendenței în modernitatea tîrzie Gîndirea simbolică, cu a sa regulă a analogiei inverse, privește realul de la ambele capete, din ambele puncte de vedere, cel perspectival și cel trans-perspectival. Ea identifică în împrejurările cele mai banale oglindirea transcendenței, în lucrurile umile răsfrîngerea celor supreme. De aceea, poate pregăti întrucîtva întîlnirea ochilor. Spectacolul public și mediatic, spectacolul vieții noastre curente, cu toată contingența lui prea adesea derizorie, nu constituie, pentru această gîndire, un material inutilizabil. Dimpotrivă. Contingența lui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
străină de strălucirea transcendenței. Am devenit, într adevăr, societăți incapabile de simbolism vertical. Asta dacă înțelegem simbolismul în regim pozitiv, explicit, strict descendent, dacă așteptăm ca el să învestească cu prestigiu ceresc întreprinderile, comportamentul, convingerile noastre curente. Dacă așteptăm ca oglindirea principiilor în planul vieții imediate să dea contingenței siguranță, durabilitate, îndreptățire, atunci într-adevăr modernitatea tîrzie ne contrariază și ne revoltă ca fiind o epocă ieșită din religie. Ea ne descurajează să punem lumina absolutului pe lucrurile veacului. Dar ne
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ce nu cunoaște granițe, fiind universal și circulând cu aceeași ușurință pe toate meridianele lumii. Dezvoltând continuu elementele sale de expresie, muzica a ajuns la gradul de înaltă manifestare a simțirii și gândirii umane, a cărei capacitate de reflectare, de oglindire a vieții afective, a influențat omenirea, contribuind împreună cu celelalte domenii ale culturii la cunoașterea universului uman și transformarea lui. Se impune o determinare a posibilităților de exprimare ale artei muzicale, acestea constituindu-se în limbaj muzical. Materialul cu care se
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
Sale”, cu notă: „Foarte exact: amprenta (ipostasului) lui Dumnezeu; „pecete asemenea chipului” (Sf. Vasile cel Mare); „chipul (văzut) al nevăzutului Dumnezeu” (Col 1,15)” (BVA); „strălucirea slavei și icoana ființei lui Dumnezeu” (G-R); „strălucirea slavei și chipul ființei Lui” (BS); „oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui” (C); „splendor gloriae et figură substantiae eius” (Vg); „resplendissement de șa gloire, effigie de șa substance” cu notă „Ces deux métaphores empruntées à la théologie alexandrine de la Sagese et du Logos, Sg 7, 25-26
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
active cu excepția dihidroxiacetonei, o cetotrioză care nu posedă atom de carbon asimetric. Prezența atomului de carbon asimetric determină apariția stereoizomeriei, adică a izomerilor cu structuri sterice diferite, nesuperpozabile prin mișcări de rotație sau translație, fiecare din ele fiind imaginea de oglindire a celorlalte. De exemplu, aldehida glicerică, aldotrioza cu un singur atom de carbon asimetric, poate exista în două forme stereoizomere diferite; adică doi enantiomeri, care au aceleași proprietăți fizico-chimice generale ale compușilor organici, dar care se deosebesc prin devierea planului
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
și "realism creatural din Năpasta, O făclie de Paște sau Păcat"2, sau cea de "realism ironic"3 propusă de V. Fanache, sunt în măsură să satisfacă progresiv nevoia de definire cât mai exactă a conversiunii mimesis-ului caragialian dinspre simpla oglindire și ilustrare a realității înspre deformarea presupusă de stilizarea extremă. Atunci când plasa universul estetic caragialian sub semnul realismului ironic, al cărui atribut "conferă oricărei imagini un caracter ambiguu"4 și care "include concomitent în personaj, fapt literar sau diegeză, o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Pătrășcanu, Al O. Teodoreanu, Damian Stănoiu și Tudor Mușatescu. În piesa lui G. Ranetti, Romeo și Julieta la Mizil (apărută în volum în 1907), intertextualitatea cu opera caragialiană vizează, în primul rând similitudini de la nivelul expresiei verbale, explicabile și prin oglindirea aceluiași univers uman cu rele, necorectate deprinderi lingvistice. Hiperurbanismele de tipul "cremenal", "sicretu", "coraj" și franțuzismele "alivoar", "bonsoar", "musiu"129 etc. dau o notă caragialescă replicilor, recunoscută chiar și de cei care ar fi putut să pună aceste agramatisme pe seama
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acești promotori ai antiteatrului sfârșesc prin a regenera forma dramatică, deoarece constituienții de bază ai morfologiei sale tradiționale acțiune, personaj, dialog nu sunt aboliți, ci modificați esențial. Acțiunea neunitară, logic nemotivată sau statică este, deci, substituită printr-o "nonacțiune", personajul, oglindire a individului "fără calități", fără biografie, anodin, apatic și amorf, definit doar prin trăirea propriei angoase, este înlocuit prin "nonerou" sau "antierou", iar straniul dialog nonconversațional și noncomunicativ din dramele absurde nu poate fi numit decât "antidialog". Astfel, teatrul încetează
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
homerice, unei neliniști adânci, resimțită atât în esența ființei sale, cât și a neamului său condamnat la multimilenară rătăcire. Odiseea înscrisă în cele treizeci și cinci de poeme ale acestui ciclu se conturează în umbre ale căror profunzimi tragice rezultă tocmai din oglindirea în unda epopeii antice. Cel care se descrie pe sine „juif naturellement et cependant Ulysse” („evreu de bună seamă și totuși Ulise”) știe că nici o zeitate nu-i asigură protecție de-a lungul peregrinărilor: „tu avais une déesse à ton
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
la nesfârșit. Multe din poeziile lui Baconsky cuprind următoarea formulă compusă în mod inevitabil din câteva elemente, peisajul cu «atmosferă», poetul la fereastră privind lumea filosofând - la persoana întâia - despre scurgerea timpului etc. (...). Care sunt cauzele care duc la acea oglindire palidă, cenușie, monotonă care ia pe alocuri forma crasă a șablonului? (...) Din formulările unor poeți, prozatori sau critici la Plenara din martie a Uniunii Scriitorilor și în alte împrejurări, rezultă că ei concep procesul de creație ca având două faze
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
chiaburimii) constituie o manifestare caracteristică de oportunism. Alte indicații, care ar putea deveni importante pentru clarificarea poziției politice a primului secretar raional, sunt însă prezentate iarăși sub formă de aluzii misterioase (...). Greutățile pe care le întâmpină, așadar, Marin Preda în oglindirea vieții satului din perioada întemeierii gospodăriilor colective și greșelile de ordin artistic care le corespund se grupează până la urmă într-o singură categorie, sunt greutăți și greșeli legate mai ales de cerințele tipizării (...). Nuvela Desfășurarea este valoroasă tocmai pentru că aduce
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în Bietul Ioanide persoane vii, să reconstituie o cheie a romanului: trudă deșartă; singura cheie adevărată e în inima creatorului. Și romanul cel nou al lui G. Călinescu merită un interes mai grav decât atâtea, și o reculegere cutremurată în fața oglindirii unei epoci sângeroase, calvar al poporului nostru. S-a mai întâmplat ceva anul acesta. Au izbucnit talente noi. Literatura noastră de azi e plină și de sevă; greutățile ei sunt greutățile creșterii. Apariția unor prozatori ca Remus Luca, Francisc Munteanu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Davidoglu, Traian Șelmaru a fost printre primii noștri critici care au dat o apreciere principială operațiilor respective, subliniind însemnătatea lor pentru începuturile dezvoltării epicii și dramaturgiei noastre noi. El atrăgea în același timp atenția asupra lipsurilor, cum sunt, de pildă, oglindirea simplistă a raporturilor de clasă ori prezentarea nesatisfăcătoare a rolului partidului în viața noastră, care puteau aduce prejudicii serioase (...) Activitatea de critic literar a lui Traian Șelmaru are meritul pionieratului, al luptei - încununate în multe privințe de succes - pentru înfrângerea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
scoase de la naftalină și date la actualizat... E timpul ca revistele noastre să renunțe la asemenea practici și în locul comemorărilor moarte, osificate, să treacă la stimularea interesului pentru studierea operei vii, în toate articulațiile sale. (...) 40. S. Brucan - Pentru o oglindire justă și curajoasă a adevărului vieții. Cu prilejul ediției a II-a a romanului „Drum fără pulbere” de Petru Dumitriu. În: Scânteia, nr. 2598, 4 mart. 41. G. Călinescu - Romanul construcției socialiste. În: Contemporanul, nr. 22 (347), 29 mai. 42
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și simboluri arhaice. Paleofolclorul își extinde cercetările din perioada primitivă, prin cea arhaică, până în perioada feudală timpurie”. Iată, deci, în câteva cuvinte, cum am putea caracteriza volumul de față: o lucrare realizată cu multă pasiune, atât pentru faptul istoric și oglindirea sa în legendă, cât și pentru paleofolclor în general. Prozatorul și folcloristul Eugen Agrigoroaiei a trecut în eternitate în ziua de 26 februarie 1992, în Iași. Au rămas în manuscris încă nepublicate studii de literatură populară și etnografie, versuri, proză
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
trecutul autorului găsește mereu convenții noi. Din cauză că autorul nu se poate desprinde de timpul trecut, romanul Desperado pierde până și ideea de cronologie, finalul de orice fel, (ne)fericirea cuplului, ideea în sine de roman, de literatură, ca formă de oglindire a vieții. Autorul Desperado nu face literatură, el pretinde pentru cine are vreme să-i dea crezare că scapă din tipare (inclusiv tiparul temporal) și face viață. Post-timpul operei Desperado relectura Confruntat cu contradicția dintre dorința autorului Desperado de a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Înconjoară. Spectatorul nostru regăsește În piesele de teatru vizionate ceea ce de obicei viața nu-i oferă. El se Îndreaptă spre text ca spre niște grădini fermecate unde imaginația și speranța dansează fabulos. În acest fel textele confirmă puterea lor de oglindire a sufletului, oferă locul și timpul În care totul intră Într-o existență enigmatică, vrăjită, parcă totul se desfășoară frumos și real.” Pentru a putea participa la cercul de teatru copiii trebui să cunoască sau să Învețe tehnica lecturării expresive
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina TABACU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2152]
-
Într-o sintaxă economicoasă sunt alăturate opiniile neconvergente (care „se ucid una pe alta ca scorpionii strânși sub un clopot de sticlă”) ale celor care, cu orgoliu de inițiați, au crezut că posedă „cheia” acestei construcții „doldora de echivoc”. Dincolo de oglindirea de sine a analistului („A vorbi despre Hamlet devine în cele mai multe cazuri o spovedanie”), Hamlet sau Ispita posibilului este o meditație lipsită de iluzii (despre soartă, despre ființă și neființă), purtând semnul filosoficesc al ironiei. După un periplu spectacular și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
că celălalt este empatic. Rezultatul este inversarea ierarhiilor și rămânem cu paradoxul în forma dată de Sen; b) putem considera că fiecare cunoaște preferințele reale ale celuilalt și fiecare este empatic tare. Problema însă persistă, fiindcă, atâta vreme cât empatia tare presupune „oglindirea” preferințelor reale ale celuilalt, sfârșim în paradox. 6.1.2.* Restricționarea domeniului universal la preferințe liberale slabe [d.6.1.2.1*]: Domeniul universal restricționat prin preferințe liberale slabe ( ) FU : Dacă un individ este decisiv asupra unei perechi (x,y
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]