3,282 matches
-
și râs. Tropotul cailor și vaietul corului, acoperite treptat de melodia și mimica stilizatelor florărese, acompaniate de tremurul epileptic al ofticoșilor. Nu va fi așa, bineînțeles, ci o solemnitate patetică, disciplinată, pregătită atent. Balaurul, ritmând versuri militare, trepidând, zăpăcit, de onoruri sub privirea blazată și ironică a regizorului - amic și inamic cu care se însoțește totdeauna. Strănutul unui unchiaș pipernicit, icnind, cu urechile ridicate iepurește și umezi ochi negri, la pândă ? Călăi și victime, împreună, amestecați, arzând fiara și putreziciunea din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mereu înamorată. Stațiile de pompe, ochelaristul filatelist numismat Robert Braun, mahmurul Mehmed, ofițerul-iscoadă Adrian Lupu, stagiarul Tudorel Tomski, Consuela cățelușa. Colectoarele și epurarea, adică manieratul Varlam și tovarășul Manole, lucidul Lucian Vornicu și amicul A.P. tuns bec bilă balon, alături de onor ostașul Ortansa-Oracol, urechea și ochiul la pândă. Turnurile de răcire. Automatizarea, drenajul, semnalizările, doamna Manole și melomanul Grefu, nudista Lungana, campioana twistului, și mai jos atelierul topografic, în dreapta utilajele, în stânga tehnologii, sus arhitecții, mai sus mecanicii, electricienii, termiștii, ventilațiile, geodezia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o palmă peste frunte. Gicule, dragule, complectările tale sunt exact ceea ce ne trebuie la această sfântă masă bogată, Încărcată cu de-ale gurii, la băutură mă refer, că ea este temelie. Mâncarea este fudulie, ceea ce dorește să ne anunțe Și onor guvernul de care eram mândru până mai ieri. Cică ăștia ai mei, portocalii, vor să dubleze taxele. Vă imaginați că nu vă dublează nimeni veniturile, deci va fi trist. O să bem din amintiri, că pe datorie nu ne dă nimeni
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și camuflată now-a-days sub dantela de cuvinte a cetății ideale), artistul cade mai prejos de slugă, ajungând măscărici și complice al stăpânului. Așa că, până la urmă, Poetul alege drumul care duce spre singura cetate care îl va primi cu dragoste și onoruri: cetatea democratică. 70 Firește, Platon, prin Socrate, vorbește ironic și despre omul democratic și societatea corespunzătoare, cu atât mai accentuat ironic cu cât acestea sânt cele mai susceptibile de a-i umbri utopia. Citind atent însă splendidele pagini despre esența
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
propunere surprinzătoare: - La mine este lipsă de ofițeri, trei basarabeni au preferat să se întoarcă acasă, așa că, dacă vrei, poți prelua comanda unei companii, cu care te vei atașa coloanei care se va forma. Trecu podul, fără alte evenimente, dând onorul celor doi generali, unul român și unul rus, plasați acolo pentru a se evita posibilele incidente. Se întorcea în țară, cu un gust amar în gură: dintre valorile primite sub semnătură, rămăsese cu doi cai și un soldat. Deplasarea prin
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
pe tema dacă Coverdale e un solist mai bun decât Gillan șorice bulangiu știe că n-ai de ce să te contrazici. Adică, cine ar compara performanța lui Coverdale din Purple sau Whitesnake cu Gillan din formația inițială Deep Purple, făcând onorurile alături de Blackmore, Lord, Glover și Paice? Numai un idiot. În plus, Gillan a scos Glory Road și Future Shock, două albume solo de hituri clasice. Ce mare scofală a făcut vreodată Coverdale ca solist vocal? Dar nu vreau să dezbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
în rândul anumitor categorii sociale cu pretenții (medici, ingineri, profesori, politicieni, cântăreți, artiști etc.). Tot aici am putea include și acea formă de publicitate mascată de genul mulțumirilor; 3) publicitate autoritar-științifică, în care persoana se prevalează de titluri, distincții și onoruri 321, prezentându-se ca o personalitate științifică de un anume rang care este monitorizată și învestită cu autoritate de forurile superioare din domeniu. Unul dintre obiectivele cercetării noastre a fost și acela de a explica mecanismul publicitar în cazul practicilor
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
omenirea în două categorii de ființe: cei care trag foloase într-un fel sau altul și cei care, dorind să vină la Dumnezeu, prin restabilirea ordinii valorilor, se văd obligați să renunțe luînd-o pe acest drum la averi, plăceri și onoruri, fie ele și îndreptățite... " [1993:156]. Într-un anume fel, prin blestemul aruncat asupra șarpelui, asupra femeii și a bărbatului, Dumnezeu l-a instaurat pe stăpînitorul tuturor relelor, pe Satan, ca prinț al lumii, pînă la înfrîngerea definitivă asupra lui
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
al XIII-lea, dalele funerare, statuile tombale ale lui Blanche de Champagne, papii și sfinții îngenuncheați din mormintele renascentiste. Să scurtăm litania clișeelor. E o constatare banală că arta se naște funerară și renaște îndată după ce moare, sub imboldul morții. Onorurile mormântului relansează, din loc în loc, imaginația plastică, mormintele mai-marilor au fost primele noastre muzee, iar defuncții înșiși primii noștri colecționari. Căci aceste tezaure de arme și veselă, vase, diademe, sipete de aur, busturi de marmură, mobiliere din lemn prețios nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
conținută în imaginea arhaică, sau acest supliment de majestate pe care se presupunea că-l aduce ea unui individ, și asta pentru mult timp, căci imaginea rezistă, a făcut de la început din reprezentare un privilegiu social și un pericol public. Onorurile vizuale nu pot fi împărțite neglijent, căci portretul vizual are consecințe. În Roma, până la Imperiul târziu, expunerea în public a portretelor este limitată și controlată. Miza de putere este prea mare. La efigie nu au dreptul, la început, decât morții
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
particulare. Hemiciclul de la École de Beaux-Artes din Paris, pictat de Delaroche în 1941, prezintă gloria îngenuncheată în fața lui Ictinos, Fidias și Apelles, arhitectul, pictorul și sculptorul. Cei trei, înconjurați de geniile Renașterii, tronează pe un altar de marmură, în culmea onorurilor. A fost una dintre compozițiile picturale celebre ale secolului al XIX-lea. Din fericire, n-o mai privește nimeni: ar fi făcut generații întregi de pictori ucenici să trăiască sub egida unei minciuni. Ecoul creștin Dispozitivul pe care l-am
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
valori, iar lucrurile nu mai cântă, facem din frumusețe valoarea noastră supremă și construim Opere colosale. Aceste iluzorii terapii de grup țin de ceea ce am putea numi simptomul alexandrin. În Alexandria "discipolii Muzelor" s-au bucurat de cele mai mari onoruri, mult mai mult decât la Atena, Roma sau Pergamon. Acolo domneau obsesia comemorativă, nebunia inventarelor și a patrimoniului, lipsa de măsură a marilor lucrări și estetizarea existenței cotidiene (care crește odată cu anestezierea organelor de simț). Între Far, Muzeu și uriașa
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cum a făcut cu cei din familia Andromacăi și a Criseidei. Dar Andromaca însăși recunoaște că Ahile, ucigașul tatălui ei, Eetion, l-a cruțat pe acesta de un lucru care era, în lumea aceea, aproape mai crâncen decât moartea - lipsa onorurilor funerare: i-a lăsat armele cu care regele a ars pe rug, și i-a înălțat, după cuviință, mormânt. Priam însuși, când a venit la el, i-a simțit îndurarea. Este adevărat că Ahile îi restituie leșul lui Hector (primind
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cum a făcut cu cei din familia Andromacăi și a Criseidei. Dar Andromaca însăși recunoaște că Ahile, ucigașul tatălui ei, Eetion, l-a cruțat pe acesta de un lucru care era, în lumea aceea, aproape mai crâncen decât moartea - lipsa onorurilor funerare: i-a lăsat armele cu care regele a ars pe rug, și i-a înălțat, după cuviință, mormânt. Priam însuși, când a venit la el, i-a simțit îndurarea. Este adevărat că Ahile îi restituie leșul lui Hector (primind
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Nu a făcut-o, din demnitate suveran㇇‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡. În octombrie 1937, ducele și ducesa dau curs invitației lui Hitler de a vizita Germania. Aici le este rezervată o primire cu adevărat regală. Ducele era foarte mulțumit că ducesei i se acordau onoruri pe care conaționalii săi i le refuzaseră. Cei doi s-au întîlnit cu Führerul la Berchtesgaden, în Alpii salzburghezi (Obersalzberg). De la sosirea în Germania, Eduard se comportă ridicol, adoptînd salutul german** și pocnind militărește din călcîie***. Este de presupus că
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
trei ori. 20. Charles George Gordon (1833-1885) a luptat în Războiul din Crimeea (1854-1856) și în China (1859-1860 și 1863-1864, împotriva Taipingilor), unde s-a acoperit de glorie și de unde i s-a tras porecla de "Chinese Gordon", refuzînd totodată onorurile și darurile oferite de împăratul Li Hung Chang din dinastia manciuriană Qing. În 1871, reprezintă Anglia în Comisia de îmbunătățire a circulației fluviale pe canalul Sulina. În 1874, khedivul Egiptului l-a numit guvernator în partea ecuatorială a Sudanului (la
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Amida, Paul din Egina și Jac Psycristul. Oribas (sec. IV) era din Pergam, ca și Galen. A făcut studii în Alexandria. Prieten cu împăratul Iulian și medic la curtea acestuia, cade în dizgrație, este exilat la Goți, revine rechemat cu onoruri și apoi întreprinde o enciclopedie medicală monumentală, rămasă în parte, și din care face un compendiu care ajunge curs în școlile superioare de medicină. Filosof și medic, se remarcă mai ales prin remedii, farmacopee și în confruntarea concepțiilor medicale. Este
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Băiatu își construiește o mască, însă îndărătul ei începe să freamăte viață autentică. Obsesia lui erotică este precedată de cea a menținerii unei imagini de care e, de fapt, străin, iar coincidența de nume cu un student eminent, licențiat cu onoruri, îi dă posibilitatea să trăiască practic două destine paralele: cel de haimana fără nici un țel și, prin procură, cel de intelectual revoluționar exemplar. Atunci când se îndrăgostește de Arina, încearcă să-și contureze un profil intermediar între cele două, dar o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu se mai Întâmple, spuse el aruncându-i un zâmbind dezarmant. Dar acum suntem cu toții aici, deci putem Începe? Nicholson făcu semn că da, Încercând să zâmbească și simțindu-se În siguranță. Simțindu-se vizibil mai bine. — Agent, faci tu onorurile? Logan Îi pasă lui Watson două casete audio nou-nouțe, iar ea le desfăcu din ambajal și le fixă În aparatul de Înregistrat prins de perete, după care repetă Întocmai operațiunea cu două casete video. Aparatul făcu un clic și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu urechea la discuțiile oamenilor; astfel putu să audă - și viața lui fu scuturată de un cutremur - că acea Julia care murise „ca o cerșetoare“ în îndepărtatul Rhegium și din cauza căreia mama lui fusese atât de disperată „ar fi meritat onoruri imperiale“. Aceasta o spuse glasul mânios al lui Caius Silius, tribunus militaris aflat în acele zile la comanda legiunii sale, care, așezat lângă maestrul de arme, verifica mânerul splendidei sale săbii de paradă, acea ensis cu două tăișuri. — Un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fost lăsată să moară încet de sărăcie și inimă rea, slabă, înfometată, disprețuită de toți. Ceilalți cinci sute nouăzeci și nouă au tăcut. Pe când vorbea astfel, tribunul îl văzu pe fiul lui Germanicus apropiindu-se, dar nu-și coborî glasul. — Onoruri imperiale, repetă intenționat, ca să fie bine înțeles. Maestrul răsucea arma deasupra flăcărilor, o lovea cu mișcări precise, o vâra în apă rece, apoi o încălzea din nou - și nu scotea o vorbă. Tribunul Silius zise repede, provocându-l: — Și uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mamei tale. Băiețelul amuți. Nimeni nu vorbise vreodată în fața lui despre bătrânii din familie, iar el își imaginase că toți erau morți de mult. Tribunul tăcu o clipă, pentru ca el să înțeleagă bine, și încheie dur: Și știi de ce merita onoruri imperiale? Pentru că era singura fiică a divinului Augustus. În schimb, a fost exilată timp de nu știu câți ani. Iar în cele din urmă Tiberius a ucis-o. Mintea copilului lucra repede. Înspăimântat, auzi din nou glasul mamei sale: „Șaptesprezece ani... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pricinuite de aceeași durere“. Mulți îi ceruseră entuziasmați lui Tiberius ceremonii strălucitoare, de stat, pentru cenușa lui Germanicus. A refuzat. „A spus «nu». Nu va fi nici o ceremonie în Forum sau vreo comemorare la Rostra“, au reacționat revoltați populares, „nici măcar onorurile care i s-ar aduce unui patrician anonim“. Cineva îi atrase atenția împăratului asupra neobișnuitei modestii a funeraliilor. El dădu un răspuns care avea să intre în cărțile de istorie: — Nu e demn de caracterul roman să ne pierdem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de martie, un vânt dinspre răsărit care venea din munți și care, după spusele marinarilor, prevestea ploaie. Ascuns în spatele perdelelor, împăratul debarcă în formidabila bază navală de la Misenum, centrul de apărare a întregii Mediterane occidentale. Mii de marinari îi aduseră onoruri, însă cel căruia îi erau adresate nu văzu nimic și nu se arătă. Augustinienii, prezenți în fiecare zi, obsedant, la Capri, fură înlocuiți de prefectul ce comanda celebra Classis Praetoria Misenatis, Armata Mediteranei occidentale, și de oamenii lui, care prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
strângând în continuare la piept bucata de mătase; era foarte colorată, țesută cu fir de aur. Urcă la bord cu urna, refuzând printr-un gest ajutorul celorlalți, o lăsă jos cu blândețe, în aceeași tăcere, în timp ce soldații din escortă aduceau onorurile militare și marinarii tăceau, înșirați de-a lungul zidurilor. Apoi îl chemă pe tribun, care până atunci mersese, pas cu pas, în urma lui, îi porunci cu glas scăzut să pună insula sub pază: nici unul dintre oamenii care o ocupau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]