5,231 matches
-
în monastirea Dragomirna. Aci nu rămase mult, ci fu numit arhimandrit titular în consistoriul din Cernăuți și în iulie anul trecut administrator diecezan, adecă locțiitor al arhiepiscopului. În noiemvre a. t. a fost numit de facultatea teologică din Cernăuți dr. onorific. Mitropolitul Andrievici a fost totdauna un adevărat binefăcător pentru cei nefericiți, fără a căuta sau a aștepta altă mulțumire decât pe cea resimțită în sufletul său după orice faptă bună. Cu aceste puține cuvinte am voit să schițăm imaginea vieței
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cîrmă frații noștri socialiști, nu nesuferiții de dreapta ca acum, și cînd televiziunea dîmbovițeană ne regala seară de seară cu buletinul de știri oricum parizian, îl mai vedeam din cînd în cînd pe legendarul César. Într-o seară, în juriul onorific al unui festival Cannes, între Sophia Loren și ministrul culturii, César, îmbrăcat bizar, tot numai fireturi, brandemburguri și vipuști, stătea statuie. Era, și probabil chiar voia să fie, întruchiparea propriului policar, monumentalizat în peluză. În sfîrșit, "o pereche". E trecut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru arte la Cronica și pregătindu-mi textul care urma să puncteze inaugurarea sălii, mi-am permis îndrăzneala de a și numi noua galerie: Cupola (plecînd de la forma boltită a părții superioare a clădirii). Fostul meu venerat profesor Constantin Ciopraga, onorific pe atunci al colegiului redacțional, cu binecunoscuta-i precauție semantică, m-a întrebat: "Cupola? Sună cumva a circ, nu crezi?" Dar cum numele găsit de mine apăruse deja tipărit... așa a rămas. Și azi. Cînd Cupola, tutelată competent de filiala
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
blîndul, l-a zvîrlit în Iad./ Urmară cei care, din Eufratul/ Străvechi, pînă-n torentul ce desparte/ De Siria Eghipetul, se cheamă/ Baal și Astaroth fiind, întîii/ Bărbați, ceilalți de parte femeiasca." 291 (VIII, 397) ELOHIM: (ebr. "judecători"; "Domnul Puterilor") Plural onorific pentru Dumnezeul Creator din Geneză, 1. Elohim este astfel Dumnezeu sub aspectul Dreptății, în contrast cu Iehova/Jehovah, care este Dumnezeu sub aspectul Milei. Numele Elohim este utilizat că nume pentru Dumnezeu de la Adam la Noe la Avraam (Geneză, 33, 20). Apoi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și la proceduri elaborate în scopul evaluării performanțelor individuale și de grup. Motivația moral - spirituală presupune satisfacerea necesităților care vizează sistemul de valori al salariaților, a aspirațiilor și așteptărilor lor de natură moral - spirituală. Din această categorie fac parte: titlu onorific; medalie; mulțumiri; laude; ceremonii de sărbătorire; delegarea autorității salariaților cu rezultate recunoscute de organizație; avertisment scris; mustrare scrisă; manifestarea dezaprobării; critică. Această formă de motivație este folosită pentru toate categoriile de salariați din firmă dar, cu o eficiență sporită în
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
inițierea de relații cu România. Primul emisar al României independente în regiune, respectiv în Brazilia, avea să fie colonelul Sergiu Voinescu, acesta transmițând împăratului Pedro al II-lea o scrisoare a Principelui Carol I. În 1881, se înființa primul consulat onorific al României, la Buenos Aires, urmat de consulate onorifice deschise în primele decenii ale secolului al XX-lea în alte state ale Americii Latine. În aceeași perioadă, se înregistrează, la București, consulate ale Argentinei, Boliviei, Braziliei, Chile, Republicii Dominicane, Ecuadorului, Guatemalei
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
României independente în regiune, respectiv în Brazilia, avea să fie colonelul Sergiu Voinescu, acesta transmițând împăratului Pedro al II-lea o scrisoare a Principelui Carol I. În 1881, se înființa primul consulat onorific al României, la Buenos Aires, urmat de consulate onorifice deschise în primele decenii ale secolului al XX-lea în alte state ale Americii Latine. În aceeași perioadă, se înregistrează, la București, consulate ale Argentinei, Boliviei, Braziliei, Chile, Republicii Dominicane, Ecuadorului, Guatemalei, Haiti, Mexicului, Nicaragua, Paraguay, Peru, San Salvador, Uruguayului
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Nu primește să fie senator, în schimb nu refuză alegerea sa ca membru al Societății Academice Române, unde se manifestă ca un partizan al principiului fonetic în ortografie. În urma unor divergențe se retrage, fiind învestit ulterior cu titlul de membru onorific. La insistențele lui M. Kogălniceanu, candidează ca deputat și obține bineînțeles numărul de voturi trebuitor. În 1878, juriul felibrilor, de la Montpellier, îi decernează, la propunerea poetului Frédéric Mistral, un premiu pentru Cântecul gintei latine. Versurile, modeste, sunt traduse în numeroase
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
, revistă care a apărut la București între 1993 și decembrie 1996, ca organ de presă al Societății „Știință și tehnică”, funcționând sub egida Ministerului Cercetării și Tehnologiei. Director onorific este Alexandru Mironov, redactor - Mihai Dan Pavelescu, secretar de redacție - Constantin D. Pavel. Cum se arată în editorialul Știință și imaginație, semnat de Alexandru Mironov, revista intenționa să reînvie tradiția colecției „Povestiri științifico-fantastice” (tipărită în anii ’60 de publicația „Știință
ANTICIPAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285381_a_286710]
-
de Huși - în 1865 ca episcop titular pentru tot restul vieții. Pentru bogata activitate în domeniul învățământului, tiparului și publicisticii și nu în ultimul rând pentru prețioasa donație făcută bibliotecii instituției academice la înființare, în 1868, va fi ales, membru onorific al Societății Academice Române. Luminător dârz, de ascendență ardeleană, influențat de mișcarea de redeșteptare națională de la „Sf. Sava”, monah pașoptist profesând idei liberale, D.R. depășește cu mult orizontul vieții mănăstirești. Activează constant, luând măsuri reformatoare, pentru emanciparea și culturalizarea clerului
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
Dealu și participă, ca elev militar, la campaniile din Moldova (1917-1918). Urmează Conservatorul (elev al lui Alfons Castaldi, studii de vioară și violă, studii de compoziție cu Mihail Jora) și este distins în 1926 de George Enescu cu o mențiune onorifică pentru Cvartetul de coarde nr.1. În 1926, absolvind Facultatea de Drept, intră în diplomație și este trimis la Berna, Oslo și Stockholm. Debutează în octombrie 1928 cu proza Match nul, în „Tiparnița literară”, apoi publică versuri și proză în
CUGLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286562_a_287891]
-
brigadă, adjutant regal, bibliotecar al lui Carol al II-lea, secretar general al Uniunii Fundațiilor Regale și secretar general la Societatea Română de Radiodifuziune; membru din 1922, este ales, în 1935, președinte al Societății Scriitorilor Români și, în 1938, membru onorific al Academiei Române. Prezent mai rar în presă - în „Revista Fundațiilor Regale” (pe care o dirijează discret), în „Viața românească” și în efemerele „Orașul”, „Veac nou” și „Ronsard” -, C. își reeditează Peste mări și țări (1936-1937) proza scurtă sub titlul Schițe
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
Va deține calitatea de director al Naționalului clujean între anii 1919 și 1927, 1931 și 1936. Pensionat în 1938, va continua, încă doi ani, doar activitatea de profesor la Conservatorul din Cluj, începută în 1919. În 1945 este declarat director onorific al Teatrului Național din Cluj, învestire singulară în istoria teatrului românesc. Este înmormântat în cimitirul Sf. Vineri din București, alături de soția sa, actrița Olimpia Bârsan. În perioada „Sămănătorului”, B. se apropie mai mult de St. O. Iosif, lor alăturându-li
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
fiul Eugeniei (n. Stavri) și al lui Ion Bistrițeanu, profesor de limba română. Urmează liceul la Lugoj, apoi face studii universitare la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1929-1933), unde frecventează și cursurile Seminarului Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu”. Asistent onorific (1933-1935) la Catedra de literatură română și estetică a profesorului Mihail Dragomirescu, din 1942 devine asistent și la Catedra de literatură română veche, condusă de Nicolae Cartojan, la Universitatea din București. Mai mulți ani va fi profesor de liceu la
BISTRIŢIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285749_a_287078]
-
civilizație română la Paris, predând la Sorbona și la École Nationale des Langues Orientales Vivantes, între 1959 și 1962; este rector al Institutului Pedagogic din Suceava, între 1963 și 1966, director al revistei „Cronica” între 1966 și 1970 și director onorific, din 1933, al Institutului de Filologie Română „A. Philippide” din Iași. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1985), Premiul „Mihai Eminescu” (1987), Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1973, 1978) ș.a., iar în Italia, cu Premio Mediterraneo (1985). Membru al
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
a ta și Dumnezeu ți-o ia și te nedreptățește? Nu! Ea-i a pământului și el o răpește pământului, nu ție... Apoi am vorbit adese cu ea despre tine... am făcut pe intermediatorul cum s-ar zice... foarte puțin onorific pentru etatea mea... ei bine, copilul meu, ei îi părea rău de tine... dar spunea că ea nu te iubește, nu te poate iubi decât ca pe-un frate... în genere, spune ea, neci nu știe ce e amorul. Ș-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și făgădui o campanie contra lui Asan, ce-i era cumnat, adecă soțul surorei sale Maria, obligîndu-se a porni la război, sau în persoană sau printr-un locțiitor, dar de astă dată puse câteva condiții pozitive, care atingeau parte preferințele onorifice, parte câștigul teritorial și care se încuviințară aproape toate, predominând în Roma buna dispozițiune. Cererea de căpetenie a lui Bela era ca toată țara câtă o va răpi de la Asan, așadar Bulgaria, Macedonia ș. c. l. să rămâie într-adevăr
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Colecția STUDII LITERARE 1 Franz K. Stanzel, n. 1923, studii de Anglistică și Germanistică la Graz și la Harvard University; din 1955 abilitat, apoi profesor la Universitatea Göttingen; între 1959 și 1962 la Universitatea Erlangen-Nürnberg, iar din 1962 profesor onorific de Filologie engleză la Universitatea din Graz. Cele mai importante cărți publicate: Die typischen Erzählsituationen im Roman [Situațiile narative tipice în roman] (1955, 1963); Typische Formen des Romans [Forme tipice ale romanului] (1964, ediția a 11-a: 1987). (c) 2001
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
colectiv. Cel mai neînsemnat sistem ierarhic vehiculează un subsistem de restricție, canalizare sau concentrare a discursului autorizat, susceptibil de a deveni autoritar. Puterea de a urca la tribună nu-i decît un atribut printre atîtea altele ale "Centrului" o recompensă onorifică atribuită aparatnicilor care au cîștigat bătălia internă a Partidului, "lupta politică". Într-un partid, puterea de a vorbi, de a se adresa grupului este deopotrivă scopul și instrumentul puterii. Acela care vorbește îl reduce pe celălalt la tăcere, cel puțin
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Boétie, Discours de la servitude volontaire, Payot, Paris, 1976, p. 246. 80 A se vedea pasionanta carte a lui Dominique Decèze, astfel intitulată, despre istoria mesajelor de la Radio Londra către Rezistența franceză (1942-1944), J. Lanzmann et Seghers, Paris, 1979. 81 Titlu onorific dat, în India, în special erudiților (din sanscrită) (n.t.). 82 F. Furet, J. Ozouf, "L'alphabétisation des Français (XVIIe XIXe). Trois siècles de métissage culturel", Annales E.S.C., mai-iunie, 1977. 83 Corespunzător împărțirii administrative din Franța (n.t.). 84 Într-
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dintr-o "revoluție de catifea" produsă în PRM. Pe 12 martie, Consiliul Național l-a ales pe Cornel Ciontu, condidat unic, în funcția de președinte, în locul lui Corneliu Vadim Tudor care a decis să se retragă în postura de președinte onorific. Totodată, Consiliul Național a aprobat și noua denumire de Partidul Popular România Mare. Aventura revoluționară a partidului s-a încheiat pe 4 iunie, când Tudor revine la conducere, iar partidul la vechea denumire. 113 Sursa: Raluca Alexandrescu, Cronologia vieții politice
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
potențial generator de veritabile rupturi inovatoare. Responsabilitatea reflecției și a conducerii strategice aparține managementului superior, dar sistemul extensiv al accederii la responsabilitate nu este orientat pe strategie. Poate părea un paradox, dar, până În acest moment, top managementul nu era decât onorific, nemawashi făcea totul, deci nu era nevoie de luarea unor decizii individuale. Totul provenea de jos, pentru că așa se decisese În urma unui proces de circulare ce avea valoare de angajament! În Japonia, nu există separație reală Între reflecție, decizie și
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
țară, în 1868, primii membri actuali, în 1869, cei dintâi membri corespondenți din țară și primii membri onorari străini, iar în 1877 - primii membri corespondenți din străinătate. Prin statutul din 1948, se menționau patru categorii de membri: titulari activi, titulari onorifici, de onoare și corespondenți, aleși numai din țară. Statutul din 1955 revenea la cele trei categorii tradiționale de membri: titulari, de onoare și corespondenți, membrii de onoare și membrii corespondenți putând fi aleși și dintre specialiștii străini, membrii titulari onorifici
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
onorifici, de onoare și corespondenți, aleși numai din țară. Statutul din 1955 revenea la cele trei categorii tradiționale de membri: titulari, de onoare și corespondenți, membrii de onoare și membrii corespondenți putând fi aleși și dintre specialiștii străini, membrii titulari onorifici devenind membri de onoare. La 28 februarie 1974 s-a hotărât să existe numai o singură categorie de membri din străinătate, adică membri de onoare. Din 1866 și până în prezent au fost aleși 1535 de membri, dintre care 1012 români
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
Școala de Asistență Socială. Școala a fost creată la sfârșitul anilor ’20, prin efortul câtorva personalități preocupate de reforma socială, multe dintre ele adepte ale eugeniei, și Își desfășura activitățile sub patronajul Casei Regale, prin Prințesa Ileana, care era directoarea onorifică a școlii 76. Scopul instituției era să creeze un corp profesional de femei bine educate și pregătite să lucreze În agențiile de asistență socială create după primul război mondial. Câteva organizații de binefacere avuseseră anterior inițiativa de a oferi cursuri
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]