5,154 matches
-
să le depășești nu vei reuși, totul sfârșind cu un eșec, și revenirea la starea inițială, ca soluție de consolare, așa cum putem vedea În cazul fiului rătăcitor. Suferința și durerea sunt solitare În planul existenței umane. Ele au o dimensiune ontologică și se Înscriu În situațiile Închise ale vieții individului, fiind condiții limitative ale acestuia ca persoană, dar și a vieții sale, ca posibilitate de desfășurare și Împlinire. Suferința și durerea sunt compensate numai prin iubire și Înțelegere În plan moral
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca o trecere și o „desprindere a sufletului din Închisoarea trupului”, ca o „eliberare a sufletului de suferințele care-i sunt date să le suporte din cauza trupului” În timpul vieții. Perspectiva transcendenței echilibrează suferința și anulează frica de moarte. În plan ontologic Însă, suferința Întrece ca semnificație și importanță durerea. Civilizația este cea care creează premizele favorabile apariției suferinței. Sursele de plăcere sunt tot mai multe, mai variate, mai intense și din acest motiv ele sfârșesc prin a deveni factori de stres
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
devine obiectul manipulărilor al unor antimodele, care adâncesc și agravează această profundă criză de valori prin care este obligat să treacă. Dincolo de a fi o simplă sau exclusivă experiență nevrotică, de factură psihiatrică sau socială, criza omului modern este experiența ontologică negativă care-l dizolvă rapid, sfârșind prin a nu-l mai recunoaște și prin a-l desființa, așa cum anunța M. Foucault. Viața devine o problemă căreia omul nu-i mai poate Înțelege rostul și, În consecință, ea nu mai are
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acesta. Istoria suicidului este intim legată de istoria omului și poate fi considerat, În multe privințe, un indicator prețios al vieții individuale, sufletești, morale și spirituale a persoanei umane. Asupra acestui aspect vom reveni. Originea și sfârșitul reprezintă o delimitare ontologică a limitelor vieții. Între origine și sfârșit trebuie să existe o Înlănțuire logică, un sens Înțeles și acceptat de către om. Numai atunci, și numai În acest fel, viața poate fi acceptată și, o dată cu ea, și destinul. Suicidul este tocmai acest
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să construiască sau să-și proiecteze idealuri. Suicidul reprezintă Închiderea sau blocarea transcendenței. Aceasta este problematica care Închide omul modern În limitele sale, transformând Însăși natura sa fundamentală. Persoana-limită Așa cum, prin situații-limită, Înțelegem acele situații de viață care Închid perspectivele ontologice ale individului, trebuie să acceptăm faptul că orice persoană angajată În situații Închise de viață se schimbă. Ea devine o persoană-limită, un alt fel de tip uman. Ea va simți, va gândi, va acționa În strictă conformitate cu limitele care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Pentru ca Întâlnirea dintre un Eu și un Tu să fie validă, autentică, stabilă, este nevoie de un al treilea individ de referință, care să aibă, pentru cei doi, un rol neutru: un El. Întâlnirea dintre mine și celălalt reprezintă situația ontologică de „a-fi-cu” sau de „a-fi-Împreună-cu”. Este de fapt o coexistență ontologică, În același plan de viață. Această Întâlnire dintre mine și celălalt este o necesitate ontologică, Întrucât Noi nu putem fi singuri. Orice Întâlnire ne completează reciproc. „A-fi-singur”, a te
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
autentică, stabilă, este nevoie de un al treilea individ de referință, care să aibă, pentru cei doi, un rol neutru: un El. Întâlnirea dintre mine și celălalt reprezintă situația ontologică de „a-fi-cu” sau de „a-fi-Împreună-cu”. Este de fapt o coexistență ontologică, În același plan de viață. Această Întâlnire dintre mine și celălalt este o necesitate ontologică, Întrucât Noi nu putem fi singuri. Orice Întâlnire ne completează reciproc. „A-fi-singur”, a te izola, Înseamnă a-ți Închide propria ta existență. Celălalt este persoana
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cei doi, un rol neutru: un El. Întâlnirea dintre mine și celălalt reprezintă situația ontologică de „a-fi-cu” sau de „a-fi-Împreună-cu”. Este de fapt o coexistență ontologică, În același plan de viață. Această Întâlnire dintre mine și celălalt este o necesitate ontologică, Întrucât Noi nu putem fi singuri. Orice Întâlnire ne completează reciproc. „A-fi-singur”, a te izola, Înseamnă a-ți Închide propria ta existență. Celălalt este persoana care te completează și care, astfel, te deschide, prin el, către lumea celorlalți. Ca să-l
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reprezintă nevoia mea de celălalt, manifestată prin nostalgie, prin dor. Prezența, ca fapt de „a-fi-Împreună-cu-celălalt” sau de „a-fi-În”, este o experiență psihomorală pentru Persoană. Prezența, ca fapt de a fi, presupune și o anumită valorizare a individului, devenind un act ontologic. Se poate chiar afirma că existența persoanei este o succesiune de prezențe care au fost și a căror sursă este reprezentată prin cele care vin sau care vor veni. Eu nu pot fi singur. Faptul de a fi prezent este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
creează o grijă și, implicit, o responsabilitate reciprocă, morală, dar și sufletească a mea față de celălalt. Prin aceasta, grija creștină raportată la iubirea aproapelui este o grijă altruistă, și nu una grija egoistă, interioară, Întoarsă către mine dintr-o neliniște ontologică, existențialistă, care mă Închide și Îmi arată că sunt singur, Împingându-mă către disperare. Prin grija pentru aproapele meu, Eu am datorii morale și sufletești față de celălalt, la fel ca și acesta față de mine. Apare astfel un sentiment de siguranță
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
om și Dumnezeu. Rugăciunea, practica isihastă, extazul mistic, toate reprezintă o deschidere interioară a persoanei umane În plan sufletesc și spiritual. Este un act de transcendență, o depășire a umanului limitativ și o unire cu divinitatea. Ea este o experiență ontologică și spirituală unică. Prin rugăciune Eu intru În relație cu divinitatea, pe care o primesc În interioritatea mea. Această Întâlnire dintre om și Dumnezeu este un act de unire mistică, care mă deschide, mă eliberează interior. Ea are un efect
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
al uneltelor” (organon pro organonă. Astfel, mâna este considerată un organ sau o „unealtă” a intelectului (nousă, o formă a formelor (eidos eidonă și a sensibilității sau forma sensibilului, afirmă Aristotel. Mâna este o deschidere a sufletului (psychéĂ În sfera ontologică căreia i se subordonează. În felul acesta, ca „prelungire a trupului”, a „somaticului uman” În totalitatea sa, devine altceva decât corpul anatomic cu funcțiile sale pur biologice. Trupul este organul sufletului, prezența și acțiunea sa de „a-fi-În-lume-prin-sine”. Se poate desprinde
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este o relație trupească, de factură carnal-somatică reprezentată prin: strânsul mâinilor, apropierea, Îmbrățișarea, sărutul, actul sexual. Mâna este cea care realizează raportul „de la un om la altul”, ea fiind primul contact fizic, somatic, Între două persoane. Din punct de vedere ontologic, mâna aparține unei ființe și ea este prelungirea acesteia, prin care „ființa umană” Își realizează propriile intenții, transformându-le În realizări, În lucruri. Tot mâna este cea care prin „gest” și prin „acțiune” apropie sau depărtează două persoane. În relația
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și explicate, dar moartea face excepție. De ce trebuie să murim? De ce suntem destinați morții? Putem oare depăși, odată cu moartea, perisabilul persoanei umane? La toate aceste Întrebări se impune o precizare. Trebuie făcută separația Între ideea morții care este o temă ontologică; sentimentul că suntem muritori sau sortiți morții, care este o temă psihologică cu o semnificație emoțional-afectivă particulară, de regulă negativă; În fine, actul morții, care reprezintă un eveniment biologic, prin Încetarea funcțiilor vitale. Distincția dintre aceste planuri sau nivele dovedește
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de sine, Își pune problema nașterii sale, el se Întoarce În/către trecut, după cum, În egală măsură, atunci când Își pune problema morții sale, el privește către viitor. În sensul acesta, atât nașterea cât și moartea mea devin pentru mine teme ontologice de reflecție filosofică și de psihologie morală. Nașterea este cea care investește valoric persoana, dar, În egală măsură, „o aruncă În lume” (M. Heideggeră, după cum moartea este cea care, Întrerupând cursul vieții, Îi răpește persoanei valorile și, felul acesta „o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nu explică moartea și nici nu Îi fixează un anumit loc În contextul existenței. Această explicație Încearcă să o dea filosofia. Pentru G. Marcel, „moartea nu este o temă de speculație[...], ci un moment decisiv al existenței”. În această perspectivă ontologică, moartea devine un moment al existenței. Astfel, ea se raportează la durata vieții, mai exact, la timpul trăit de individ (E. Minkowskiă. Se poate considera, În sensul acesta, că momentul morții este ca o ieșire din durata vieții și ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În raport cu succesele și eșecurile acestuia, ca ceva care ne poartă către Împlinirea plenitudinii noastre” (Traité de l’existence moraleă. Un studiu interesant, privitor la destin, ne este oferit de către V. Băncilă (v. Ideea de destină. Pentru acesta, destinul este ceva ontologic, dar nu În absența omului, ci integrat existenței acestuia, ca un dat al realității umane. Destinul este o realitate unică, majoră și substanțială, care se manifestă sub trei aspecte: determinism, fatalism și libertate. Orice destin va reuni cele două planuri
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Negarea presupune suferința, Înfrângerea persoanei În fața destinului. Este un act care sfârșește tragic. Eroul este simbolul forței luminoase, vitale, care Învinge. Persoana tragică este simbolul forțelor tenebroase ale morții care anulează pe cel care se opune. Între cele două situații ontologice, trebuie permanent să vedem omul. Antinomia persoanei ni se revelează Între eroic și tragic, considerate ca două ipostaze egal posibile de a fi ale acesteia. Eroul se glorifică, pe când persoana tragică devine damnată. Primul ne stârnește admirația, cel de-al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
în folclorul românesc s-a acumulat, de-a lungul timpului, o sumă de credințe, de idei, de concepte care, considerate în ansamblul lor, formează un corpus ce nuanțează o veritabilă ontologie”, S. își propune în lucrarea Viața spirituală. Un model ontologic (2001) să prezinte acest orizont, dedus mai întâi din textele ceremoniale de înmormântare, apoi din folclorul obiceiurilor și al basmelor. Autorul se referă și la elemente din cultura dacilor, prevenind că cercetările asupra acestui subiect trebuie ferite de accentele patetice
SECHESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289595_a_290924]
-
pentru copii, istoriei culturii și civilizației române. SCRIERI: Trezește-te, Maria, în Drumul cel mare, Timișoara, 1985; Casca de oțel, Timișoara, 1995; Darul de Crăciun, Timișoara, 1995; Proza lui Mircea Eliade sau Moartea fantasticului, Timișoara, 2001; Viața spirituală. Un model ontologic, Timișoara, 2001. Repere bibliografice: Radu Enescu, La drumul cel mare, F, 1985, 5; Radu Călin Cristea, La drumul mare al prozei scurte, F, 1985, 5; Mircea Mihăieș, Pași în bibliotecă: „Drumul cel mare”, O, 1985, 17; Lidia Handabura, „Casca de
SECHESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289595_a_290924]
-
de vertij interior” și de prețioase adevăruri trăite, decantări ale conștiinței orgolios-exigente, cu sine și cu ceilalți. Analiza lui S. fundamentează interpretarea „formulelor” unor personaje (și destine). Viziunea critică de ansamblu urcă dinspre eros și social către un nivel al ontologicului și de „dramă a incomunicabilului”. Nicolae Bălcescu din Un om între oameni (scriere apreciată de monograf prea generos, deși nu lipsesc cu totul rezervele și accentele critice), văzut pe fundalul de „timp patetic” de la 1848, „om profund interiorizat” și caracterizat
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
valoric. Faptul de a le cuprinde pe amândouă denotă caracterul organizării ambivalente a sistemului personalității. Această ambivalență este supusă principiului echilibrului contrariilor, reprezentat în cazul corpului viu prin principiul vitalității. A fi sănătos sau a fi bolnav sunt două situații ontologice egal posibile de „a fi” ale persoanei umane. În virtutea principiului vitalității, persoana trebuie văzută și înțeleasă ca un sistem autoechilibrat care-și găsește stabilitatea internă și adaptarea externă, în conformitate cu principiul autoafirmării și autonegației. Persoana umană este un sistem organizat dinamic
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Or, starea de sănătate mintală nu mai este percepută ca în medicină, în relația sa cu boala, și nici ca în psihologie, ca o dimensiune caracteristică a personalității. În sfera igienei mintale, starea de sănătate mintală este considerată o dimensiune ontologică naturală a persoanei umane, iar boala un accident al existenței. Pe aceste considerente, igiena mintală devine o parte integrantă și poate una dintre cele mai importante ale antropologiei medico-psihologice (Christian, V.E. Gebsattel, F. Laplautine, Cl. Herzlich). Pornind de la om, obiectul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
fiecărei situații de viață individuală. În corelație directă cu starea de sănătate mintală, se pune pentru igiena mintală problema bolii psihice. În sfera igienei mintale, boala psihică este percepută ca opusul stării de sănătate mintală și are semnificația unui accident ontologic al persoanei umane. Din punct de vedere clinico-medical, boala mintală este obiectul psihiatriei, care se ocupă de cauzele acesteia și măsurile de ordin medico-terapeutic ce se impun în aceste situații. Considerând boala mintală un fapt ontologic, igiena mintală își extinde
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
are semnificația unui accident ontologic al persoanei umane. Din punct de vedere clinico-medical, boala mintală este obiectul psihiatriei, care se ocupă de cauzele acesteia și măsurile de ordin medico-terapeutic ce se impun în aceste situații. Considerând boala mintală un fapt ontologic, igiena mintală își extinde sfera de interese și la dimensiunile extramedicale ale acesteia; socială, culturală, morală, juridică, toate constituind, împreună, atitudinea față de boala psihică și bolnavul mintal, în cadrul unei societăți date (A. Porot). În sensul acesta, o valoare esențială în ceea ce privește
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]