1,499 matches
-
minuțios curba evoluției filosofului, îi delimitează cu acuratețe etapele, dând o radiogramă edificatoare a avatarurilor parcurse de gândirea sa de prin 1910, când îi apărea scânteietorul volum Die Seele und die Formen, până la elaborarea marilor opere de sinteză Estetica și Ontologia existenței sociale. Concluzia este că prin Georg Lukács s-a realizat „sinteza imposibilă”. Studiind manuscrisul așa-numitei Estetici de la Heidelberg, o scriere din tinerețe (1912-1917), document de prim ordin al formației gânditorului, exegetul descoperă o deplină consonanță de fond între
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
E. Lovinescu sau Contradicțiile estetismului, București, 1959; Eseuri, București, 1968; Critică, estetică, filosofie, București, 1972; Experiență, artă, gândire, București, 1977; Georges Lukács. Étapes de sa pensée esthétique, tr. Fernand Bloch, Paris, 1980; Perspective contemporane, București, 1981; Lukács. La rinascità dell’ontologia, Roma, 1986; Ontologia del ser social, Ciudad de México, 1991; Georges Lukács: un philosophe à contre-courant, Paris, 1997. Ediții: Mihai Ralea, Scrieri, I-III, pref. edit., București, 1972-1981, Explicarea omului, pref. Florin Mihăilescu, București, 1996; Herbert Marcuse, Scrieri filosofice, tr
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
Contradicțiile estetismului, București, 1959; Eseuri, București, 1968; Critică, estetică, filosofie, București, 1972; Experiență, artă, gândire, București, 1977; Georges Lukács. Étapes de sa pensée esthétique, tr. Fernand Bloch, Paris, 1980; Perspective contemporane, București, 1981; Lukács. La rinascità dell’ontologia, Roma, 1986; Ontologia del ser social, Ciudad de México, 1991; Georges Lukács: un philosophe à contre-courant, Paris, 1997. Ediții: Mihai Ralea, Scrieri, I-III, pref. edit., București, 1972-1981, Explicarea omului, pref. Florin Mihăilescu, București, 1996; Herbert Marcuse, Scrieri filosofice, tr. Ion Herdan, Sorin
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
una din cele mai bine construite contribuții. T. propune refacerea unui model al operei baroce, prin identificarea mecanismelor de creație și, totodată, a modalităților de analiză a textului. Accentul este pus pe viziunea filosofică a perioadei baroce, capitolele destinate recompunerii ontologiei și a gnoseologiei specifice servind drept fundament teoretic pentru înțelegerea funcționării argumentației dialectice, care înlocuiește demonstrația logică la nivelul textului. Exegeta elaborează și o serie de studii în care prezintă stadiul cercetărilor asupra secolului al XVII-lea francez, cu punctul
TOMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290213_a_291542]
-
libere ale spiritului uman, ca pe niște acte de cultură, devenind pentru studenți exerciții de gândire, ei fiind liberi să le discute, să le accepte sau să le respingă în comentariile ce urmau. în altă lecție am încercat să descifrăm ontologia lui Mircea Eliade pornind de la un fragment din LEpreuve du labyrinthe, această minunată biografie spirituală a gânditorului. Vizând existența, autorul stăruie asupra ideii de totalitate, deci de integrare a părții în tot, a vieții (de natură sacră) în cosmos
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de la el Învățăm să punem discursul literar În legătură cu discursurile științelor umane, dar aici deja ne oprim. Discursul literaturii - și nu discursul literar - nu poate fi obiectul de studiu al unui teoretician literar. CÎnd scriu „discursul literaturii” deja am intrat În ontologie. Am intrat În biografia Literaturii, dar nici măcar un biograf al ideii de literatură ca Adrian Marino nu ajunge să vorbească despre discursul literaturii, pentru că Adrian Marino Înregistrează ceea ce se spune despre literatură, nu urmărește o anumită dinamică cvasi-psihică a unei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ajunge pentru a o defini. Literatura nu mai este, ea există numai În lume (poate că Heidegger nu e atît de depășit precum pare). Or, În modernitate, literatura a Încercat să devină o autarhie ontologică, să se de-mondanizeze. Consacrarea acestei ontologii literare a fost făcută de preeminența criteriului estetic. Plăcerea lecturii a devenit plăcerea textului și discrsul literaturii s-a constituit și instituit ca o metanarațiune pe care Lyotard n-avea nici un motiv s-o denunțe, pentru că era vorba despre o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a Înțelege ce Înseamnă autoficțiunea, să ne Întrebăm asupra factorilor care au determinat aparița unei mode a ei. Este desigur corect să plasăm autoficțiune În contextul modernității, al morții lui Dumnezeu corelativă resurgenței și insurgenței subiectului uman În discursul unei ontologii a finitudinii. Este Însă și mai corect să vedem În autoficțiune o practică literară care-și revendică identitatea tocmai din momentul În care literatura a renunțat la ultimele iluzii ideologice - cu iz sau fără iz sacru - pe care le mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
metafizică a lipsei de fundament. Aici Heidegger, În Ce este metafizica?, s-a Înșelat, fiind Înșelat de fapt de o literatură care Încercase să-l convingă de imposibilitatea revelației altfel decît În condiții de restriște existențială. Nu angoasa forte face ontologia posibilă ca experiență, ci una debilă, Înrudită cu plictiseala, cu far niente-le. Omul contemporan descoperă că revelația finitudinii nu poate avea loc decît În momentul În care res cogitans Îl pierde din vedere pe fratele lui, porcul, res extensa, În mijlocul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aminteam, fixează În enunțul său un loc și un timp. Ori, la Echenoz, ca și pe computer, totul se petrece oriunde și oricând. Adevărul, la Echenoz, sare din schemă. Ferrer este personajul echenozian paradigmatic, un “om fără Însușiri”, exponent al ontologiei slabe. În permanent contact cu realitatea, un contact nu tocmai convențional, Ferrer, proprietarul unei galerii de artă, nu gândește, nu spune și nu face nimic care să nu aibă legătură cu situația/realitatea concretă În care este angrenat. În același
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
au cărțile scrise de anglo-saxoni imigranți ca Salman Rushdie. People-izarea literaturii franceze tinde să se provincializeze, referințele ei fiind foarte puțin cunoscute În afara granițelor naționale. Beigbeder a publicat romanul 99 F la momentul oportun: un roman francez care vorbește despre „ontologia publicității” a Încetinit puțin declinul influenței franceze În Europa; un francez care, spre deosebire de Michel Houellebecq, nu refuză afișarea, cultivă mondenul și decide să nu opună Literatura Sistemului ci să o hrănească din interiorul sistemului. Literatura franceză de astăzi este dominată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
i-a avut ca elevi pe M. Vulcănescu, deopotrivă filosof creștin și sociolog rural, pe A. Golopenția și Sabin Manuilă, întemeietorii etnopoliticii românești, pe Ion Ionică și Tr. Herseni, sociologi rurali, dar și mari antropologi, de care se leagă paleoetnografia, ontologia regională și metoda analizei structurale („comparatismul progresiv”, cum îl numea Ion Ionică), pe C-tin Brăiloiu, întemeietorul etnomuzicologiei, pe care o anunță ca pe o invenție proprie H. Garfinkel circa 40 de ani mai târziu. Și exemplele ar putea continua
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
eliberată de toate tradițiile și autonomă pe care lumea modernă, așa cum o știm, a fost clădită. A. Golopenția se îndepărtează de poziția parțial neohegeliană a lui Hans Freyer, punând sub semnul întrebării existența unor destine predictibile ale popoarelor și națiunilor. Ontologia dezvoltată în lucrările sale este una activist-indeterministă, opusă celor ce par să fie implicite rămășițe idealiste în sociologia savantului german. Din perspectiva viitorului geopolitician român, știința se transformă, în noua epocă, într-un instrument capabil să fie folosit în lupta
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de la sânul vostru nu vede două baluri, femeia n-are două epoce. Toți aveți dreptate și nimini nu e vinovat - e timpul vinovat"88. Acest real amenințat de pierdere se conține integral în suprafețe și se ilustrează printr-o veritabilă ontologie a aparenței, care evocă "prezența" prin jocul luminilor, al nuanțelor și al pliurilor: "mătasea cea lucie și gaza cea ușoară a veșmintelor se lăsa impulsiei și desemna undulații grațioase; să fi văzut, în sfârșit, acea mulțumire extatică râzând pe fețele
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
arena publică. în lumea academică românească, dogma națiunii și a existenței sale istorice, dublată de ortodoxia marxistă, a fost o metodă prin care cei care au folosit-o au căutat a produce cunoaștere în paradigma marxismului/stalinismului național. Altfel spus, ontologia etnică a devenit metodă de lucru a epistemologiei naționale, sub auspiciile puterii. în acest caz, trimiterea la teoria lui Michel Foucault despre putere și discurs este inevitabilă. Folosind un principiu de bază al dialecticii marxiste, unitatea și opoziția/lupta contrariilor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
poporul român, teritoriul național constituie o parte integrantă a propriei sale existențe”. Ar fi prea mult și, în orice caz, o alăturare nefericită dacă am pune existențialismul, în special cel heideggerian, ca fiind una dintre sursele de inspirație în conturarea ontologiei naționale în atemporalitatea etnică a ființei naționale. Deși se poate observa folosirea unor cuvinte din registrul unor curente filozofice dragi protocroniștilor în scrierile lor, inserarea acestora, denumită de Katherine Verdery „apropriere genealogică”, în argumentarea propriilor opinii despre cultura națională nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a comprehensiunii - concept cardinal pentru un tip de demers teoretic ce se opune celui scientist (axat pe procedeul explicării numai sub specia cauzalului) și resemnifică tradiția gândirii dialecticii clasice într-un triplu proiect în reconstrucție: în logică și metodologie; în ontologia umanului (și a creației umane); în teoria modernă a limbajului (cu acțiune în regândirea problematicii retoricii, poeticii, stilisticii, chiar semioticii)”. Narațiunea a continuat totuși să supraviețuiască în cultura istorică înțeleasă ca „povestire” sau „poveste” pură. în ciuda invadării tuturor câmpurilor producțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fi comunicat sau semnificat, sau la limbaj: nu există decât ceea ce este exprimat, comunicat, semnificat. în raport cu prima tematizare, care este propriu-zis ontologică, celelalte două sunt punctele de plecare pentru cele două criticisme filosofice: cel al cunoașterii și cel al comunicării. Ontologia inițială este subțiată, diluată, dar practic extinsă de către cele două criticisme, care nu se recunosc ca și ontologii. O dată cu a treia tematizare, ceea ce există devine coextensiv cu limba, cu comunicabilul. Lumea devine propriu-zis lumea semnificațiilor. Omul trăiește în lume sau
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ordinea comunicării este prealabilă cunoașterii. Logos-ul lumii noastre este inteligibilitatea semnificantă, întemeiată de limbă, de existența sistemelor semnificante. El se întemeiază pe 15 codaj-decodaj, metaforă-metonimie, analogii arhetipale și diferențe pertinente și totul este dat în simultaneitate. Se neagă astfel ontologia profunzimii și originii tot așa cum criticismul kantian negase mai vechea ontologie a transcendenței. Se estompează opozițiile: esențial și neesențial (aparent), exterior și interior, calități primare și calități secundare, profunzime și suprafață, abstract și sensibil, origine și descendență, centru și periferie
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
semnificantă, întemeiată de limbă, de existența sistemelor semnificante. El se întemeiază pe 15 codaj-decodaj, metaforă-metonimie, analogii arhetipale și diferențe pertinente și totul este dat în simultaneitate. Se neagă astfel ontologia profunzimii și originii tot așa cum criticismul kantian negase mai vechea ontologie a transcendenței. Se estompează opozițiile: esențial și neesențial (aparent), exterior și interior, calități primare și calități secundare, profunzime și suprafață, abstract și sensibil, origine și descendență, centru și periferie. Pentru că limba, sistemul semnificant, este de la început intersubiectivitate, comunicarea are efectul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
că situația antropologică a omului este polarizată între 21 I gest și cuvânt. Problema majoră care apare este constituirea semnificației în raport cu cunoașterea și comunicarea, pentru că atât tematizarea cunoașterii cât și tematizarea comunicării au produs numai criticisme și n-au reinstalat ontologia, cum se sperase. In fine, mai apare și o problemă terminologică: semiotică sau semiologiei Semiotică este termenul grec, utilizat în variantele apropiate de logică și teoria cunoașterii și de circulație mai ales în mediul anglo-saxon. Termenul este utilizat apoi și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
este o metodă în sensul celor ale cunoașterii științifice moderne, ea nu renunță la rigoare sau disciplină, deși frecvent este numită, desigur și din considerație, "artă a interpretării" sau a înțelegerii. în sistemul disciplinelor filosofice contemporane ea se atașază de ontologia umanului, de logică și metodologie, de teoria modernă a limbajelor, de retorică, poetică, stilistică. Avem de-a face atât cu o disciplină, cât și cu o modalitate, o procedură, ca și cunoaștere care dirijează acțiunea. Pentru Gadamer, hermeneutica este filosofie
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
însă nu cunoaște limite: orice poate însemna orice, indiferent dacă se opune sau nu vieții terestre normale. Salvarea hermetică este, de obicei, în răspărul vieții omenești normale și "pline de cumințenie". 94 Creștinismului e accesibil tuturor. Hermeneutica biblică acceptă o ontologie a misterelor, a ceea ce e greu de pătruns în interpretare pentru mintea noastră. Hermetismul este o ontologie a secretului, adică ocultare, ascundere în comunicare. Nu știm nu pentru că mintea noastră nu poate ontologic pătrunde, ci numai pentru că nu ni s-
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Salvarea hermetică este, de obicei, în răspărul vieții omenești normale și "pline de cumințenie". 94 Creștinismului e accesibil tuturor. Hermeneutica biblică acceptă o ontologie a misterelor, a ceea ce e greu de pătruns în interpretare pentru mintea noastră. Hermetismul este o ontologie a secretului, adică ocultare, ascundere în comunicare. Nu știm nu pentru că mintea noastră nu poate ontologic pătrunde, ci numai pentru că nu ni s-a comunicat, pentru că ni s-a ascuns, pentru că este un secret. Cel mai bun exemplu de secret
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și Marx fac din cultură și simbol un epifenomen. Desigur, simbolul există, dar el spune altceva decât pare să spună: voința de putere (Nietzsche), lupta de clasă (Marx) sau pulsiunile inconștientului (Freud). Hermeneuticile negative, rabinice practică, ca și hermetismul, o ontologie a secretului. O hermeneutică pozitivă concepe textul ca fiind făcut în mod onest și autorul ca spunând ce vrea să spună. Obstacolele, în acest caz, provin numai din distanța în timp sau spațiu față de originea textului sau din alteritate. Hermeneuticile
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]