1,791 matches
-
(titlu original: "Wiener Blut") este o operetă, a cărei muzică a fost compusă de Johann Strauß (fiul). Premiera a avut loc pe 26 octombrie 1899 la Carltheater din Viena. Libretul operetei prilejuiește o întâlnire cu Viena sfârșitului de secol XIX. ACTUL I Primul ministru al principatului Reuss-Scheiz-Greiz, Vercingetorix - prinț de Gindelbach, sosește la Viena și-l caută pe ambasadorul principatului în capitala Austriei, pentru rezolvarea unor probleme de stat. Eduard-conte de
Sânge vienez () [Corola-website/Science/307565_a_308894]
-
soților, în timp ce celelălte personaje reintră în cursul normal al realității. Astfel, Franzi se va căsători cu Vercingetorix și Kagler cu Roza, iar Eduard și Gabriela vor fi nașii lui Josef care se va căsători cu Pepi. Cortina cade la sfârșitul operetei peste o atmosferă de voie bună și dragoste de viață.
Sânge vienez () [Corola-website/Science/307565_a_308894]
-
de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj (1966-1973). A fost un student eminent. Încă din anii studenției s-a impus ca interpret, prin calitățile deosebite ale timbrului său vocal, bogăția și valoarea repertoriului ales. A interpretat și arii din operă și operetă. Din 1973 este licențiat în artă, specialitatea muzică clasică. În același an, după absolvire a devenit prim solist al ansamblului artistic "„Rapsodia română”", în cadrul căruia a activat până în 1991, anul desființării ansamblului. În 1991 a fost angajat la Ministerul de
Gheorghe Turda () [Corola-website/Science/307617_a_308946]
-
tânărul Florimond învăța istoria, filozofia, literatura și poezia, studiind în același timp sârguincios muzică - teoria, armonia, contrapunctul, orchestrația, pianul, orgă. Câstigându-și existența că organist la diferite catedrale din Paris, Hervé începe să compună vodeviluri, opere-buffe, pantomime, fantezii, farse, balete, balete-pantomimă, operete, cântece, romanțe, muzică de café-concert, muzica religioasă (messe, cantate), muzica simfonica etc. La vârsta de 17 ani, în 1842, compune primul vodevil - „L’Ours et la Pacha” - că până la sfârșitul vieții să lase posterității un număr imens de lucrări: peste
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
café-concert, muzica religioasă (messe, cantate), muzica simfonica etc. La vârsta de 17 ani, în 1842, compune primul vodevil - „L’Ours et la Pacha” - că până la sfârșitul vieții să lase posterității un număr imens de lucrări: peste 120 de vodeviluri, pantomime, operete, mai bine de 20 de balete, reprezentate la „Folies-Bergeres” și la „Teatrul Imperial” din Londra etc. Dacă ținem seama și de faptul că la mare parte din lucrările lui a compus textele și a făcut libretele, ca toată viața a
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
care pot fi cuprinse toate lucrările lirice executate în teatrul sau și apoi în “Folies-Nouvelles” din Faubourg, de la „Don Quijote et Sancho Pânză” (1848) până la „Le Joueur de Flute” (1864). b) Perioadă “Trilogiei”, la “Folies Dramatiques”, în care a realizat marile operete: „L’Oeil crevé” (1867), „Chiperic” (1868) și „Petit Faust” (1869), perioada de maturitate, în care Hervé a demonstat o imaginație muzicală adecvată acestui gen nou, opereta. c) Perioadă celor “cinci operete” de la “Variétes”: „La Femme a Papă” (1879), „La Roussotte
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
de Flute” (1864). b) Perioadă “Trilogiei”, la “Folies Dramatiques”, în care a realizat marile operete: „L’Oeil crevé” (1867), „Chiperic” (1868) și „Petit Faust” (1869), perioada de maturitate, în care Hervé a demonstat o imaginație muzicală adecvată acestui gen nou, opereta. c) Perioadă celor “cinci operete” de la “Variétes”: „La Femme a Papă” (1879), „La Roussotte” (1881), „Lili” (1882), „Mam’zelle Nitouche” (1883) și „La Cosaque” (1884), care reprezintă “a treia manieră” a lui Hervé, când el, ca și Offenbach, caută să
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
Trilogiei”, la “Folies Dramatiques”, în care a realizat marile operete: „L’Oeil crevé” (1867), „Chiperic” (1868) și „Petit Faust” (1869), perioada de maturitate, în care Hervé a demonstat o imaginație muzicală adecvată acestui gen nou, opereta. c) Perioadă celor “cinci operete” de la “Variétes”: „La Femme a Papă” (1879), „La Roussotte” (1881), „Lili” (1882), „Mam’zelle Nitouche” (1883) și „La Cosaque” (1884), care reprezintă “a treia manieră” a lui Hervé, când el, ca și Offenbach, caută să perfecționeze genul operetei. Melodist de
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
celor “cinci operete” de la “Variétes”: „La Femme a Papă” (1879), „La Roussotte” (1881), „Lili” (1882), „Mam’zelle Nitouche” (1883) și „La Cosaque” (1884), care reprezintă “a treia manieră” a lui Hervé, când el, ca și Offenbach, caută să perfecționeze genul operetei. Melodist de mare inspirație, cunoscător al meșteșugului componistic, Hervé a lăsat posterității pagini de mare valoare artistică. Solidele cunoștințe tehnice muzicale, căpătate în anii de studiu, l-au ajutat să realizeze pagini durabile, pagini de opereta veritabilă “care să facă
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
caută să perfecționeze genul operetei. Melodist de mare inspirație, cunoscător al meșteșugului componistic, Hervé a lăsat posterității pagini de mare valoare artistică. Solidele cunoștințe tehnice muzicale, căpătate în anii de studiu, l-au ajutat să realizeze pagini durabile, pagini de opereta veritabilă “care să facă publicul să râdă”. La 3 noiembrie 1892, jovialul Florimond Ronger, zis Hervé, moare, fără a fi cunoscut în viață răgazul, odihnă. A compus până în clipa morții.
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
(traductibil ca "„domnișoara Mironosiță“") este o operetă compusă de Florimond Ronger (Hervé) pe un libret în limba franceză de Henri Meilhac și Albert Millaud. Premiera, în trei acte, a avut loc la 26 ianuarie 1883 la "Théâtre des Variétés" din Paris. Subiectul operetei cuprinde multe aspecte luate
Mam’zelle Nitouche () [Corola-website/Science/307651_a_308980]
-
domnișoara Mironosiță“") este o operetă compusă de Florimond Ronger (Hervé) pe un libret în limba franceză de Henri Meilhac și Albert Millaud. Premiera, în trei acte, a avut loc la 26 ianuarie 1883 la "Théâtre des Variétés" din Paris. Subiectul operetei cuprinde multe aspecte luate chiar din viața compozitorului. Ridiculizează principiile și metodele de educație folosite în pensioanele de călugărițe, unde elevele primeau o educație artificială, ruptă de viață, departe de realitate dar plină predici religioase, de falsă pioșenie, transformându-le
Mam’zelle Nitouche () [Corola-website/Science/307651_a_308980]
-
exemple negative subalternilor. ACTUL I TABLOUL I Tânărul Celestin duce o dublă existență: la mânăstire ocupă postul de organist și maestru de muzică, iar seara, după ce-și termină serviciul, merge discret la teatru unde, sub numele de Floridor, repetă opereta sa “Babet și Cadet”. Colonelul Alfred Chateau - Gibus, fratele Maicii superioare a mânăstirii îi face o vizită acesteia, propunându-i să o mărite pe Denise de Flaviny, cea mai bună elevă a pensionului cu un locotenent din regimentul său, Fernand
Mam’zelle Nitouche () [Corola-website/Science/307651_a_308980]
-
de Flaviny, cea mai bună elevă a pensionului cu un locotenent din regimentul său, Fernand de Champlâtreux. În urma acestei căsătorii mânăstirea va primi o importantă donație. Denise, care iubește în taină teatrul, descoperă că Celestin este de fapt autor de operetă și dorește din tot sufletul să participe și ea la premieră. Tânărul locotenent Champlâtreux, nu prea încântat de o căsătorie silită, vine să o cunoască pe Denise, dar i se îngăduie doar să-i vorbească fără să o vadă. Celestin
Mam’zelle Nitouche () [Corola-website/Science/307651_a_308980]
-
încântat de o căsătorie silită, vine să o cunoască pe Denise, dar i se îngăduie doar să-i vorbească fără să o vadă. Celestin este înștiințat de Maica superioară că trebuie să o conducă pe Denise chiar în seara premierei operetei sale la Paris, la părintii ei care au chemat-o urgent. Denise rezolvă imediat încurcătura, propunându-i “maestrului de muzică” să plece cu trenul următor la Paris, ca să poată asista și ea la premieră. TABLOUL II În culisele teatrului Pontarcy
Mam’zelle Nitouche () [Corola-website/Science/307651_a_308980]
-
culise sunt emoționați, cum este și firesc în seara premierei. Corinne, interpreta principală și vedeta trupei, extrem de capricioasă, datorită unor scene de gelozie, pleacă cu colonelul Chateaux Gibus după primul act, spre disperarea directorului. Dar Denise, care învățase în secret opereta pe dinafară salvează situația, interpretând ea rolul principal. În culise îl cunoaște pe tânărul locotenent Champlâtreux, neștiind că acesta îi fusese destinat ca soț, înainte de a pleca din mănăstire. După terminarea premierei care s-a încheiat cu mare succes datorită
Mam’zelle Nitouche () [Corola-website/Science/307651_a_308980]
-
hoți. ACTUL II TABLOUL III În curtea regimentului, Floridor și Denise sunt aduși de un soldat și luați în primire de caporalul Loriot, cu intenția de a fi arestați ca niște delincvenți. Ofițerii din regiment, care au asistat la premiera operetei lui Floridor, au surpriza de a o reîntâlni pe “tânăra artistă” și pe autor. Cu toții doresc să bea o cupă cu șampanie, sărbătorind încă o dată succesul premierei, spre disperarea lui Floridor care are misiunea de a o duce pe Denise
Mam’zelle Nitouche () [Corola-website/Science/307651_a_308980]
-
de țări din întreaga lume, precum și la cea din 2006 sub baghetă lui Vladimir Fedoseyev. În sfîrșit, dar deloc în cele din urmă, trebuie amintită prima ei prestație într-un film de televiziune - The Genius of Mozart, realizat de BBC. Opereta în trei acte, Elenă Moșuc (Soprana), Elisabeth, Mercedes; Zoran Todorovich (Tenor), Georg, Sascha, Münchner Rundfunkorchester, Dirijor: Ulf Schirmer cpo Records, 4. 2006, 77'22 Elenă Moșuc (soprana), Sabine Vatin (pian) Arte Nova (BMG Entertainment), 4. 2002, 72'53 Elenă Moșuc
Elena Moșuc () [Corola-website/Science/306720_a_308049]
-
opera, concertul, sonata, simfonia și liedul, în secolul al XIX-lea, datorită noilor mișcări culturale generate de romantism, repertoriul muzical se îmbogățește cu noi genuri și apar noi tendințe, cum ar fi poemul simfonic, al cărui fondator este Franz Liszt, opereta (care se se "naște" din opera comică franceză, întemeietorul acestui gen fiind Jacques Offenbach, o creație dramatică similară cu opera, dar mai ușoară, în care dialogurile vorbite alternează cu cele cântate), muzica întâmplătoare (muzică ce nu se încadrează într-un
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
memorial ridicat în onoarea cântăreței în cimitirul "Sf. Vineri" din București, distrus de cutremurul din 1977. În perioada 1996 - 1997, dar în mod definitiv din anul 2002, cu ocazia aniversării a 30 ani de activitate neîntreruptă, "Teatrul de Operă și Operetă" din Craiova devine Teatrul Liric "Elena Teodorini".
Elena Teodorini () [Corola-website/Science/306765_a_308094]
-
Elenei doar după asigurarea reprezentării la "Théâtre des Variétés" și cu condiția unui onorariu substanțial. Cogniard, directorul Teatrului de Varietăți, se arătase de acord cu reprezentarea, dar nu ținuse cont de modul costisitor în care-și înscena Offenbach de obicei operetele, care adusese și teatrul offenbachian "Les Bouffes Parisiens" în pragul falimentului. În timpul probelor a domnit o atmosferă tensionată, provocată de divergențele dintre compozitor și director în chestiunile pecuniare. Nici relațiile divei Hortense Schneider cu Offenbach sau cu Léa Silly, interpreta
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
luteran. Un copil-minune, tânărul a terminat cursul de patru ani de la Academia de muzică "Hochschule" din Viena în doar un an. Printre profesorii săi s-au numărat Gustav Mahler și Felix Weingartner. La vârsta de 16 ani a compus o operetă, "The Beautiful Greek Girl" dar tatăl său care nu a fost entuziasmat. Max a dus apoi opereta la un concurent al tatălui său, care a acceptat să pună opereta pe scenă. Nu doar că Steiner a dirijat la premieră, dar
Max Steiner () [Corola-website/Science/308304_a_309633]
-
în doar un an. Printre profesorii săi s-au numărat Gustav Mahler și Felix Weingartner. La vârsta de 16 ani a compus o operetă, "The Beautiful Greek Girl" dar tatăl său care nu a fost entuziasmat. Max a dus apoi opereta la un concurent al tatălui său, care a acceptat să pună opereta pe scenă. Nu doar că Steiner a dirijat la premieră, dar opereta a rulat timp de un an de zile, spre umilința tatălui său. În jurul vârstei de 20
Max Steiner () [Corola-website/Science/308304_a_309633]
-
și Felix Weingartner. La vârsta de 16 ani a compus o operetă, "The Beautiful Greek Girl" dar tatăl său care nu a fost entuziasmat. Max a dus apoi opereta la un concurent al tatălui său, care a acceptat să pună opereta pe scenă. Nu doar că Steiner a dirijat la premieră, dar opereta a rulat timp de un an de zile, spre umilința tatălui său. În jurul vârstei de 20 de ani Steiner își câștiga existența ca dirijor profesionist. S-a mutat
Max Steiner () [Corola-website/Science/308304_a_309633]
-
The Beautiful Greek Girl" dar tatăl său care nu a fost entuziasmat. Max a dus apoi opereta la un concurent al tatălui său, care a acceptat să pună opereta pe scenă. Nu doar că Steiner a dirijat la premieră, dar opereta a rulat timp de un an de zile, spre umilința tatălui său. În jurul vârstei de 20 de ani Steiner își câștiga existența ca dirijor profesionist. S-a mutat o vreme la Londra după care a venit la New York, unde a
Max Steiner () [Corola-website/Science/308304_a_309633]