1,798 matches
-
În: 1. Metode de comunicare orală (bazată pe limbajul oral, pe cuvântul rostit), la rândul lor subdivizate În: a) metode expozitive (afirmative) din care fac parte: narațiunea, descrierea, explicația, demonstrația teoretică, prelegerea școlară, prelegerea universitară (cursul magistral), conferința, expunerea cu oponent, prelegerea-discuție, conferința-dezbatere, informarea, micro-simpozionul, instructajul, instruirea prin Înregistrări sonore, prin radio etc.; b) metode interactive (interogative, conversative, dialogate) de diverse tipuri: conversația euristică, discuțiile sau dezbaterile, discuția-dialog, consultația În grup, preseminarul, seminarul, discuția În masă, dezbaterea de tipul „mesei-rotunde”, seminarul-dezbatere
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
la Înviorarea acestor modalități de predare, concomitent cu stimularea inovației și introducerii În practică alături de formele clasice (povestirea, descrierea, explicația, prelegerea școlară, cursul magistral, conferința, instructajul etc.) și a unor noi variante expozitive, cum ar fi, de exemplu, expunerea cu oponent, prelegerea-discuție, conferința-dezbatere, informarea, microsimpozionul, instructajul de fundamentare etc., găsindu-le nu numai un specific, ci și un loc și un rol distinct și activ În ansamblul procesului didactic. O cerință primordială a creșterii eficienței comunicării rămâne, fără Îndoială, adecvarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
universitare, „comunicarea verbală se realizează În Întregime În sens unic și primează tehnicile pedagogice, ca elocința, gesturile și talentul profesorului”, așa cum remarcă N. MacKenzie și colaboratorii săi (MacKenzie, Michael, Jones, 1975, p. 148). 11. Expunerea cu oponenttc "11. Expunerea cu oponent" Recent, prelegerea cu oponent se afirmă ca o nouă variantă dramatizată a expunerii. Ea se deosebește de prelegerea obișnuită prin prezența celui de-al doilea cadru didactic sau a unui membru (elev, student, cursant bine informat, cu spirit critic și
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
realizează În Întregime În sens unic și primează tehnicile pedagogice, ca elocința, gesturile și talentul profesorului”, așa cum remarcă N. MacKenzie și colaboratorii săi (MacKenzie, Michael, Jones, 1975, p. 148). 11. Expunerea cu oponenttc "11. Expunerea cu oponent" Recent, prelegerea cu oponent se afirmă ca o nouă variantă dramatizată a expunerii. Ea se deosebește de prelegerea obișnuită prin prezența celui de-al doilea cadru didactic sau a unui membru (elev, student, cursant bine informat, cu spirit critic și simț psihologic) din rândurile
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
momente oportune, se Încearcă o Înviorare a expunerii, se intenționează să se sublinieze dificultățile conceptuale, să sedirijeze participarea grupului auditor, să se concentreze interesul asupra argumentației folosite (MacKenzie, Michael, Jones, 1975). Ca orice tehnică de dramatizare (dramatising device), expunerea cu oponent Încearcă să obțină un efect dramatic de identificare, participanții lăsându-se absorbiți de problema (ideea) care li se prezintă, până la identificarea cu ea și la aprofundarea, pe această cale, a unor noțiuni și judecăți, la Întărirea convingerilor, a trăirilor afective
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ea și la aprofundarea, pe această cale, a unor noțiuni și judecăți, la Întărirea convingerilor, a trăirilor afective legate de noile cunoștințe. Evident, folosirea acestei modalități de expunere, care ia oarecum forma unui „spectacol didactic”, bine echilibrat, pretinzând profesorului și oponentului său să „joace roluri”, să conceapă și să realizeze dialoguri, solicită anumite calități artistice (de actor), cu deosebire aptitudinea de a ști să folosească adecvat procedeele și mijloacele artei dramatice, precum și capacitatea de a realiza un acord perfect Între calitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
fotografii, imagini proiectate etc.) poate să Învioreze foarte mult mersul discuției. Deasemenea, una dintre condițiile intelectuale esențiale ale unei cooperări fructuoase consistă În capacitatea fiecărui participant de a Înțelege punctele de vedere ale celorlalți, de a manifesta receptivitatea cuvenită față de oponenți și de a-și adapta propria sa acțiune sau contribuție personală la ale acestora, de a folosi priceperea de a contraargumenta, instituindu-se În felul acesta un climat favorabil de„receptivitate” a gândirii Între membrii grupului dat (Aebli, 1973, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
să combată felul În care sunt rezolvate În operă problemele, personajele, conflictele etc. (integrată uneori chiar În lecție), fie forma unui spectacol, cu aspect de proces judiciar (ceea ce presupune elaborarea unui scenariu adecvat) realizat În cadrul cercului dramatic. c) Expunerea cu oponent (tratată În capitolul I, partea a doua) reprezintă și ea o variantă a dramatizării metodei expunerii. d) În sens mai larg, metoda dramatizării Înseamnă a pune elevii/studenții În fața „dramei științei”, a spectacolului căutării, a experimentării mai multor variante, a
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de relații cu persoane din emigrație. Steinhardt devenise deja un urmărit periculos. I se confiscase pentru prima dată Jurnalul fericirii, se desfășurase o anchetă în urma acestei confiscări, în perioada decembrie 1971februarie 1973. Securitatea începea să simtă în el un veritabil oponent al sistemului. În acest Plan de măsuri (documentul 46) se consemnează că: "În prezent Steinhardt Nicu-Aureliu este semnalat că întreține relații cu persoane stabilite în străinătate cunoscute cu poziții ostile față de țara noastră, între acestea fiind: Eugen Ionescu, Emil Cioran
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cele mai dezastruoase, de la amputări teritoriale sau schimbarea regimului politic până la dispariția de pe hartă, societatea unui stat înfrânt devenind extrem de vulnerabilă în fața voinței cuceritorului. În sectorul militar al securității se iau în considerare măsuri precum amenințarea cu folosirea forței de către oponent, blocada, bombardamentele limitate sau războiul total; manifestarea amenințărilor din acest domeniu este foarte variată, statele pregătind strategii speciale pentru a le răspunde în mod adecvat. Dezvoltarea de strategii menite a răspunde preocupărilor din acest sector se referă la probleme precum
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
o politică externă expansionistă. Scopul acestei balanțe de putere nu mai este acela din secolul al XIX-lea, și anume păstrarea unui echilibru între capacitățile relative ale marilor poli ai sistemului; el constă mai degrabă în câștigarea unui avantaj asupra oponentului, prin care să-ți sporești securitatea sau șansele de a supraviețui unui conflict cu el. Desigur, în această perspectivă trebuie să ținem cont și de transformarea masivă a modului în care războaiele sunt înțelese și se poartă, schimbare produsă de
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
profund ofensive sau poate existe situația în care măsuri ofensive să fie necesare în vederea apărării. Casus foederis - se referă la scopul angajamentului pe care și-l asumă aliații în mod reciproc, respectiv la stabilirea în grade diferite de specificitate a oponentului, tipului de răspuns adecvat respectivului oponent, ce tip de acțiuni ale acestui oponent determină răspunsul aliaților etc. Acest angajament pe care și-l asumă aliații poate varia din punct de vedere geografic, teritorial, în funcție de durată, de momentul intervenției, de numărul
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în care măsuri ofensive să fie necesare în vederea apărării. Casus foederis - se referă la scopul angajamentului pe care și-l asumă aliații în mod reciproc, respectiv la stabilirea în grade diferite de specificitate a oponentului, tipului de răspuns adecvat respectivului oponent, ce tip de acțiuni ale acestui oponent determină răspunsul aliaților etc. Acest angajament pe care și-l asumă aliații poate varia din punct de vedere geografic, teritorial, în funcție de durată, de momentul intervenției, de numărul de forțe cu care participă fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în vederea apărării. Casus foederis - se referă la scopul angajamentului pe care și-l asumă aliații în mod reciproc, respectiv la stabilirea în grade diferite de specificitate a oponentului, tipului de răspuns adecvat respectivului oponent, ce tip de acțiuni ale acestui oponent determină răspunsul aliaților etc. Acest angajament pe care și-l asumă aliații poate varia din punct de vedere geografic, teritorial, în funcție de durată, de momentul intervenției, de numărul de forțe cu care participă fiecare aliat în parte etc. Durata - se referă
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Doyle corespund în linii generale celor două variante majore ale pacifismului democratic: pe de o parte versiunea monadică sau generală, al cărei argument susține ideea unui pacifism general/absolut al democrațiilor, indiferent de natura internă a regimului partenerilor sau al oponenților; pe de altă parte, versiunea diadică sau relațională, ce face referire la o pace separată între democrații, menținând însă caracterul belicos al democrațiilor în relație cu non-democrații. Primul autor avut în vedere este R.J. Rummel, profesor de științe politice la
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
operei lui Savonarola, vezi Girolamo Savonarola, A Guide to Righteous Living and Other Works, traducere în engleză de K. Eisenbichler (Toronto, 2003); și Selected Writings of Girolamo Savonarola: Religion and Politics, 1490-1498, ed. D. Beebe (New Haven, 2006). 115 Un oponent era Niccolò Machiavelli, care a șpionat predică lui Savonarola și a trimis un raport derogator unui florentin aflat la Romă într-o scrisoare datata 9 martie 1498, în Machiavelli and His Friends: Their Personal Correspondence, traducere în engleză de J.
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
105. 25 Ibidem, p. 109. 26 Ibidem. 27 Richard Rorty, Contingenta, ironie și solidaritate, p. 104. 28 Ibidem, p. 107. 29 Ibidem. 30 Ibidem. 31 Ibidem, " Din punctul de vedere pe care il recomand, orice încercare de a-ți aduce oponentul cu spatele la un zid, în acest mod, eșuează când zidul la care este condus ajunge să f ie văzut că încă un vocabular, încă un mod de a descrie lucrurile. Atunci zidul se dovedește a fi doar un decor pictat, încă
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
în discuția pe marginea cărții lui Johnson, gânditori evoluționiști ca Stephen Jay Gould și Michael Ruse au atras atenția tocmai asupra faptului că există înțelegeri ale teismului care nu sunt incompatibile cu știința darwiniană. Johnson nu și-ar fi dorit oponenți care argumentează în acest fel, ci evoluționiști ca Richard Dawkins sau William Provine, care susțin că știința darwiniană contrazice ideea Creației și credința teistă în genere. Faptul nu trebuie să ne surprindă. Creaționismul tradițional și materialismul, căruia i se asociază
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
lansat atacuri energice împotriva bisericii oficiale. Bogomiliștii respingeau simbolurile religioase: crucea, moaștele sfinților și icoanele. Doctrina lor constituia o provocare atît la adresa autorităților politice, cît și a celor religioase. În aceeași perioadă s-au intensificat și amenințările din afară. Principalul oponent al bulgarilor rămînea Bizanțul, dar trebuiau avuți în vedere și noii invadatori, ungurii și pecenegii. Mai mult, Imperiul Bizantin se afla într-o perioadă de renaștere, iar rușii participau activ la evenimentele din Balcani. În 969, țarul Rusiei, Sviatoslav (964-972
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
imediat întrebarea de ce nu s-a prăbușit imediat întreaga structură sub presiunea convergentă a sectoarelor musulman și creștin ale societății. Un răspuns l-ar putea constitui rezistența sistemului administrativ otoman și capacitatea lui de a-i izola pe potențialii lui oponenți. Poarta (sau Sublima Poartă), un termen aplicat de obicei ocîrmuirii otomane, nu încerca să trateze direct cu cetățenii ca indivizi, preferînd să apeleze la un întreg lanț de intermediari pe care îi putea controla și care, la rîndul lor, puteau fi
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a exprimat dorința pentru a se iniția în tainele luptelor tradiționale thailandeze, muaythai sau kick-box, făcând o solicitare în acest sens către autoritățile care conduc aceste discipline sportive. „Dacă nu va mai ataca oameni în afara ringului și nu va mușca oponenții de urechi, atunci îl vom accepta“, a declarat președintele World Boxing Council Muaythai. l Autoritățile grecești intenționează să construiască un circuit de Formula 1 care ar putea avea efecte benefice atât asupra sporturilor cu motor din această țară, cât și
Agenda2005-12-05-Sport () [Corola-journal/Journalistic/283515_a_284844]
-
Sfîntul Augustin), fie o alternativă la ebraică, inițial prezentată sub forma sanscritei, ulterior însă, prin diversele speculații sau teorii comparatiste care găseau tot felul de asemănări între limbi europene și sanscrită, prin marele conglomerat numit indo-europeana. Opțiunea pentru ebraică avea oponenți serioși, se pare, încă din Antichitate, cînd de pildă Theodoret din Cyr susținea cauza sirienei mai degrabă decît pe cea a ebraicei, în vreme ce Grigorie de Nisa se limita să conteste, vehement însă, vechimea absolută a limbii semiților. Grigorie de Nisa
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
fluent în germană, ungară, croată, engleză, spaniolă, franceză și latină. Al Doilea Război Mondial l-a găsit pe Otto proaspăt absolvent de facultate. Acesta s-a implicat foarte activ pentru a opri conflagrația care era pe cale, fiind de asemenea un oponent vizibil al lui Hitler, pe care a refuzat să-l întâlnească - din acest motiv, și pentru că era un agitant vizibil al Rezistenței austriece, Hitler a ordonat forțelor germane să îl împuște pe Otto dacă îl vedeau. Din fericire, Otto s-
Monarhiile secolului XXI: Adio împăraţilor şi aventurierilor, bun venit monarhiilor populare () [Corola-journal/Journalistic/69420_a_70745]
-
să adere, în această lună, la Schengen, existând un risc de amânare pe o perioadă cuprinsă îmtre șase luni și câțiva ani, precizează Marin Lessenski, expert al European Policy Initiative (EuPI) din cadrul Open Society Institute, informează Mediafax. Acest grup de oponenți nu are o singură listă clară cu argumente, dar dorește să introducă noi criterii, de ordin politic, pentru a permite intrarea celor două țări în zona Schengen. În opinia lui Lessenski, revoluțiile arabe reprezintă un factor impredictibil, care ar putea
Află cum pot afecta revoltele din lumea arabă aderarea României la Schengen () [Corola-journal/Journalistic/61163_a_62488]
-
și Germaniei de a convinge Teheranul să renunțe la proiectata operațiune de rafinare a uraniului. Președintele S.U.A. a relevat și însemnătatea deosebită pe care o acordă unei reglementări de pace între palestinieni și israelieni. Premierul belgian Guy Verhofstadt, unul dintre oponenții cei mai aprigi ai intervenției americane în Irak, a stăruit, în cuvântul său, asupra necesității de a se trage cortina asupra tensiunilor din trecutul recent, în condițiile în care lumea are nevoie de un parteneriat între S.U.A. și Europa, pentru
Agenda2005-09-05-saptamana () [Corola-journal/Journalistic/283436_a_284765]