1,583 matches
-
din Iași. Director al Institutului de Filologie Română "A. Philippide" din Iași. Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației pentru Literatură Generală și Comparată. Volume publicate: Arpegii critice. Explorări în critica și eseistica actuale (2005); Matei Vișniec - un optzecist atipic (2005); Lecturi actuale. Pagini despre literatura română contemporană (2006); Utopia negativă în literatura română (2008); Inorogul la Porțile Orientului. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir, vol. I, Premise. Bestiae Domini, vol. II. Bestiae Diaboli (2013). Mihai Dinu GHEORGHIU este sociolog, profesor
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
rămânând pretext pentru activarea respectivelor viziuni de coșmar care par a bântui existența unora dintre acești poeți. În a doua secțiune sunt expuse modalitățile de concepere a discursului poetic, multe dintre ele putându-se regăsi ca trăsături definitorii în poezia optzecistă: destructurarea limbajului, formele de dialogism, jocul probabilităților, ironia. Cristina Ciobanu afirmă tranșant că, prin trăsăturile sale semnificative, "direcția '80 în poezia română" (folosesc titlul unei cărți a lui Andrei Bodiu) se află sub semnul conceptului de "albatrosism": punerea literarului sub
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prefacerilor ce-și vor pune pecetea și asupra evoluției poeziei noastre contemporane. Poeții albatrosiști au păstrat ceva din trăsăturile modernismului interbelic (fapt care-i apropie de neomodernismul anilor '60), dar au și repudiat sau parodiat alte direcții (anticipând astfel postmodernismul optzecist). Prin urmare, pe următoarea spirală a evoluției poeziei române, așa cum generația albatrosistă (cu destinul ei frânt) se opusese discursului modernist, tot astfel generația '80 se detașează polemic față de neomodernismul anilor '60. Corpusul de texte este bine selectat, amplele resurse teoretice
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
restul generației lor nu au un viitor imediat, ei sunt așa-numita "generație amânată", fapt ce a făcut să li se poată găsi cu greu un loc în literatură. Accente din poezia lor se regăsesc astăzi chiar și în cea optzecistă și nu numai. Totuși nu au avut o epocă aparte de maturizare (a creației), o epocă a lor în care să fie în prim-planul discuțiilor literare, ceea ce le-ar fi permis o anumită ierarhizare, o armonizare a viziunii literare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din "generația pierdută" sunt cu toții crispați, într-un act de confruntare inevitabilă cu propriul lor destin, sigilat de ororile războiului și ale istoriei, care nu oprește din rostogolirea spre apocalipsă"235. Nu e de mirare că în momentul în care optzeciștii vor încerca să-și stabilească modele sau precursori îi vor menționa și pe acești poeți ai unei generații aproape uitate. Poeții amintiți găsiseră deja câteva modalități lirice menite să marcheze distanțarea lor față de poezia modernă, există desigur și elemente de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
contemporană aceea din ultima jumătate de secol ori, mai precis, ceea ce se desemnează prin literatură postbelică. Dintre promoțiile pe care le identifică Laurențiu Ulici 236 ('60, '70, '80) în așa-numita generație postbelică ne vom opri mai ales asupra celei optzeciste, fără a neglija nici nouăzeciștii, pentru că aici se simte mult mai bine influența literaturii occidentale, aici se realizează orientarea spre postmodernism cu toate implicațiile pe care le aduce aceasta. Vom evita să insistăm asupra promoțiilor '60, '70 pentru că odată cu debutul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
operează o distanțare polemică față de ceea ce a însemnat literatura anilor '60. E interesant că cel mai adesea teoreticienii postmodernismului și ai generației '80 au fost chiar membrii săi, ca și în cazul generației războiului. În ceea ce privește opoziția stabilită între șaizeciști și optzeciști, se întocmesc chiar tablouri comparative ale elementelor definitorii pentru cele două generații. Așa procedează Al. Cistelecan în Generația și polii ei239 sau Simona Popescu care preferă însă termenul de antimodernism celui de postmodernism și care stabilește următoarea listă de opoziții
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o identitate foarte bine stabilită. Se vorbește astfel despre o generație 2000 (și recent se prefigurează chiar un postdouămiism), un reprezentant al acesteia, Adrian Urmanov, redactează chiar și un manifest, Poemul utilitar, în care încearcă o distanțare atât față de postmodernismul optzecist, cât și față de nouăzecism. Diferențele nu sunt atât de evidente în ceea ce privește producția poetică propriu-zisă. Manifestul fracturismului împrumută limbajul specific mișcărilor de avangardă "fracturismul desfide șoarecii de bibliotecă, cât și poezia scrisă pe diploma de absolvire a facultății", propunând o literatură
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dar care ar suna fals într-un discurs cotidian. 3.2. Poezia ca exercițiu de sinceritate. Luciditatea Refăcând în sens invers parcursul literaturii contemporane, remarcăm o oscilare între lirismul subiectiv și cel obiectiv, între masca impersonalizării și cea a autobiografismului. Optzeciștii preferă un discurs lucid, în care propria biografie funcționează ca pilon al unei structuri în același timp mitizantă (ficțională) și demitizantă (de ridiculizare a clișeelor literare, a platitudinilor sentimentale pentru că numai astfel ele pot fi repuse în circulație)245. Postmodernismul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cinci într-o cutie de milă/ cu cu privirea singură, tristă, într-o zi/ tu vei coborî fruntea Soarelui palidă și rece/ să vezi ce minte ascunde sau - poate o vei dărui." (Fruntea Soarelui rece). Tehnica se păstrează și la optzeciști, unde aflăm aceleași alunecări dinspre banal spre un univers aparent absurd, sincopat: "A aruncat cu paharul de perete/ A strigat ospătarul:/ - Eu cu Gicu și Ion/ am băut un milion!/ Acum "Gicu și Ion" vine la mine/ sprijinit în baston
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu mai e loc de refugiu în transcedental pentru că acesta a fost cucerit de profan: "singurătățile serii cu cuțitele-n mână/ ne țin de urât" sau "se uită la soare ca la un hoț ieșit, ziua, din mine." (Panopticum). Poezia optzecistă va aduce chiar o celebrare a dispariției laturii metafizice a existenței "și coșul de fabrică era de cărămidă adevărată, nimic nu era metafizic și asta te excita/ cum îți lăsai sânul să radieze în amurgul de iarnă/ așa cum vibrează peste
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să-mi fac un autoportret./ Aici o să desenez inima - o gămălie de chibrit,/ aici, creierul - un aparat sacru și concret." (Portret). Notațiile sunt scurte, există întotdeauna impresia de dialog. De altfel, trăsătura aceasta a stilului său evocă, la lectură, poezia optzecistă și nu numai (Florin Iaru în tradiția lui Caragiale e un adevărat maestru al dialogului), ca și conectarea textului poetic la un hipertext. Vom regăsi modalitatea aceasta de a contura parcă prin cuvinte un desen imaginar și la Mariana Codruț
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
coborârea în cotidian ("Luna zău, aș pune-o într-un cuier") și prin refuzul acceptării ordinii, nu atât a ordinii cosmice, cât a celei literare ("să nu se mai miște tradițional"). Intertextul parodic este desigur mult mai evident la scriitorii optzeciști unde dialogul literar nu se realizează doar prin parodie, prin tratarea ironică a unor teme și motive literare sau prin aluzie culturală, ci și prin citat sau parafrază a literaturii anterioare. Transpunerea unor motive specifice codului literar înalt în registru
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
că suntem în mod inevitabil separați astăzi de acel trecut - datorită timpului scurs și istoriei ulterioare acelor reprezentări. Există un continuum, dar există, de asemenea, o diferență ironică"255. 6. Demetaforizarea Poezia modernismului se caracteriza printr-o metaforizare extremă. Poezia optzecistă marchează o mutație în modul în care este înțeleasă creația. Ceea ce implică o înlocuire a metaforei cu metonimia, prin aceasta din urmă înțelegând, în maniera în care delimitează termenul Eugen Negrici 256, și o modalitate de structurare a textului poetic
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Pop, Ion, Poezia unei generații, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1973. Piru, Al., Poezia românească contemporană. 1950-1975, Editura Eminescu, București, 1975. Piru, Al. Panorama deceniului literar românesc 1940-1950. Piru, Al., Discursul critic, Editura Eminescu, București, 1987. Regman, Cornel, Dinspre "Cercul Literar" spre "Optzeciști", Editura Cartea Românească, 1997. Regman, Cornel, Cărți, autori, tendințe, Editura pentru literatură, București, 1967. Regman, Cornel, Selecție din selecție, Editura Eminescu, București, 1972. Ruja, Alexandru, Valori lirice actuale, Editura Facla, Timișoara, 1979. *** Scriitori români, coord. Mircea Zaciu. Editura Științifică și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
totul altceva decât proza. Geo Dumitrescu ia distanță față de această modă. De fapt, ia distanță față de orice modă. (Așa se și explică de ce poezia sa nu se demodează odată cu trecerea anilor, ajungând să se combine congruent până și cu poezia optzecistă.)", Alex. Ștefănescu, "La o nouă lectură: Geo Dumitrescu", în România literară, nr. 20/2004. 178 "Apar aici inclusiv procedee care ar putea fi considerate postmoderne avant la lettre: referiri la documente sau lucrări fictive, note în subsolul poemului, ironii dintre
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
liber, de la primele pagini, oricum de la primele cărți scrise de el, un artist mai mult rațional decât intuitiv, și scria mai mult din cap decât din viscere. Cine s-ar îndoi că așa au stat lucrurile cu acest important scriitor optzecist care iată, ne-a părăsit și el înainte de împlini măcar șaizeci de ani? Am avut privilegiul să citesc ultimul său roman Pupa Russa, ca redactor și i-am scris prietenului Crăciun pe marginea manuscrisului observații, uneori tăioase, alteori crude, pe
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
a se fi împărtășit unii din alții. Mai târziu, Ioan Petru Culianu a bântuit ca un fel de cometă prin căutările mele intelectuale. Echinoxismul și revista Echinox au avut o importanță matriceală în ceea ce mă privește, în anii ’80; poezia optzecistă românească m-a stimulat și ea în sensul asimilării unei noi paradigme culturale. Recapitulând deci: viabilitatea unor modele depinde nu doar de corpusurile de idei pe care le reprezintă, ci și de structura interioară a receptorilor, a celor asupra cărora
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Dan Gulea, fără să simt neînțelegerea - tipică exegeților români - pentru extraliterarul din literarul avangardist. Dan Gulea, Domni, tovarăși, camarazi. O evoluție a avangardei române, Paralela 45, 2007 Scriitori pe „drumul fantomelor“ Bogdan Romaniuc Femeia în roșu este un roman documentar, optzecist, dar mai ales postmodern, scris la șase mâini, în doar 17 zile. Cei trei autori, Mircea Nedelciu, Adriana Babeți și Mircea Mihăieș, în roman Emdoi, A., respectiv Emunu, pornesc pe „drumul fantomelor“ (o plecare „nici veselă“, „nici tristă“) în căutarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
de stilul profesionist în care cei doi țăcăneau la mașinile lor ore în șir, șnur, pagină după pagină. Îi auzea din camerele unde ei lucrau și îi venea să moară de rușine și invidie. Dar până la urmă a biruit. Roman optzecist, documentar și, în același timp, postmodern, Femeia în roșu are în centrul său un „drum al fantomelor“. Reprezintă acest Iter spectrorum o condiție obligatorie pentru orice romancier? Dacă n-ar fi și o infracțiune (căci toate titlurile capitolelor din roman
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
odraslele de Partid și de Stat erau trimise la studii tot În acea lume prezentată nouă ca execrabilă. Pe când cetățenii obișnuiți se umileau cotidian la cozi, la obținerea unui pașaport și a unei vize, a unei butelii și a rației „optzeciste“ la zahăr, ulei, salam, cetățenii cu drepturi speciale, mai egali decât ceilalți, dispuneau de avantaje care În prezent ne pot părea penibile, dar care atunci Însemnau Totul. O teorie cu putere de circulație și cu un anumit indice de adevăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Porțile Orientului este un roman parodic în care, așa cum mărturisește autorul, „am mers perfect pe structuri sadoveniene“. În Postmodernismul românesc, Mircea Cărtărescu definea romanul lui Groșan ca fiind o „reciclare parodică a romanului istoric“. Romanul istoric a reprezentat pentru scriitorii optzeciști o sursă de structuri narative și a avut, în perioada comunistă, o funcție de „protejare a discursului“. Groșan reconstruiește o epocă, cu precizia și cu răbdarea unui miniaturist. O sută de ani de zile la Porțile Orientului, care a primit premiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
scriitură, aduce în prim plan lumea fascinantă de la Porțile Orientului, „unde totul se înfățișează mai puțin grav“, așa cum spunea Raymond Poincare. Ioan Groșan, în O sută de ani de zile la Porțile Orientului, integrează, am putea spune, procedeele narative ale optzeciștilor într-o proză cu o structură clasică. Groșan reface, sub forma unei parodii, istoria Hanului Ancuței. Întâmplările din roman sunt proiectate în secolul al XVII-lea, în Moldova: „Pe la 1600 și ceva, dacă cineva și-ar fi sumețit privirea peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
către un scop care-l transcende. Iar scopul este eliberarea. Am mai vorbit și cu altă ocazie despre o mișcare ce mi se pare emblematică în opera lui Danilov de la Mirele orb încoace: ironia predomnitoare și fantastă din primele volume „optzeciste“ ale poetului, rezultată din confruntarea transcendentului cu o realitate fatalmente insuficientă, se efasează și aproape dispare din volumele mai noi de poezie, pentru a se refugia în romanele recente și în variatele scenarii epice pe care autorul le prezintă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
ambiguitățile cele mai evidente și deschis asumate. O notabilă definiție a intransigenței morale riguroase, formată și trăită în anii cei mai sumbri ai ceaușismului, întâlnim la Matei Călinescu, în recenta sa corespondență, reluată cu Ion Vianu. Este vorba de generația optzecistă. Ea se caracterizează printr-o opoziție mută dar admirabil de dârză față de cultura oficială, față de paternalismul grotesc al partidului, față de întreaga farsă stridentă a național comunismului pe un fond social tragic, cu aproape toate caracteristicile unei situații concentraționare 10. Valorile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]