1,583 matches
-
oracole" stupide -, așa cum apare ea, de pildă, în "Antologia inocenței" a lui Iordan Chimet, de la "poemele" nebunilor descoperiți de suprarealiști, de la umorul negru al bancurilor sinistre, dar și dintr-o tradiție a intertextualității în poezia românească mai recentă, pe filieră optzecistă (Florin Iaru, Ion Stratan). Urmîndu-i pe aceștia din urmă și, prin ei, pe Brumaru, Dimov sau Foarță, tânărul poet este un rimator prin excelență, opus tradiției prozaice și biografiste a celor mai mulți poeți de azi. Deși apare el însuși ca personaj
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
s-au ridicat și au plecat acasă". "Bucla" este o carte umană, de "poezie-poezie", sensibilă și amuzantă, care poate fi citită de oricine, de la un copil la un cititor rafinat. Plăcerea lecturii o egalează aici pe cea din vechile volume optzeciste, pe care le mai deschid uneori cu nostalgie, suflând colbul de pe ele. Domnului profesor, cu dragoste Nu sîntem un neam fără mari valori. între țările Orientului - fiindcă, dacă apartenența noastră la Europa mai suportă discuții, orientali sîntem cu asupra de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
adversităților și cenzurii, o literatură, adică un sistem, 167 în bună parte valabil și azi, și nu doar o grămadă de scrieri. Desigur, au existat și în acea epocă grupuri și grupuscu-le marginale sau subterane: oniricii, "singaporenii", "tîr-goviștenii", mai târziu optzeciștii, dar acestora nici nu le-a trecut prin cap să se opună "imperiului": exista un centru necontestat care dispunea de întreaga putere necesară pentru validarea autorilor și operelor individuale și care-și subordona instituții importante ca Uniunea Scriitorilor, revistele literare
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să se producă pașnic - în ciuda rezistenței dârze a "șaptezeciștilor" ce se vedeau amenințați de niște tineri necunoscuți - tot datorită criticilor în cauză, care-i giraseră, îi apăraseră și îi "crescuseră" pe noii veniți, întinerind la rândul lor prin influența acestora. Optzeciștii se pregăteau să intre în rețeaua de fier a vechii ordini asemenea barbarilor pacificați ce primeau pământ la marginea imperiului, cu datoria de a-l lucra și apăra. Revoluția a schimbat însă totul. Brusc, arhonții vechii puteri și-au abandonat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Occident pe care le avem în România de azi. Această concertată "overreaction" m-a speriat și m-a lămurit. Ea a arătat cât de puțină dreptate avea Nicolae Manolescu când afirma, o dată, că azi puterea culturală ar fi în mâinile optzeciștilor. Vai, lucrurile stau cu totul altfel! Reacția antioptzecistă (politică, ideologică și culturală) e dominanta culturii românești contemporane. Răspândită, din motive diverse, atât între cei mai în vârstă, cât și printre tineri (vezi ciudata alianță dintre "șaptezeciști" și "nouăzeciști", conspirație tipică
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se străduiesc să te discrediteze, ba 193 chiar se dezic și de entuziasmul de altădată? Știi un om care i-a luat de-o parte pe toți prietenii tăi și "le-a deschis ochii" în privința ta: ești un Marin Sorescu optzecist, un trădător al generației tale, un egoist, un obsedat de glorie și de premii. Știi pe altul care te-a acuzat că vrei premiul Nobel într-un mod în care poți acuza pe oricine de orice. Știi pe al treilea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Barbu, D.R. Popescu și Fănuș Neagu", îmi spunea deunăzi un profesor de română de la un liceu bucureștean unde am fost invitat. "Fiindcă dacă ești într-un manual, poți fi sigur că nu te mai citește nimeni. Ce să căutați dumneavoastră, optzeciștii, în manuale? Cum să 277 analizezi în fața copiilor o poezie de Iaru fără s-o omori definitiv? Dac-aș fi în locul dumneavoastră, m-aș ruga de ministra învățămîntului să-și termine mai repede restaurația începută, să vă dea afară pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de a o utiliza din plin în ceea ce scrie. Lucru și mai uimitor: el sărea direct în tagma romancierilor (asta dacă acceptăm faptul că Intermezzo este un roman), ocolind traseul relativ lin și „formator“ al prozei scurte, atât de plăcut optzeciștilor. Marin Mincu își încercase până în acel moment norocul cu poezia, critica de întâmpinare sau teoria literară. Intermezzo a fost, după părerea mea, un act de curaj: atât din motivele enumerate mai sus, cât și din cauza asumării unei identități cu actantul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
mai ales după experiența de un deceniu a unor politici de acest fel în fosta Iugoslavie. Ar fi, cred, instructiv de analizat felul în care s-a realizat, în primele luni după revoluție, compromiterea a ceea ne apăruseră nouă, scriitorilor optzeciști participanți la mitingul din fața casei preotului Laszlo Tökes, din 15 și 16 decembrie 1989 (adică lui Ion Monoran, George Șerban, Vasile Popovici, Viorel Marineasa, Doina Pașca-Harșani, Gheorghe Secheșan, Eugen Bunaru, Lucian Vasile Szabo) ca fiind o realizare epocală: și anume
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
sau excentric nu are nici cea mai mică relevanță pentru filozofia lui. Și Kant era grotesc, și Wittgenstein era excentric. Ei și? De unde atunci prezumția că putem vorbi despre Noica, Heidegger și Wittgenstein cu aplombul cu care îi invocăm pe "optzeciști"? Cum de se mariază atât de bine ignoranța și morga? Este un semn de noblețe mentală să știi să admiri ceea ce te depășește. În principiu, fiecare dintre noi poate, dacă are timp pentru asta și interesul nu îi lipsește, să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Dan Gulea, fără să simt neînțelegerea - tipică exegeților români - pentru extraliterarul din literarul avangardist. Dan Gulea, Domni, tovarăși, camarazi. O evoluție a avangardei române, Paralela 45, 2007 Scriitori pe „drumul fantomelor“ Bogdan Romaniuc Femeia în roșu este un roman documentar, optzecist, dar mai ales postmodern, scris la șase mâini, în doar 17 zile. Cei trei autori, Mircea Nedelciu, Adriana Babeți și Mircea Mihăieș, în roman Emdoi, A., respectiv Emunu, pornesc pe „drumul fantomelor“ (o plecare „nici veselă“, „nici tristă“) în căutarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
de stilul profesionist în care cei doi țăcăneau la mașinile lor ore în șir, șnur, pagină după pagină. Îi auzea din camerele unde ei lucrau și îi venea să moară de rușine și invidie. Dar până la urmă a biruit. Roman optzecist, documentar și, în același timp, postmodern, Femeia în roșu are în centrul său un „drum al fantomelor“. Reprezintă acest Iter spectrorum o condiție obligatorie pentru orice romancier? Dacă n-ar fi și o infracțiune (căci toate titlurile capitolelor din roman
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
odraslele de Partid și de Stat erau trimise la studii tot În acea lume prezentată nouă ca execrabilă. Pe când cetățenii obișnuiți se umileau cotidian la cozi, la obținerea unui pașaport și a unei vize, a unei butelii și a rației „optzeciste“ la zahăr, ulei, salam, cetățenii cu drepturi speciale, mai egali decât ceilalți, dispuneau de avantaje care În prezent ne pot părea penibile, dar care atunci Însemnau Totul. O teorie cu putere de circulație și cu un anumit indice de adevăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Ambigua, poeme, 1992, Editura Moldova, Iași; Cerul pe pămînt (prefață de Emil Iordache), poeme, 1998, Editura Timpul, Iași; Abatorul Îngerilor, poeme, 1998, Editura Cogito, Colecția "Poesis", Oradea; Prada din Rai (postfață de Gheorghe Grigurcu), poeme, 2000, seria "La Steaua Poeți optzeciști", Editura Axa, Botoșani; Jocul de-a Dumnezeu/ Playing God (traducere Olimpia Iacob), poeme, 2002, Editura Limes, Cluj-Napoca; Duminica din trăsnet, poeme, 2002, Editura Cartea Românească, București; Povestiri din Cumania, proză, 2004, Editura Timpul, Iași; Ambigua (antologie, prefață de Gheorghe Grigurcu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
muzica simfonică este un tranchilizant pentru mine și ascult cu infinită plăcere Mozart, Vivaldi (Anotimpurile), Beethoven, Bach, ei bine, nebunul, genialul Henri Michaux este unul din scriitorii mei preferați", mărturisește poetul Ovidiu Genaru. Născut la 10 noiembrie 1934, Bacău, scorpionul "optzecist" recomandă prietenilor pilula de sănătate: "Să urci scările a cel puțin patru etaje". Singura lui "boală": dragostea pentru cetățile medievale. Iubește călătoriile în țară și în străinătate. Motivul călătoriei îl predispune la un cvasinomadism. Face piața și alte cumpărături, rezolvă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
detaliu. În fine, dacă o excepție confirmă regula, atunci aceasta se numește Deliruri și delire. O antologie a poeziei onirice românești... Oricum, cu Arcadie Suceveanu, multe disocieri care ocupă deseori capul de afiș al disputelor literare se dovedesc futile. Șaptezecist? Optzecist? Modernist? Postmodernist? Mărul îndrăgostit de vierme (Augusta, 1999) este dovada sigură a faptului că Arcadie Suceveanu mânuiește cu aceeași siguranță și dezinvoltură metafora cu substrat metafizic și ironia, biografismul de suprafață și scenariul solemn, paradoxul avangardist și scepticismul care ascunde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cu aer fantast (ca în superba Mașină apocaliptică), trecînd chiar dincolo de comedia cotidianului pentru a instaura, sub aerul apăsător al tablourilor suprarealiste, cinstirea metafizicului. Dar Suceveanu, anunțînd cumva ruptura (pe care ultimul val o si bifează), nu acceptă, neapărat, rețetele "optzeciste"; poet matur, el s-a impus ca un nume important al liricii noastre. [...] Și experiența tragică a dezrădăcinării si utopia "tării pierdute" si nostalgia ingenuității hrănesc fondul reflexiv. Dar această poezie e, mai cu seamă, îndatorată unui existențialism vibratil, interogativ-filosofard
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
către un scop care-l transcende. Iar scopul este eliberarea. Am mai vorbit și cu altă ocazie despre o mișcare ce mi se pare emblematică în opera lui Danilov de la Mirele orb încoace: ironia predomnitoare și fantastă din primele volume „optzeciste“ ale poetului, rezultată din confruntarea transcendentului cu o realitate fatalmente insuficientă, se efasează și aproape dispare din volumele mai noi de poezie, pentru a se refugia în romanele recente și în variatele scenarii epice pe care autorul le prezintă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
regimul ceaușist avea să fie răsturnat și că voi putea din nou publica în românește. În anii ’80 scriam puțin și doar în franceză. Dar eram cât de cât la curent cu ce se scria în România, eram invidios pe optzeciștii care continuau nestingheriți pe calea deschisă de noi, de grupul oniric și școala de la Târgoviște. Aș fi făcut orice să pot publica și eu în România. — Dă-o dracului de literatură! țipa criticul literar și estetul subțire în chilia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
că am avut vreodată antenă pentru proza lui”, a declarat criticul. Dar n-a avut antenă nici pentru Virgil Mazilescu, nici pentru Mircea Ivănescu, pe care îl compară, hodoronc-tronc, cu Macedonski, nici pentru Ion Mureșan, comparat cu Labiș. Din textualismul optzecist nu înțelege de fapt nimic; ca și maestrul său G. Călinescu, el respinge ideea de avangardă, face abstracție, după cum subliniază Marin Mincu (într-o serie de patru articole publicate în Cotidianul), „de estetica rupturii” și nu înțelege ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
apărut în primăvara anului trecut la Editura ALL: Războiul literaturii nu s-a încheiat. Nu pare să le fi trecut prin gând talentaților publiciști din jurul Intervalului să semnaleze măcar această carte. E foarte posibil ca Mușina și Crăciun, teoreticienii generației optzeciste, să fi avut această viziune heracliteană asupra literaturii independent de mine. Tot așa cum textualismul lor și a altora din generație nu s-a inspirat neapărat din textele mele scrise în anii ’60 în România sau în anii următori în Franța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
însușește termenul de „scriitor-negustor”, folosit în mai multe rânduri de Sorin Alexandrescu. Dar asta încă n-ar fi mare lucru: furtișaguri adolescentine. Ce m-a frapat cel mai tare a fost o frază a aceluiași Mușina, care se plângea că optzeciștii, lipsiți de curaj și de imaginație, n-au reușit niciodată să se emancipeze complet de sub tutela maeștrilor lor: Manolescu, Livius Ciocârlie, Mircea Martin, E. Simion, Mircea Zaciu. Cum se poate ca o generație de poeți și romancieri, căci mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
au reușit niciodată să se emancipeze complet de sub tutela maeștrilor lor: Manolescu, Livius Ciocârlie, Mircea Martin, E. Simion, Mircea Zaciu. Cum se poate ca o generație de poeți și romancieri, căci mai ales aceștia s-au remarcat și nicidecum critica optzecistă, cum se poate ca această generație să aibă drept maeștri din generația precedentă numai și numai critici? Nici unul dintre maeștrii poetului Mușina n-a fost poet, Mircea Ivănescu nu există pe lumea asta! Iar Crăciun cade și el tot din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
său, așa cum îmi ofereau nenumărați alți colegi, în general, mai puțin înzestrați. Ce să fac, așa am fost obișnuit, să fiu răsfățat de poeții români. Ironia soartei vrea ca nedreptatea literară să fie reciprocă: de ce să mă indignez eu că „optzeciștii” nu m-au citit, dacă nici eu nu-l citisem pe Paul Daian! Spre norocul nostru, mai bine zis al poeziei însăși, Nicole Țone, înflăcăratul și harnicul poet-editor, a prezentat cu ocazia Salonului cărții, la „Lăptărie”, volumul antologic al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
ca un șef al opoziției decât ca un președinte care a câștigat confortabil alegerile. Oare chiar nu conduce el România? Au circulat chiar și zvonuri în legătură cu provocarea de alegeri anticipate, adică scoaterea la pensie a președintelui actual. Conflict între generații: optzeciștii împotriva șaizeciștilor! O să mi se explice că e normal să existe tensiuni între președinte și șeful Executivului, că așa a fost încă din toamna lui 1990. Iar când așa-zisa dreaptă a preluat puterea, n-a fost mai brează nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]