3,041 matches
-
asta se Întâmpla cu băieții cei mai frumoși. Dar, vai, acest adorat eunuc s-a Înecat pe când pescuia pe malul râului Yangzi, iar trupul lui a pornit În jos pe râu plutind fără barcă, Înghițit de uitare. Părinții eunucului, din orășelul Longgang, cărora le-au fost trimise posesiunile sale, au păstrat cu sfințenie sicriul Într-un șopron, În speranța că trupul rătăcit al fiului lor se va Întoarce Într-o zi. Generațiile următoare au sărăcit din cauza unui complex de cauze: secetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lui Dwight despre boicoturi, el voia neapărat să facă această călătorie pentru că numai cu un an În urmă aflase că stră-străbunicul din partea mamei plecase În Birmania, În 1883, lăsându-și În urmă soția și cei șapte copii, În Huddersfield, un orășel industrial din Yorkshire. Se angajase la o societate britanică de cherestea și, se povestea În familie, fusese atacat de băștinași undeva pe malul râului Irrawaddy, În 1885, cu un an Înainte ca britanicii să preia În mod oficial conducerea vechii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
premii importante. Acum s-a pensionat, dar a fost invitat de către Asociația de Hipism din Japonia să-i învețe pe tinerii jochei dintr-o școală de călărie din Chiba metode profesioniste de călărit. S-a născut în Irlanda, într-un orășel de la perifieria Dublinului. Încă mai are acea casa de acolo. Are trei fii și două fiice, dar toți sunt căsătoriți și locuiesc foarte departe de casa lui. Are doi nepoți. Familia e unită, iar casa lui Michael este locul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
câteva ponturi. Chiar dacă e prima întâlnire și nu avem prea mult timp la dispoziție, pot deja descifra trăsăturile existențiale ale caracterului său. Pornind de la acest principiu, am tras concluzia că domnul Okuyama este „suflet liniștit“. S-a născut într-un orășel mic din nord-est. A urmat facultatea din apropiere. Cel mai mare dintre cei trei frați, era, așa cum susține el însuși: „un copil ascultător, făceam ce mi se spunea, făceam și sport... genul ăsta de copil.“ În liceu era pasionat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
natura ne-a fericit meleagurile. După ce am lepădat la hotel bagajele voluminoase pentru o ședere de vreo două săptămâni, și cele necesare lucrului pe teren, am pornit în grup spre Deia. Să nu vă închipuiți că e vorba de acel orășel de coastă din partea de nord a binecunoscutei insule spaniole Mallorca! Ce să caut eu tocmai acolo, când pe vremea aceea, la Câmpulung Moldovenesc, la poalele Obcinei Feredeului mai aveam încă Deia noastră, o cabană frumoasă în mijlocul unei poieni minunate, unul
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
l-a apropiat și l-a depărtat, a cerut de zece ori imobilitate perfectă, și când, peste o săptămână, i s-au cerut fotografiile, a mărturisit cu râsul lui subțirel că "totul n-a fost decât o glumă". Pe la serbările orășelului, care se făceau la grădină, era bătut de toți cu confeti, pe jumătate ironic, el răspundea tuturor grațios merci, și își lăsa confetile pe haine, pe pălărie și în urechi. Când cineva îi atrăgea atenția să se scuture, schița un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
instinctelor care o făceau, capricios să se sacrifice, să dispereze, să spere, să se amuze și să mă uite. Ne-am făgăduit să ne vedem săptămânal, și s-a ținut multă vreme de făgăduială, făcând drumul lung și obositor până la orășelul unde trebuia să ne întîlnim. Atunci revederile erau pasionate, îmbrățișările repezi și puternice, iar senzualitatea ne făcea să comitem cele mai mari imprudențe. Despărțirile, fără să semene cu nebunia primei despărțiri, erau totuși dureroase. Simțeam însă că multe se schimbaseră
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și nu putea avea inițiativă singură. A stat cu mine fiindcă am reținut-o, apoi s-a dus cu altul fiindcă a luat-o cu el. E așa de greu de priceput ceva în toate acestea!... Eram amândoi într-un orășel ardelenesc, într-o micuță grădină publică, spre seară. Pe o bancă, nu departe de noi, un soldat și o fetișcană se drăgosteau, în înfățișare. Ea - frumușică, gătită, roză, rotofeie și cu gropițe. Vorbea tot timpul, se apleca spre el, nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și mai ales, față de mine, cumplită uitare. Voi povesti o scenă dintre noi caracteristică și din care s-ar putea vedea că multiplele interpretări ce dau tăcerii ei actuale nu sunt numai jocuri ale unei imaginații bolnave. Se mutase în orășelul de provincie, deci era în ultima epocă a legăturii noastre, pe timpul când, din pricina distanței și a vieții noi pe care o ducea, i se mai potolise dragostea, chiar dacă uneori declarațiile ei izbucneau tot așa de pasionat. A venit la București
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ori, nici nu se trage vreun profit. Putem să-l numim act cu totul dezinteresat dacă voim să compromitem actele dezinteresate. Nu interes psihologic, milă sau bucurie, ci numai anecdotă. Și ești încîntat dacă o poți anunța cel dintâi. În orășelul în care m-am născut era un domn care avea pasiunea să anunțe cel dintâi veștile, și am asistat la o scenă admirabilă. A venit la mine cu o noutate și i-am replicat cu maliție: "Știam!" Fața pe care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Am chemat și pe doctorul Abramoff, mai bătrân, gros, volubil, voind să fie spiritual dar de fapt și el tot așa de evaziv. Viky are dureri la pântec și-i trebuie neapărat gheață. Ceea ce este foarte greu de găsit în orășelul acesta. De fiecare dată trebuie o pledoarie întreagă ca să convingem pe vreun cârciumar să ne vândă. A găsi gheață este așa de complicat, punem atâta panică înainte și atâta bucurie după ce o găsim, încît avem impresia că numai de ea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întîmplă, ne calmăm puțin. Mi se pare insuportabil de petrecut atâta vreme la casa menajului Axente. Povestirile doamnei Axente au devenit de-a dreptul plictisitoare, iar tonul dezmierdat al domnului mă torturează. Am plecat cu Ioana și cu Roza în orășel și, ca să găsesc un mijloc de distracție, am intrat în cafenele, m-am amuzat la vitrinele sărăcăcioase. Am cumpărat tot ce mi s-a părut bun de mâncare, ca să avem provizii la mare. Am regretat lipsa oricărui mijloc de distracție
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
hotărăște să încerce lovitura de stat, folosindu-se de violență. În primele zile ale lui octombrie 1910, împarte arme muncitorilor din organizația carbonară și înarmează lojile masonice. Regele Don Manuel II era așteptat la 4 octombrie la Vila Real, un orășel din Nordul Portugaliei. I se pregătește o primire plină de fast, organizîndu-se cortegii și o mare manifestație populară. Dar Regele nu mai are timp să plece la Vila Real. În noaptea de 3 spre 4 octombrie, revoluția izbucnește la Lisabona
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acum am răbdare și nu mai cer să văd cadoul meu înainte. Și asta a fost povestea, cum am spus-o acum. 5 ani și 11 luni Povestea celui care a învins războiul Un început de poveste SF. Era un orășel liniștit. Totul era bine, totul mergea bine, totul decurgea bine, dar, deodată, a apărut un război, cu bombe, în orășelul cel liniștit, că era prea liniștit și voiau să-l distrugă că n-avea nici un pic de tehnologie. Era un
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
-o acum. 5 ani și 11 luni Povestea celui care a învins războiul Un început de poveste SF. Era un orășel liniștit. Totul era bine, totul mergea bine, totul decurgea bine, dar, deodată, a apărut un război, cu bombe, în orășelul cel liniștit, că era prea liniștit și voiau să-l distrugă că n-avea nici un pic de tehnologie. Era un oraș natural, așa, fără tehnologie. Numai cu ce aveau nevoie: cu blocuri, cu magazine... numai ce aveau nevoie oamenii, avea
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
liniștit, că era prea liniștit și voiau să-l distrugă că n-avea nici un pic de tehnologie. Era un oraș natural, așa, fără tehnologie. Numai cu ce aveau nevoie: cu blocuri, cu magazine... numai ce aveau nevoie oamenii, avea acel orășel. Aveau tot ce aveau nevoie cât să trăiască și erau fericiți. Și de asta au încercat să-i cucerească. Dar, deodată, a apărut cineva din orășel care putea să învingă acest lucru și, cu toate forțele, a încercat. Și asta
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ce aveau nevoie: cu blocuri, cu magazine... numai ce aveau nevoie oamenii, avea acel orășel. Aveau tot ce aveau nevoie cât să trăiască și erau fericiți. Și de asta au încercat să-i cucerească. Dar, deodată, a apărut cineva din orășel care putea să învingă acest lucru și, cu toate forțele, a încercat. Și asta-i toată partea inventată - a încercat să salveze orășelul, dar asta nu-i toată, trebuie să fie mai lungă... E prea scurtă povestea. Închide. Hai s-
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
și erau fericiți. Și de asta au încercat să-i cucerească. Dar, deodată, a apărut cineva din orășel care putea să învingă acest lucru și, cu toate forțele, a încercat. Și asta-i toată partea inventată - a încercat să salveze orășelul, dar asta nu-i toată, trebuie să fie mai lungă... E prea scurtă povestea. Închide. Hai s-o ascultăm. 5 ani și 11 luni Invenții à la Dragoș 1) Avertizor pentru alimente. O chestie mică, așa cum sunt liniuțele acelea de
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
s-a întrebat cine oprise muzica. Eu zic s-o împușcăm, a declarat Irene și unii dintre vechii ei fani au aplaudat-o. Mamă ? a insistat Danny. 3 Drumul de șapte ore cu mașina de la ferma din Kimberly, Idaho până în orășelul Salmon, de pe malul râului, era mai periculos - Jina era convinsă - decât călătoria cu barca spre care se îndreptau. Au mers de-a lungul șoselei presărată cu curbe la aproape 180 de grade, care trecea peste Vârful Galena și la doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
văzuse lumina prinzând astfel de nuanțe - un albastru pur, deasupra vârfurilor copacilor, care se topea în chihlimbariul din lungul pereților canionului. Irene nu se imaginase vreodată în munți, iar dacă acum iubea locul ăsta, atunci cine știe ce altceva avea să adore ? Orășele de provincie ? Liniștea ? Anonimatul ? Niciodată nu-i trecuse prin minte c-ar putea să nu mai tânjească după celebritate. John a gustat din berea cu hamei pe care Ellis o prepara în subsolul casei, iar Mary s-a așezat lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și din tălpile-mi ușoare cresc codrii grei de aramă ne ținem pe tăcute respirația oprită între pleoape și-n privirea celuilalt cerul pare un boț mare de pământ făr’de ape un déjà-vu retrăit în detalii imaginare din banalul orășel în blugi și-n mantouri lungi pelerini grăbiți prin lungul șir de vagoane când seara... când seara se-aprind felinare un trecător își ia rămas bun de la ultimul zâmbet de copil o carte, o pagină ninsă în gând un semn
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ispită, capitalism. În mine trăia încă foarte acut memoria activă a Crăciunului anilor ’80. La apogeu, reclama strigată prin megafon în parcul central al Hunedoarei: „Ia caloria! Cumpără vată pe băț!”. Era aproape singurul produs care se mai oferea în Orășelul Copiilor. Andrei, pe la vreo doi ani, se prindea de urechi în fața câte unei vitrine: „Mo Căciune, adu tu dalului, că Nicu nu dă nimic”. Tipul politiza intens: personal is political devenise o realitate și pentru prunci. Tovarășul emana de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
socotească distanța între locul de repartiție și cea mai apropiată gară. Lipsa de soluție se vede deja, cum nu se poate mai clar. În facultatea mea, ca și în a multor altora, au dispărut copiii din mediul rural și din orășele. Comunitatea locală nu a dat năvală în facultăți să spună: uite, drăguță, dacă vii în Urlați timp de patru ani, îți dăm bursă și îți plătim gazdă. La fața locului te așteaptă o căsuță și o grădină. Zonele acestea mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
30 octombrie Încep să înțeleg furiile lui Dan și ale Mariei, precum și îngrijorarea celorlalți. Azi am avut o simplă curiozitate de butonare pe minitelevizorul meu cu antenă de cameră. Prinde trei posturi mari și late, pentru masele populare de la orașe, orășele și cities: un post, Canalul 4 pe care sunt filme cărora Andrei le spune de la Secția de propagandă, gen filmul cu familia pastorului: 7th Heaven și Seinfeld, în rest reclame. Acu’ văd că mai am două canale care bat lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
adolescență, veniră rude, nerude în sufrageria încăpătoare, dar nici pe departe strălucirea din fosta casă a domnului Terturian, a fiicei acestuia, Beatrice, ori a salonului cu candelabre imense al doamnei și domnului Lunacearschi, amândouă după primul război mondial, uitate în orășelul din extremitatea sud-estică a fostei țări, acolo unde... Nimic din acestea; doar o lustră cu cinci brațe de fier forjat executate serial, fără eleganță, susținând cinci becuri cu lumini puternice, ocrotite în farfurioare albe cu picturi florale în miniatură. Mobila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]