1,783 matches
-
acestea consta în folosirea obligatorie a două comparații mari și frumoase. Cea dintâi trebuia lansată chiar la intrarea în subiect pentru a încălzi auditoriul, iar a doua, cea mare trebuia pusă în termeni aleși, fără de care nu era prelegere”. Apoi oratorul nu avea voie să se folosească de nici un fel de notițe; „El trebuia să apară brusc ca ieșit din pământ înaintea publicului, ca un fel de Mefistofel...senin stăpân pe dânsul și pe subiect, plutind în regiuni științifice înalte, el
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
să te uiți la mine, mai ales spre sfârșitul conferinței și când vei vedea că eu mișc din picior și tușesc încet, să știi că trebuie să închei. Apropo să nu uiți comparația”. O adevărată tortură consta în faptul că oratorul nu avea voie să aibă măcar un pahar cu apă pe masă. Vă spuneam mai devreme despre un conferențiar, și nu unul oarecare, căruia soarta i-a jucat festa. Este vorba despre Th. Rosetti, unul din cei cinci fondatori. Asta
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
întâmplat...În „Amintiri din Junimea”, Negruzzi se întreabă: „Cine ar fi putut crede că același Rosetti va deveni mulți ani mai târziu, în condiții neasemănat mai grele, fiind prezident al Consiliului de Miniștri (23 martie - 28 martie 1889 n. a.), un orator așa de interesant și de sigur pe sine!” Să revenim, însă, la începuturile Junimii. Noua societate literară, care abia își ițea nasul din scutece, trebuia să poarte un nume. Trebuia boteztă, altfel spus. Așa stând lucrurile, cei cinci fondatori au
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
sa română atât de frumoasă, de care nu-mi dam seama unde a găsit-o, claritatea expunerii, care contrasta așa de mult cu cursurile celor mai mulți profesori ce ascultasem în Germania, materia cea interesantă a prelegerilor, cunoștințele variate și bogate ale oratorului, într-un cuvânt strălucita lui elocvență îmi făcură efectul cel mai adânc”... Când pronunțăm numele lui Pogor, primul lucru care ne vine în gând este Junimea. El este „veselul volterian” numit de Maiorescu. Vorbind despre Pogor, Ana Conta Kernbach susține
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
să deschidă gura, nu mai sunt atât de nemulțumiți. Nici vorbă de explozie. Se poate spune câte ceva, și atunci revendică toți libertatea cuvântului (II, p. 109). El îi arată elevului său diferența dintre dușmanii închipuiți și cei reali ai regimului : oratorii inofensivi demască unele lipsuri în activitatea organelor vorbind uneori cu patos, alteori cu ironie ucigătoare - dar întotdeauna la modul afirmativ, căci respectă hotarul dintre admis și interzis (II, p. 110), în schimb, Socrate, adevăratul adversar al oricărui sistem totalitar rigid
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fiind grav bolnav, nici nu a avut puterea să se susțină fizic, apelând la o lectică trasă de prizonieri pușcăriași, iar intervenția sa a fost scrisă și citită de James Wilson 7. 3. Thomas Paine 8 (1737-1809), pamfletar, negustor, meșter, orator, revoluționar, emigrant (de la Norfolk, unde s-a născut într-o familie de quakeri) în America. La sfatul lui Benjamin Franklin, a publicat Comon Sense, pamflet pentru independența coloniilor americane, ideile din acesta fiind dezvoltate în proiectul Constituției liberale din Pensylvania
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
de cele mai multe ori cuvântul era mai scump ca aurul, iar Aristotel a expus criteriile logice ale elocinței ca știință. După Cicero, elocința e asemenea lui Dumnezeu pe pământ, Quintillianus a fundamentat lucrarea "Arta oratorică" în douăsprezece volume. Exemplele de mari oratori greci și romani sunt numeroase. Dar unde ne sunt oratorii de azi? Cine-i mai continuă în elocința românească pe Maiorescu, Kogălniceanu, Mehedinți, Delavrancea, Iorga, Titulescu, Vianu, Călinescu, Victor Eftimiu, dar pe Bărnuțiu, Goga, Rebreanu, pe C.A. Rosetti, Barbu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Aristotel a expus criteriile logice ale elocinței ca știință. După Cicero, elocința e asemenea lui Dumnezeu pe pământ, Quintillianus a fundamentat lucrarea "Arta oratorică" în douăsprezece volume. Exemplele de mari oratori greci și romani sunt numeroase. Dar unde ne sunt oratorii de azi? Cine-i mai continuă în elocința românească pe Maiorescu, Kogălniceanu, Mehedinți, Delavrancea, Iorga, Titulescu, Vianu, Călinescu, Victor Eftimiu, dar pe Bărnuțiu, Goga, Rebreanu, pe C.A. Rosetti, Barbu Catargiu, Tache Ionescu. Oratorii interpretau unitar faptele și evenimentele, dădeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sunt numeroase. Dar unde ne sunt oratorii de azi? Cine-i mai continuă în elocința românească pe Maiorescu, Kogălniceanu, Mehedinți, Delavrancea, Iorga, Titulescu, Vianu, Călinescu, Victor Eftimiu, dar pe Bărnuțiu, Goga, Rebreanu, pe C.A. Rosetti, Barbu Catargiu, Tache Ionescu. Oratorii interpretau unitar faptele și evenimentele, dădeau substanță vorbelor, le îmbrăcau în sclipitoare raze ale elocinței, foloseau procedeul întrebării retorice ca pe o rezolvare a problemei înseși. Ei aveau harul vorbirii din care nu lipseau logica, exactitatea, puritatea, dar și expresivitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în scopul consolidării convingerilor. Avem critici literari de o asemenea factură? Păstrând proporțiile, Iașul dispune de o critică literară solidă în care analiștii sunt dublați de știința elocinței, poate nu atât cât să se poată vorbi cu adevărat de mari oratori. Criticii literari de marcă s-au cam îndepărtat nu de câmpul literar, ci de cel cuprinzător de teoria și tehnica vorbirii, în care expresia, formularea verbală și structura stilistică să fie la ele acasă. Explicații se pot da multe. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
o mai fi având nevoie de așa ceva? Drept urmare, ne cam obișnuim cu vorbirea sterilă, incoerentă, plată, incoloră, plictisitoare, fără relief și fără substanță a unor personaje publice (în special politicieni). Unde ne sunt frumoasele cuvântări de altădată? La Iași avem oratori buni care vin și din alte domenii decât cele amintite, îi avem pe Al. Zub, Horia Zilieru, Tr. Stănciulescu, Florin Cântec, Const. Parascan, Al. Călinescu, Cătălin Turliuc, Traian Diaconescu, Lucian Vasiliu, Șt. Oprea, Aurel Brumă, Bogdan Ulmu, Vasile Diacon și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lăsăm pradă trecutului! Nu, hotărât lucru, rămânem în flama critică a conotațiilor despre prezent. Aici, poncifele mișună și printre ele ne strecurăm precum jubilațiile între neînțelesuri. Despre ce vorbeam? Aa, despre complexe și paradoxuri. Gras subiect, demn de exultarea oricărui orator aflat în derivă retorică. Apropo, de ce retorică a scrisului este nevoie? În primul rând cred că aceasta trebuie să fie de conținut. Cititorul nu poate rămâne indiferent și mut, postat pe meterezele unui scepticism fie el și rezonabil, la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
autoritate, era o forță covârșitoare care acapara și robea. și conul Mihalache începe. Interpelarea a durat vreo oră și s-a sfârșit în mijlocul decepției generale. Conul Mihalache, desfășurând o însemnată erudiție specială, a interpelat viguros guvernul... de la Budapesta?!... Pe când marele orator vorbea atacând pe unguri dar ocrotind guvernul din București, răsună de sus, de pe băncile superioare, glasul deputatului liberal disident Grigore Eliad Cârciumărescu: — E uuuns! Un mare hohot de râs a izbucnit în Cameră și tribune. La începutul lunii martie, Curtea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
curtea Mitropoliei în ziua de 15 martie nu puteau fi pocnete de pușcă, în sfârșit, face o declarație patriotică foarte caldă, care contribuie ca, la sfârșit să fie aplaudat cu entuziasm de întreaga Cameră. Prințul Nicolae Bibescu era un bun orator, el luptase în timpul războiului franco-german în rândurile armatei franceze, acum pentru întâia oară intrase în Parlament. [căderea lui ion brătianu; ministerul theodor rosetti] Dar ministerul Brătianu cade, și cu el regimul de 12 ani. Regele n-a voit să dea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
cu regele Carol, dar față de nici unul nu m-am simțit așa de intimidat cum mă simțeam când mă aflam față de Stătescu. Omul ăsta are asupra mea un ascendent grozav. E atât de rece, are atâta autoritate, încât te îngheață. Ca orator parlamentar era o putere. Statuia pe care advocații i-au ridicat-o în holul Palatului de Justiție nu reprezintă pe adevăratul Stătescu. Figura este foarte exact redată, însă atitudinea, gestul și prestanța nu sunt ale lui. Stătescu nu era un
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
pentru articolul Omul periculos. De îndată ce a fost ales deputat de Iași a părăsit Parisul și a intrat în țară. Însă la graniță a fost arestat și întemnițat în orașul Piatra. De aici agitația. În sala Orfeu au vorbit mai mulți oratori printre cari Alexandru Lahovary și Gheorghe Paladi. Atunci am vorbit și eu ca reprezentant al ziarului Lupta. (Id., ibid., foiletonul LII, AD., nr. 11 937, 28 ianuarie 1923, p. 1.) Pagina 131 Variantă: Pe Calea Victoriei agitația începe. Mulțimea se adună
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
l-a văzut imediat și în modul cel mai democratic cu putință l-a poftit ,,să vorbească, să spună cu voce tare ce are de spus’’. Trebuia doar să vorbească ceva mai tare pentru a fi auzit de toată lumea. Domnul, orator îmbrăcat regulamentar, a înaintat câțiva pași din întuneric, pentru a fi văzut. A rostit tare și apăsat, cu spirit critic și mobilizator: Domnule director trebuie făcut ceva pe unele porțiuni din aleea principală, ce ține de la... (A făcut o pauză
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Academiei, Nicolae Ionescu, care singur nu și citește discursul, B.P. Hasdeu, din partea tineretului oltenesc. Cuvântarea lui Leon Negruți a fost foarte apreciată; această cuvântare a început cu vorbele: „Mărirea de față salută mărirea trecută“. La banchet au vorbit mai mulți oratori, iar seria toasturilor a încheiat-o Petre Grădișteanu, care a spus că „bea pentru toți absenții, pentru Regina mai întâi, pentru președintele Consiliului și pentru toți miniștrii care nu sunt de față și, în sfârșit, pentru provinciile surori ale regatului
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
lui Tache Giani, care face declarația că dacă țara e agitată iar partidul liberal divizat, cauzele sunt numai două: revizuirea Constituției cu restrângerea libertății presei și dotațiunea Coroanei. Un zgomot mare izbucnește. Eugeniu Carada se repede la tribună și, pe deasupra oratorului, vorbește publicului. Zgomotul este de neînchipuit. În sală încep îmbrâncelile - fiindcă mulți conservatori ereau acolo -, apoi se aud zgomote de uși trântite, de geamuri sparte etc. Și întrunirea se risipește în mijlocul celei mai mari dezordine. Legea electorală din nou votată
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
disident la Bârlad, peste câțiva ani ministru liberal. Dumineca următoare a vorbit C.A. Filitis despre „Complicitatea religiunilor cu statul“. La Cameră, debutul lui Tache Ionescu. Tânărul deputat care-și făcuse în cursul campaniei electorale din București reputația unui mare orator, erea supranumit de agenții electorali: „Tăchiță gură de aur“. La Cameră intrase precedat de această faimă și, când s-a urcat la tribună ca să vorbească la mesaj, banca ministerială erea în marele complet, iar Camera cu toate băncile pline. Discursul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
să potolească pe studenți, iar pe de altă parte să-i asigure că el este tot atât de bun român indig nat de fapta ungurilor. (Id, ibid., foiletonul XXXVIII, AD., nr 11 027, 8 octombrie 1922, p. 1 ) Pagina 225 * Gogu Florian, oratorul conservatorilor însă, cu toată verva lui oratorică nu prea avea trecere, fiind deocheat ca agent al Clubului conservator. (Id., ibid, foiletonul XXXIX, AD., nr. 11 834, 15 octombrie 1922, p. 1 ) Pagina 230 * Și cam puțin într-o ureche. (Id
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
toți intransigenți susținători ai politicii pro-aliate. În anul 1915 eram student la București, înscris la Facultatea de Drept. În zilele din săptămînă frecventam conștiincios cursurile la facultate, iar duminicile mergeam adesea la întrunirile de la Sala Dacia, ca să ascult pe marii oratori ai timpului. După cuvîntări urma manifestația pe stradă. Miile de participanți se îndreptau spre palatul regal, prin strada Carol și apoi pe Calea Victoriei. Cînd coloana de manifestanți ajungea în fața Teatrului Național, era oprită de cordoanele de jandarmi și poliție. De pe
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
partid, a cerut audiență regelui Carol. Dar, aproape imediat după această audiență, în noiembrie 1930, Vintilă Brătianu moare. Șefia partidului liberal a fost dată lui Ion G. Duca. Fusese unul dintre intimii colaboratori ai lui Ion I.C. Brătianu. Un remarcabil orator parlamentar și un talentat scriitor. Mîinile din volumul Portrete și amintiri, publicat în 1932, a fost o adevărată revelație. Finețea, pătrunderea observației își aflaseră o elegantă expresie literară. Schița Mîinile, din acest volum l-a consacrat și în lumea literară
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ce era secundar, să sintetizeze tot ce trebuia pledat și în cel mult o oră să spună tot. Era într-adevăr o "gură de aur", cum i se spunea. Farmecul și elocința lui au rămas în barou neuitate. Un mare orator făcea într-un discurs această imagine: Nimic nu este mai impresionant pe lume ca un cer înstelat și ca spectacolul unei strălucite inteligențe". Avocatul care a dominat baroul între cele două războaie mondiale, a fost Istrate Micescu. El a fost
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Minuțios și sistematic, el își scria pledoria pe de-a întregul. O citea a doua zi și ajutat de o memorie excepțională -, o pronunța la curte cu o dicție impecabilă, cu o vervă impresionantă. Titulescu era într-adevăr adevăr un orator neobișnuit. S-a aruncat curînd în valurile politicii mondiale și baroul l-a pierdut. Dar, agitat la bară, era agitat și în larga politică. Era celebrul nostru ministru de externe. Argint viu și un pachet de nervi. O inimă de
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]