14,562 matches
-
vor fi apărut probleme, avea să se facă recunoscut. Însă, după numai câțiva pași, se pomeni Înconjurat de lăncile gărzii, În timp ce un număr de brațe robuste Îl Înșfăcau. Încercă să reacționeze, eliberându-se și strigându-și numele. Auzi un glas ordonând gărzii să se oprească și să Îl lase slobod. Bargello apăruse ca prin farmec În mijlocul oamenilor săi. — Și domnia ta tot În recunoaștere nocturnă, messer Alighieri? Îl Întrebă când fură aproape unul de altul. E o recunoaștere dulce, dacă e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai trebui să se afle Între zidurile cetății. La ieșire, mai că Îl răsturnă pe Bargello, care aștepta afară, la poartă. Strângea În mâini un fascicul legat cu o sforicică. — Am venit să stau de vorbă cu domnia ta, priorule. Ai ordonat să ți se raporteze orice amănunt care ar putea avea vreo legătură cu crima. — E ceva nou? Șeful gărzilor Își Îndreptă privirea spre ceilalți priori, neștiind cum să se poarte. Apoi, pe chipul impasibil al interlocutorului, citi ordinul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe cei din Como. Dante Își imagină fața răvășită a lui Giannetto, În mâinile soldaților. Milogul acela nu avea nimic de a face cu crima. Cel mult, putea să fi prădat prăvălia profitând de moartea spițerului. Se pregătea să Îi ordone lui Bargello să Îl elibereze pe nenorocit când un gând Îi curmă vorba. Era just ca Giannetto să petreacă un sfert de ceas neplăcut, pentru viața lui imorală. Apoi, avea să intervină pentru a fi eliberat, Înainte ca gărzile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Bonifaciu să intervină, eventual recurgând la ajutorul regelui Franței, mereu În așteptare să Își umple cuferele cu florini. Trebuia să evite asta cu orice preț. Se grăbi să Își tragă bereta pe cap și se Îndreptă În goană spre ușă, ordonându-le gărzilor să Îl urmeze. Când ieși, aruncă o ultimă privire către membrii celui de Al Treilea Cer, care rămăseseră impasibili. Avea să se Întoarcă. Mai ales pentru unul dintre ei. 19 În aceeași zi, după stingere Bargello chemase toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi mobilizează simțurile și-i stimulează perspicacitatea. Întrevede ca iluminat o șansă de salvare de la pedeapsa capitală care Îl așteaptă. Face, așadar, apel la mila regelui, promițând că-și va plăti grațierea cu dezvăluiri devastatoare despre templieri. Filip cel Frumos ordonă ca prizonierul să fie adus la Paris și primește cu nesfârșită satisfacție prețioasele depoziții despre crimele celor pe care Îi urăște și cărora le vrea pieirea. Are acum În mână argumentul necesar și suficient pentru declanșarea represaliilor. Dispune fără ezitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prostii, ce-are a face una cu alta? Era o simplă Înșiruire a primelor șapte semne grafice din alfabetul latin, fără nimic simbolic, mistic sau mai știu eu cum Într-Însa, modalitatea cea mai banală de a compartimenta și a ordona cât de cât brambureala aia cenușie, suprasaturată Însă cu materie de aceeași culoare, pardon de jocul de cuvinte la fel de banal. Dar dacă nu e totuși o juxtapunere oarecare de litere? De ce G-ul e În centru și nu la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe poteci iluzorii, presărate cu litere Îmbârligate... Hopa! Ia stai puțin, m-a luminat subit o idee. Litere... De ce litere? De ce corpurile de rafturi nu fuseseră, de exemplu, numerotate cu cifre de la unu la șapte? Dacă pui zece inși să ordoneze termenii unei mulțimi, nouă dintre ei aleg cifrele, numerotarea - e mai comod, mai clar, mai ușor de vehiculat, mai puțin creator de confuzii. Americanii, popor tânăr, elementar și pragmatic prin excelență, au tăiat nodul gordian În materie de toponimie urbană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cel înalt. — Vă blagoslovesc și pe voi - răspunse Metodiu și trecu pe la fiecare făcând gestul pomenit puțin mai sus. — Bază tejgheaua, în coloană adunarea! - porunci roșcovanul și ortacii săi se încolonară lângă tejghea, luând un pahar de om și mergând ordonat la loc. — Rogu-vă, de nu vă e cu supărare, să poftiți cu noi la masă - zise roșcovanul ridicându-se. Numele meu e Vasea. — îți mulțumim, frate Vasea, și venim cu drag la voi - spuse Metodiu, așezându-se la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Dictatura cea mai coruptă și tiranică, împotriva căreia Gacel Sayah luptase cu atâta energie, s-a reinstalat aproape imediat în palatul prezidențial, iar generalii ofensați, care suferiseră atâtea și atâtea umilințe din partea „acelui sălbatic murdar și greu de prins“, au ordonat ca tot ce era legat de numele și persoana lui să fie șters de pe fața pământului. În consecință, soția, fiii și servitorii lui s-au văzut obligați să pornească într-un interminabil și chinuitor exod printre dune și întinderi bolovănoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care adăugă: — Și departamentul meu are grijă ca orarul să fie respectat cu strictețe... Hai, la treabă! După ce colaboratorii săi părăsiră încăperea, Alex Fawcett aruncă o ultimă privire pe hartă, scoase din buzunar un telefon mobil, formă un număr și, ordonă sec: — Vino la mine în birou! Câteva minute mai târziu, un omuleț cu o înfățișare comună, îmbrăcat cu niște pantaloni scurți și un tricou transpirat cu poza Madonnei și plin de pete de grăsime, intră în cortul alb și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și în tactica de gherilă, dar și în mânuirea ușoarelor parașute sub care s-ar fi zis că pluteau în aer, având astfel la dispoziție suficient timp ca să se orienteze cu busola și să aleagă exact punctul unde li se ordonase să aterizeze. Câteva minute mai târziu, și după ce fiecare își ocupase poziția dinainte hotărâtă, doisprezece dintre ei marcau cu o remarcabilă precizie cele douăsprezece ore ale unui ceas imaginar de dimensiuni enorme. Astfel, ora unu era la est, ora șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
comunica că-și ocupase postul. Bruno Serafian așteptă câteva minute și, în cele din urmă, chemă la rândul său: — Șapte! - șopti. Șapte, răspunde! Unde ești? Dar numărul șapte părea să se afle în momentul acela pe altă lume, așa încât armeanul ordonă scurt: — Șase și opt, căutați-l pe șapte. Ceilalți studiați terenul fără să înaintați deocamdată. Trecu aproape jumătate de oră până când o voce anunță sec: — Aici șase! Șapte a ieșit din luptă. — Recuperabil?... Nu știu ce să spun... - răspunse cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
asediu, cel care este obligat să înainteze are parte de tot ce-i mai rău în comparație cu ăla care trebuie doar să aștepte. — O să țin cont de asta. Bruno Serafian apucă micul transmițător, își drese glasul de două ori și apoi ordonă, încercând să pară cât mai hotărât și autoritar: — Reluăm marșul! Încet și cu atenție. S-ar putea ca mizerabilii ăștia să aibă arme cu bătaie lungă. La cel mai mic semn de pericol, la pământ... Aveți vreo nelămurire? - Așteptă câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
oameni și, prin urmare, nici ei nu se puteau înălța în căutarea unei temperaturi mai suportabile, drept pentru care Bruno Serafian ajunse foarte repede la concluzia că era cu adevărat imposibil să continue înaintarea în condiții atât de infernale. — Stop! - ordonă. Ne vom odihni până la patru. Numerele cu soț să doarmă două ore. Apoi numerele fără soț. Oamenii se lăsară la pământ, leoarcă de sudoare și zdrobiți, dar își dădură seama imediat că automatele lor erau prea scurte și cămășile prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
chemat pe fiecare pe rând, după lista lui. Apoi toți cei trei sute de copii am primit câteva obiecte de folosință zilnică de la Dumnezeu. — De Crăciun, soldații au tăiat cu baioneta părul tuturor femeilor care se numeau Maria. Apoi i-au ordonat pantofarului să pună cleiul la fiert - cât mai repede, dacă se poate, altminteri îi vor țintui limba cu gloanțele de calapod - și să le lipească bărbi din firele acelea frumoase de păr, căci de acum încolo ei vor fi micii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
păuni zdraveni. Și, de fapt, tot orașul a petrecut în tihnă pe străzi până ce Colonelul s-a îmbătat criță. Atunci și-a mânat sania în centru, chiar pe locul monumentului eroilor, i-a smuls hainele amantei lui și le-a ordonat soldaților să o îmbrace cu penele smulse de pe păuni. Iar între timp el a mușcat pe rând gâtlejurile tuturor celor trei sute de păsări. Zăpada era numai leșuri, carne aburindă și sânge închegat, iar fata țipa de plăcere în sanie, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
care se aflau azi-dimineață prietenii dumitale de la petrecere, nu aș fi fost surprins dacă unul dintre ei ar fi văzut-o în compania unui elefant mare și roz. Dansând step. D.I. Fincham mi-a plasat declarația în vârful unui teanc ordonat de hârtii. — Ce veți putea spune cu exactitate în urma autopsiei? am insistat. M-a privit cu puțin scepticism, dar a răspuns totuși la întrebare. Am fost impresionată. — Dacă într-adevăr s-a lovit cu capul de cărămida găsită lângă corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
soarta poporului nostru împins la criminalitate ca să supraviețuiască. Îi așteptam încă pe americani să ne elibereze. Ne era frică de bomba atomică și de un nou război tema noastră preferată. Femeile discutau mai ales despre îngrozitoarea lege a avortului. Președintele ordonase ca fiecare femeie să nască cel puțin patru copii, pentru ca populația să crească puternic. Aceleași femei trebuiau să-și crească copiii și să lucreze din greu în fabrici. Oamenii fiind considerați animale menite să se acupleze și să tragă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un exercițiu de stil. Cuvinte goale, pe care el le luase în serios. Benedetto abandonase visele lor pentru două picioare lungi de fată. Beppo începuse să râdă isteric, un râs învecinat cu hohotul de plâns. În tipografie totul era bine ordonat de mâna lui Benedetto. Numai hainele tinerilor dispăruți atârnau ca niște drapele de doliu bătute de vânt. Lui Beppo i se năzări că totul se întâmplase din cauză că nu făcuse nimic pentru a regăsi corpurile celor dispăruți. Ieșise din tipografie mânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
numai pentru noi, dar și pentru Volkman. A doua zi, aveam iar oră de germană, și Volkman, de data aceasta vizibil în toane bune și hotărât să râdă, îl chemă din nou la lecție pe Burkeviț. - Burkewitz! Ubersetzen Sie weiter! ordonă el, adăugând, cu o groază comică: — Aber selbstverständlich nur im Falie, wenn Sie heut’n Taschentuch besitzen. Volkman avea această calitate că-ți puteai da seama dacă tușește sau râde numai dacă știai ce s-a întâmplat anterior. Observând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
câteva zile. Stând culcat pe divan în cămăruța mea întunecată, mi-am închipuit că, pe o estradă așezată în mijlocul unei piețe pline de lume, mi se aduce pentru execuție un băiat neamț. — Taie-l! mi se spune, nu, mi se ordonă, Omoară-l, taie-i capul, taie-l, căci de asta atârnă viața ta, viața celor apropiați ție, fericirea și bunăstarea patriei tale. Dacă nu-l tai, vei fi pedepsit crunt. Iar eu, privind creștetul blond și ochii străvezii și rugători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să oftez, dar mă simt atât de încordat, atât de întinși mi-s mușchii încât inspir și expir precipitat. Aș vrea să iau cocaină de pe marginea fotoliului și să mai prizez, dar, deși fac apel la întreaga mea voință și ordon mâinilor să se miște repede, acestea nu mă ascultă, se mișcă greoi, încet, paralizate parcă de teama că vor sparge, vor risipi, vor răsturna ceva. Stau de mult timp picior peste picior, lăsat într-o rână. Piciorul și partea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
zgomot suspect. Putem merge sus, în munte. Tocmai vorbii cu șeful și fu de acord să ne lase nouă mașina. El și cu nea Mureșan rămân aici. Dacă e nevoie se vor întoarce în oraș cu Voicu. Putem pleca când ordonați dumneavoastră. Agentul Vasilică stătea lângă el privindu-l mândru nevoie mare că rezolvase problema. Cristian dădu din cap și se îndreptă spre mașina de poliție. Nu mai avea nimic de făcut acolo. De acum era treaba celor de la criminalistică. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
defect. Mda! Câteva minute, în mașină domni tăcerea. Cristian coborâse geamul portierei și privea concentrat marginea drumului. La fel ca și mai devreme, lângă camion, nu căuta nimic anume, dar era atent la orice detaliu. Pohoață conducea încet, așa cum îi ordonase inspectorul. Dădea din cap, șoptind încet în barbă. Cu cine te cerți, agent? întrebă Toma fără să-și ia ochii de pe geam. Ordonați? Dacă ai ceva de spus, vorbește cu voce tare! îl îndemnă Cristi tot fără să-l privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lângă camion, nu căuta nimic anume, dar era atent la orice detaliu. Pohoață conducea încet, așa cum îi ordonase inspectorul. Dădea din cap, șoptind încet în barbă. Cu cine te cerți, agent? întrebă Toma fără să-și ia ochii de pe geam. Ordonați? Dacă ai ceva de spus, vorbește cu voce tare! îl îndemnă Cristi tot fără să-l privească. Nu mai mormăi ca un urs la știubeiul cu miere. Mă scuzați, domnule inspector! tresări Vasilică. Mă gândeam cu voce tare. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]