1,597 matches
-
o instanță care să-i facă pe oameni să le respecte, căci "convențiile fără sabie nu sunt decât vorbe în van, lipsite de orice putere"93. Statul (sau marele Leviathan) este marea putere care poate înfrâna apetitul natural al omului orgolios și, în acest sens, el este măsura justiției și sfârșitul ambiției (Justitiae mensura, atque ambition is elenchus)94. Dar pentru Locke, ca și pentru toți adversarii whig ai hobbismului, problema care se ridică este dacă în conceptul hobbesian de stare
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
M. Eliade, M. Vulcănescu, Petru Manoliu, C. Noica și E. M. Cioran). Infatuarea se purta, era o modă în acea vreme: I. Pelz răspundea la telefon cu "Aici Balzac!", Camil Petrescu își imagina că este un geniu planetar, chiar Mircea Eliade, orgolios, credea că, de la Goethe încoace, nimeni în afară de el n-ar mai fi avut o minte atît de ordonată. De altminteri, să recunoaștem, un fel de aer de elită a elitelor înconjura pe unii din membri generației '30, cărțile pe care
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Văzut prin ochii soției sale, imaginea lui Luximin (numele de revoluționar al lui Marcel Pauker) era departe de cel al unui revoluționar de profesie, gata să se sacrifice pentru cauză, deoarece Ana Pauker îl caracteriza astfel: "rupt de mase, individualist, orgolios, crunt individualist mic-burghez, fracționist, aventurier, agent al Siguranței, troțkist"78. Sunt tot atâtea motive de a-i considera pe comuniști de-a dreptul fanatici. Viziunea lor se caracteriza prin ignorarea realităților economice și sociale și prin anunțarea, așa cum o făcea
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
lumii. Era vremea În care, de altfel, aflat de curând În fruntea țării, regele Carol II stipula: „Pe lângă forța armată și forța politică a unui neam este absolută nevoie de a se Întări și forța lui intelectuală”. Căci, argumenta judicios orgoliosul monarh: „O țară nu strălucește numai prin forța ei armată și prin puterea ei economică, ci și prin iradiația puterilor sale culturale”. Fără a intra aici În analiza relației dintre ideal și realitate În epocă sau dintre factorii culturii și
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
volumului Sete de ceruri, publicat În 1985, la München de Lucia Soreanu, soția poetului), „ideea de universalitate, plecând dintr-o esență românească foarte bine definită” a constituit idealul generației sale și a lui Ion Șiugariu, „cea mai Îndrăzneață și mai orgolioasă dintre generații”, cum o vedea același fruntaș al ei. Astfel, un avanpost În lanțul continuității, o nouă verigă În acest lanț, Meșterul Manole Însemna, În raport cu Gândirea etc., prin Însăși apariția ei pe aleea principală a literaturii române, o nouă treaptă
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
care se roagă cu regularitate nu depășește 4 sau 5 la sută din populație. Apoi, rugăciunea este adesea ineficientă, deoarece cea mai mare parte dintre cei care se roagă o fac doar cu gura și sunt, în realitate egoiști, mincinoși, orgolioși, farisei incapabili de credință și de dragoste. în sfârșit, efectele ei, atunci când se produc, ne scapă foarte adesea. Ni se pare că răspunsul la cererile și la dragostea noastră este dat de obicei lent, insensibil, aproape imperceptibil. Vocea care ne
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și mijloace de expresie tot mai comune, generalizate și extinse, la limită, la scară mondială; 3. Tendința generală, în astfel de condiții profund schimbate, este cooperarea și stimularea reciprocă, emulația și competiția creatoare între diferite culturi. în nici un caz, baricadarea, orgolioasă și inaccesibilă, îndărătul specificității, declarată absolută, intangibilă, nemodificabilă și netransmisibilă. Chiar și Marco Polo făcea, la timpul său, experiența unor noi culturi. Dar azi, când deschidem doar televizorul conectat la zeci de rețele-satelit? Acum suntem în Bankok, peste o oră
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Incapabil să reziste în fața amenințării numai cu forțele proprii, împăratul Andronic al II-lea trebuie să se folosească de mercenarii catalani comandați de Roger de Flore, care, după ce i-a răpus pe turci, se grăbesc să jefuiască Asia Mică. Zilele orgoliosului Bizanț sînt de acum numărate, singura întrebare fiind în mîinile cărui adversar va sfîrși. Secolul al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea sînt teatrul unei lungi agonii. Imperiul cade pradă neiertătoarelor războaie civile. Diferiții pretendenți la tronul imperial
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Binecunoscutul concept Weltraumpolitik (n. tr.). * Ție îți va aparține, o popor roman, faptul de a guverna popoare. Misiunea ta va fi aceea de a impune artele păcii, de a alina soarta celor oprimați și de a-i dezvăța pe cei orgolioși arta războiului. * Wilhelm al II-lea (n. tr.). * 1918 (n. tr.). ** Rinul de Jos (n. tr.). *** Este vorba despre Otto von Bismarck (n. tr.). ----------------------------------------------------------------------- CHARLES J. VOPICKA Secretele Balcanilor 2 1 KARL MAX, Prinț LICHNOWSKY Misiunea mea la Londra 4
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
vorba. După înfrângerea surprinzătoare a Franței din iunie 1940, forțele sale armate care continuau lupta cu nemții din afara țării, conduse de de Gaulle, au avut parte de nenumărate șicane și umilințe din partea aliaților anglo-americani. De Gaulle era un om mândru, orgolios chiar, și care răspundea rapid și ferm atunci când considera că onoarea Franței și a armatei sale nu era respectată la adevărata ei valoare. De cealaltă parte, nu au fost puține ocaziile când englezii și americanii i-au amintit lui de
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
i-am mințit, că, iată, mă tem că trupul meu nu va mai fi și nu se va mai bucura de plăcerile vieții (p. 100). El acceptă că s-a bucurat un moment când și-a aflat sentința la gândul orgolios că astfel își va asigura posteritatea în pofida faptului de a nu fi compus o operă : Oamenii, mulți și mulți ani, poate veșnic își vor aduce aminte de mine și vor spune : „Socrate, cel care a fost osândit la moarte de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
elini, Diogene câinele se deschide printr-un prolog care oferă mai multe variante de interpretare a personalității protagonistului. Pentru început, autorul schițează tabloul Atenei, cetate strălucitoare și placidă, obosită de războaie și plăceri, incapabilă să-și repare trecutul și vigoarea orgolioasă, unde toată lumea petrece în neștiință și în uitare, blazată, încercând să alunge gândul de la ceea ce va veni sau ar putea veni (p. 104). Cufundați într-un chinuit somn al rațiunii, locuitorii duc parcă la îndeplinire profeția lui Socrate că după
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
său de vedere, independența înseamnă detașarea de orice legături sociale, căci liberi nu pot fi decât cei care nu sunt nici stăpâni, nici sclavi, nici ... prieteni, iar aceste considerații îi atrag din partea partenerului de dialog reproșul că este rău și orgolios, precum și prevestirea că va fi ajunge să fie ocolit de toți oamenii (p. 115). Când o femeie acceptă să-i ofere un pat pentru câteva nopți, Diogene intuiește primejdia ca potențiala gazdă să dorească în fapt o legătură afectivă. El
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
infailibil, delfinul este sensibil și inteligent, calul elegant și nerăzbunător, elefantul milos până a nu strivi nicio insectă sub picioarele lui uriașe etc. La urma urmei, ce minunate modele de comportament și pentru oameni! 16 Există mereu în noi ceva orgolios, obscur și puțin comunicabil. Nu se găsesc cuvintele potrivite pentru a tălmăci bizara senzație din noi, ceva de spirit mutilat care nu-și exprimă caracterul adevărat, un ceva ce ține de eredități ale primordialului și de un abis patologic. Complicată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cum va veni un vânt puternic și purificator al străzii plină de personajele îmbrăcate în falsul prestigiu, virtuțile vor prinde curaj, vor ieși la proteste, își vor revendica locul cuvenit. Prestigiul e ca o frumoasă metaforă, cu tentă a sentimentului orgolios să pună lucrurile la punct. Pentru noi e prea târziu, doar tinerii vor trage linie și vor lupta pentru reputația meritată. În fond, ei nu vor mai recrea realitatea de azi, ei vor corija-o până la dezvăluirea izvorului tămăduitor. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
puțin talent și cu o brumă de cultură, inși pentru care poezia nu se confundă cu propria existență. Pentru artistul autentic, rațiunea de a exista nu poate fi desprinsă de actul creației. Să amintim, în acest sens, două din afirmațiile orgolioase și pline de dramatism ale lui Van Gogh: "... știu ce vreau să introduc în opera mea și mă voi strădui să-mi ating scopul, chiar dacă ar fi să mor, fiindcă am o desăvârșită încredere în artă"; "...vreau cu tot dinadinsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
faptelor, dacă nu se mai învrednicește să creadă vocii lui Dumnezeu. „Am păcătuit de umanism și de suficiență; trebuie să ne întoarcem și să recunoaștem totala noastră dependență de Dumnezeu, fără de Care nu putem face nimic; am fost atât de orgolioși de realizările noastre încât am crezut că l-am depășit pe Dumnezeu și legea Sa, iar acum trebuie să mărturisim cu umilință neputința noastră înnăscută în a rezolva problemele cele mai elementare ale vieții; am păcătuit de rebeliune și de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Atunci când Isus a fost răstignit pe cruce, «s-a făcut întuneric pe tot pământul» (Mt 27,43); Pius al XII-lea comenta: „Înspăimântător simbol a tot ceea ce s-a întâmplat și continuă să se consume spiritual oriunde necredința oarbă și orgolioasă de sine, l-a exclus complet pe Dumnezeu din viața modernă și mai ales din viața publică”. Întunericul ne-a înștiințat cât de scump se plătește îndepărtarea de Dumnezeu. În noi se repetă soarta strămoșilor noștri care, după primul păcat
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Noi, care mai credem că nu ne-am îndepărtat voluntar de har, că nu suntem supuși niciunui stăpân înșelător, că nu urmărim nici un interes pământesc, că nu vrem să fim lacomi, nici stricați, nici lumești, nici ambițioși, nici invidioși, nici orgolioși și nu suntem incapabili de iertare, nici însetați de faimă?... Oare nu este în noi puterea lui Dumnezeu? Îndrăznim să spunem că nu suntem capabili să-I împlinim legea? Să ne ferească Dumnezeu! În realitate, suntem capabili cu adevărat; ni
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
niciodată. Teodor Mazilu, aflu, dădea, era altfel. Nu însă, desigur, un fericit. Îi iubesc pe toți cei cu care semăn prin ceva. În ultimele zile m-am întrebat de ce mi-a fost uneori jenă să spun că totuși sînt destul de orgolios. Vinovate sînt cărțile. Și îngîmfarea pe care mi-o pot reproșa unii (nu scriitorii, desigur) cred că "se bazează" pe sutele de cărți citite. Deh! Aici e tot mai rece, vînturile bîntuie, mă adun în casă. Dar sînt nemulțumit. Aveai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fim cu toții. E o iarnă imbecilă în continuare! Abia o mai suport! Bucurie și liniște! Al tău, cu tot gîndul cel bun, Aurel Borca, 14 martie 1985 Dragul meu, Ies din iarnă fără limbaj, cam tîmpit, sec, prăbușit între stupidități orgolioase, dar cu sentimentul că totul se va schimba în bine odată cu venirea căldurii. Seri și dimineți reci. În rest, soarele. Omătul s-a cam dus. Un buletin constatativ care-mi împuținează ridurile. Acum o săptămînă am fost la P. Neamț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
așternu iarăși În castel, Conrad ședea Împreună cu părintele Bernhard În capelă. — Nu m-au Înțeles, monseniore. Cei mai mulți sunt niște războinici aspri și neciopliți care n-au În cap decât arme și bătăi, numai sete de putere. și sunt Întunecați și orgolioși pe deasupra. Astăzi mi-am făcut noi dușmani. Cred că nici măcar credinciosul Hildebrand n-a Înțeles, nici Raimund și În nici un caz Amadeus din Geneva, care mă urăște din inimă Împreună cu toate neamurile lui. Nici Eglord, care mă invidiază fiindcă sunt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
B. Cum e omul, scriitorul, ziaristul, tatăl, soțul, fiul, prietenul Mihail Gălățanu? Ești dificil? Ai schimba ceva la tine? Aș schimba foarte multe. În primul rînd, cred că aș fi mai "digerabil", ca om, dacă nu aș fi atît de orgolios. Cred, însă, că, la scriitori, asta-i boală profesională. A.B.La ce lucrezi acum? La mai multe proiecte, ca de obicei. O traducere, sper să o termin, nu știu cînd o voi termina. Am primit o nouă invitație de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de Nina Cassian, închid ochii și... mă bucur! Vă mulțumesc pentru că ați acceptat acest interviu, va mai aduceți aminte ce v-a inspirat când ați scris aceste versuri? Nu mai țin minte în ce împrejurări am scris poezia menționată (cam orgolioasă, sper că nu demagogică, întrucât se referă la ceea ce consider că am de dat, nu ca persoană ci ca oferta de poezie...). Și eu vă mulțumesc pentru acest dialog, d-nă Angela Baciu. A.B. Am crescut fără să va supărați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de către Țurcanu și Pușcașu. Este posibil ca Bogdanovici să fi cunoscut unele detalii despre implicarea autorităților comuniste în acțiunea lui Țurcanu, dar nu credem că acestea erau atât de importante încât să îi reclame moartea. Cu toate că Țurcanu era un tip orgolios și îndepărtarea unui rival ar putea constitui o explicație valabilă, pare mai credibilă varianta conform căreia acesta îl considera pe Bogdanovici vinovat pentru arestarea sa. Doar o astfel de ură cu implicații personale ar putea explica sadismul cu care l-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]