2,438 matches
-
de departe. Mergeam ca un om care caută ceva și nu știe ce înaintând cu greu pe nisipul aspru. Marea cânta un cântec de dragoste care mă făcea să-mi pierd direcția și să nu-mi pot păstra concentrarea, având oribilul sentiment că mă învârteam în cerc. Deseori cădeam și simțeam nisipul rece pe firavami piele, dar mă ridicam și, fără să știu de ce, continuam să merg. După mult timp de mers, am văzut la mare depărtare o siluetă. Era un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca șoaptele secretelor pe pernă, la culcare. Dii-naa. Nimeni nu și-a mai amintit cât de pricepută am fost ca moașă sau cum cântam, cum făceam pâine pentru frații mei niciodată sătui. N-a mai rămas nimic, doar câteva detalii oribile despre acele săptămâini pe care le-am petrecut în Salem. Ar mai fi atât de multe de spus. Dacă m-ar fi întrebat cineva, aș fi început cu povestea generațiilor care m-au crescut, pentru că numai cu asta se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Îi părea rău că stăpâna ei avusese așa probleme cu copiii, dar o găsea pe As-naat arogantă și capricioasă. - Maternitatea îi va da o lecție, mi-a împărtășit prietena mea părerea ei. Tatăl și-a botezat copilul Menashe, un nume oribil care probabil că înseamnă ceva în limba lui. Menashe. Sună ca un mestecat, nu ți se pare? Dar stai, și tu ești din Canaan, nu-i așa? Am dat din umeri: - Asta a fost demult, am zis. Te rog, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
însă fața i-a rămas desfigurată pentru totdeauna. Csákány a dat din cap a tăgadă, spunându-mi că nu ăsta-i adevărul, și mai bine-ar fi să nici nu-l aflu, e de prisos să-mi spună ce lucruri oribile a pătimit, căci se vede cu ochiul liber, dar, să-mi închipui numai, că dându-i-se jos bandajele și privindu-se în oglindă, și-a pierdut cunoștința, iar când și-a revenit nu-și mai aducea aminte de chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din urmă zborul, bătînd frenetic din aripi și țipîndu-și mînia de a fi fost deranjate, iar Marie descoperi obiectul poftei lor, despre care știa deja că nu era un delfin. Deși deprinsă cu vederea cadavrelor, n-avea să uite niciodată oribila imagine a ochiului care atîrna, pe jumătate ieșit din orbită, nici adînciturile sangvinolente cu carnea smulsă de ciocul ascuțit al pescărușilor. Reflexul portocaliu provenea de la eșarfa pe care bărbatul, căzut pe spate, o purtase și În seara din ajun. Gildas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o privire pe care o spera grăitoare pentru tot ce simțea și o șterse apoi să-i ajute pe ceilalți. Targa tocmai ajungea sus pe faleză cînd Începu să bată vîntul, Îndepărtînd brusc un colț de prelată și dezvelind chipul oribil mutilat al cadavrului. TÎnărul jandarm se răsuci pe călcîie și se duse, aplecat de mijloc, În spatele mașinii de teren, unde stomacul lui Întors pe dos se goli zgomotos. Mănuși din latex, pungi de plastic, banderole galbene, semnul triunghiular indicînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de rău. O perfecțiune. La fel ca blîndețea cu care i se adresă. - Scuză-mă, Marie, ești Într-adevăr ultima persoană de care ar trebui să mă leg. Acum ar fi trebuit să te căsătorești... Toate astea sînt atît de oribile... Își Îndreptă o șuviță de păr cu o unghie Îngrijit lăcuită. - Crede-mă, dacă fiica mea ar ști ceva despre moartea fratelui tău, mi-ar fi spus-o deja. Mie Îmi spune tot. Marie dădu din cap, sensibilă la imperceptibila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
va judeca Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. TÎnăra polițistă se făcu lividă: și de data asta mesajul Îi era adresat tot ei, personal. Simți aceeași neliniște surdă ca atunci cînd se trezea din acel oribil coșmar care o chinuia iarăși de cînd se reîntorsese pe insulă. Lucas Începu să-și piardă răbdarea. - Ai nevoie de ajutor? Puse În funcție disjunctorul, restabilind o ambianță liniștitoare. El Îi remarcă paloarea. - Nu te simți bine? - Ai văzut inscripția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el, era el cu adevărat alături de ea, sau totul se petrecea În haosul delirului ei? Imaginea lui apărea tulbure, iar la răstimpuri frînturi de voce răsunau În tîmplele ei dureroase. Să cunoască adevărul... voia atîta să știe... să spună secretul... oribilul secret... Ajunsă la capătul puterilor, Marie nu mai izbutea să se agațe de murmurul tot mai firav, de imaginea tulbure și mișcată a acelui chip care semăna cu chipul lui Loïc... Istovită, se prăbuși iarăși În beznă. * * * Gwen are mutra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
agăța cu Îndărătnicie de acea imagine cînd văzu pătrunzînd, În cîmpul acela vizual incert, chipul Yvonnei. - Ți-am spus să nu-ți bagi nasul În treburile noastre... Sufocată de privirea rece, de ceea ce putea citi În privirea hotărîtă, Marie avu oribila impresie că Yvonne avea s-o azvîrle definitiv Îndărăt În infernul de coșmar din care ieșea cu mare greutate. Cu perna În mînă, femeia se aplecă peste Marie, cînd ușa se deschise lăsînd să apară o infirmieră. - Vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-ar fi sinchisit. La fel ca ceilalți, Își petrecuse noaptea În port, iar ochii ei, de obicei atît de limpezi, erau Înroșiți de durerea de a-l fi pierdut pe cel pe care-l iubise dintotdeauna. Încerca să alunge oribila imagine a trupului iubitului ei, umflat de apa mării, mutilat de mușcăturile peștilor și crustaceelor, dar știa că acele imagini aveau s-o hărțuiască pînă la capătul zilelor ei. Fără tihnă, Își rememora firul evenimentelor care se succedaseră de la ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vreun bilet asupra lui, aminti Marie. Să admitem că ai avea dreptate, asta ar Însemna că Gildas și cu Yves ar fi ucis-o pe Mary cînd aveau cam zece ani. Dădu din cap ca să alunge ideea asta mult prea oribilă. - Amintește-ți de amicul lui Nicolas, spuse el blînd. - A fost un accident. Un joc stupid care s-a transformat În dramă. - Poate că au vrut să se joace de-a jefuitorii de corăbii și s-a sfîrșit prost. - Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bebe! De uluire, de dezgust și de furie, Yvonne Îl lovi cu atîta putere În obraz că Pierric se clătină și căzu pe spate cît era de greu. Izbindu-se În cădere de o piatră, capul lui scoase un zgomot oribil. Se agita ca un cărăbuș Întors cu burta În sus, neînstare să se ridice, dar continuînd să spună: - Spun tot, eu... doamna moartă... spun tot, aur, tot... Yvonne, cu ochii Îngustați, de parcă și-ar fi pierdut mințile, apucă atunci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care i-am tras o mamă de bătaie pentru că s-a dus să piardă vremea pe afară În timp ce eu Îmi făceam sînge rău din pricina ei! CÎnd mă gîndesc că a ținut pentru ea atîta amar de ani toată povestea asta oribilă... Fersen Îi lansă o privire Mariei, vizibil tulburată de numărul pe care Yvonne tocmai Îl juca la perfecție În fața lor. - Și bietul Pierric? Întrebă el, sarcastic. Pentru el nu-ți făceai sînge rău? O, dar prost mai sînt! Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Cel-de-Sus va judeca, Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. - Coșmarul continuă... murmură Marie, copleșită. Recunoscu În sinea ei că fusese lipsită de luciditate, voise să creadă În vinovăția lui Gwen În primul rînd pentru ca această oribilă afacere să ia sfîrșit. - Philippe... Îi șopti Lucas văzîndu-l pe soțul lui Gwen venind În goană spre ei. TÎnăra femeie făcu cîțiva pași În Întîmpinarea lui, dar Philippe nici măcar nu păru s-o vadă și căzu În genunchi lîngă soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rareori o făcuse, orice control de sine, cutezînd să-și manifeste dorințele, simțindu-se puternică și totodată copleșită, transformată și Împăcată, o ființă cu totul nouă În fața dragostei. Inconștientul ei era atît de eliberat de orice barieră Încît, atunci cînd oribilul coșmar reîncepu, el se desfășură cu și mai multă intensitate decît În alte dăți. Sarabanda care Învîrtejea sînge, spumă, umbre, fulgere, urlete, horcăieli o năpădi cu o violență crescîndă pînă la ultima viziune a unui ochi imens, fix și sclipitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Fetița mea, n-am știut să te țin lîngă mine În noaptea aia... - Noaptea de 20 mai 1968? Yvonne dădu imperceptibil din cap și Își Începu povestirea ca pe o litanie care Îi aducea eliberarea, din păcate tardivă. - O noapte oribilă, da... Era aproape ora cinci dimineața cînd a venit să mă scoale, eu dormeam ca un animal de povară abrutizat de muncă, n-am priceput nimic, mi-am pălmuit fata... Tremura toată, biata de ea, tremura de frig și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de ajunse cu el pe chei. Merseră În tăcere. Apoi Lucas murmură fără s-o privească: - M-am amestecat În ce nu mă privește? Ești supărată pe mine? - Nu. Pe mine sînt supărată. Singura imagine care Îi rămînea În urma acelei oribile scene din care o smulsese Lucas era aceea a lui Christian lungit pe jos, Încercînd să se ridice urlînd. - Dacă părăsești vasul ăsta s-a terminat, mă auzi? Între noi doi s-a terminat totul! Lucas o duse cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu băgă de seamă agitația neobișnuită a maică-sii. - Ai căzut prost, fetițo, tocmai ieșeam, spuse Jeanne luîndu-și haina. - Stai, mamă... Știu tot... - Chiar nu am timp, mormăi Jeanne Împingînd-o spre ieșire. - Dar stai o clipă, ascultă-mă! Coșmarul acela oribil pe care-l aveam cînd eram foarte mică... Era din pricină că-l trăisem. Eu sînt copilul lui Mary, necunoscuta din Molène... La doar cîțiva metri distanță, Ryan se sprijini de perete sub șocul acestei vești. O auzi pe Jeanne protestînd violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vedere pe locul de la volan. Făcu ochii roată În jur, dar nu văzu nimic anormal. Marie șovăi, apoi duse mașina Într-un loc liniștit, puse caseta În aparat și tresări auzind glasul lui Ryan, - Vorbește-mi despre naufragiu... - O noapte oribilă... răspundea glasul lui Christian. Valuri Înalte de șapte metri, vînturi cu viteza de peste cincizeci de noduri, aveam să pierd, nu suport să pierd, de asta mi-am organizat dispariția. Marie simți că i se urcă sîngele la cap. În pofida unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o stațiune balneară ca atîtea altele. Marie suporta cu greu să-și vadă insula În mod trivial domesticită, denaturată, aservită banilor din turism. Dacă ar fi luat cineva În considerare vesela banalitate Înconjurătoare, s-ar fi putut crede că evenimentele oribile ale acelor ultime săptămîni nu existaseră decît Într-un coșmar. Cele ale Mariei dispăruseră, definitiv dizolvate de revelația originii lor. Zilele se scurgeau cu Întocmirea dosarului afacerii În cele mai mici detalii și În așteptarea rezultatelor ultimelor analize. Marie surprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
soție, ca să discute chestiunea. În cursul discuției, reieși că fratele vitreg al lui Bruno era În același liceu, În același an (deși În altă clasă) și că nu se Întâlniseră niciodată; acest fapt Îl șocă puternic, ca simbol al unei oribile dezagregări familiale, de care erau amândoi vinovați. Făcând pentru Întâia oară dovadă de autoritate, o somă pe Janine să reia legătura cu cel de-al doilea fiu al ei, ca să salveze ce se mai putea salva. Janine nu-și făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
în rucsac și scoate o sticlă de bere. Mi-o întinde, însă eu clatin din cap. Și de ce anume fugeai ? zice, deschizând berea. Am un nod dureros în stomac. Nu pot să suport ideea de a-i povesti întreaga poveste oribilă. — A fost o... anume situație. Las privirea în pământ. El ia o gură de bere. — O relație care s-a terminat prost ? O clipă, nu știu ce să zic. Mă gândesc la toții anii petrecuți la Carter Spink. La tot timpul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
n-ai spălat în viața ta. — Știu ! Mă apucă un hohot isteric de râs. Sinceră să fiu, la început a fost un adevărat coșmar. Dar să știi că... învăț. Ai fi surprinsă. — Și trebuie să porți șorț ? — Am halatul ăsta oribil de nylon... Mă înec de râs. Și le spun Doamnă... și Domnule... și fac reverențe... — Samantha, ești sărită de pe fix, spune Freya printre icnete. Complet sărită de pe fix. Nu pot să rămâi acolo. Vin să te salvez. Mâine mă sui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
poate ? Asta a fost prea slabă. Mă întorc în casă și arunc cărțile pe masa de la bucătărie. Reumplu filtrul cu apă și golesc cafetiera la chiuvetă, cu un zbang. — Ești bine ? Nathaniel mă privește amuzat din ușă. Cum e fata ? — Oribilă, izbucnesc, nereușind să mă stăpânesc. N-are absolut nici urmă de maniere. Mă tratează ca pe o sclavă de pe plantație. Trebuie să-i despachetez lucrurile... și să-i fac amestecul ăsta idiot de cafea fără cofeină... — Eu în locul tău știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]