75,302 matches
-
care reprezintă un filon iudaic (Spinoza, Buber, Scholem, Freud, Kafka, Hannah Arendt și mulți alții). Este o reală revoluție în plan editorial, vizibilă și în România, unde au apărut și continuă să apară un număr enorm de studii și eseuri, originale sau traduse, despre iudaism istoria evreilor, istoria lor intelectuală, despre Israel, studii pe teme biblice și mistică iudaică. Are loc și o instituționalizare a acestui interes prin apariția unor centre de studii iudaice și introducerea lor în cadrul universitar. Cred că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16496_a_17821]
-
literaturii psihanalitice pe care ne-am însușit-o în ultimii 11 ani. El marchează dacă nu oficial, oricum foarte vizibil ora trecerii în sezonul unor solide sedimentări și a unor necesare verificări critice. Neexcluzând, firește, posibilitatea consultării cărților în limba originală, suntem încrezători că aducerea lor la lumină într-altă limbă semnifică, pentru vorbitorii acesteia, un nivel superior de conștientizare. Helmut Thomä și Horst Kächele, Tratat de psihanaliză contemporană, vol. II: Practică, trad. Carmen Erena, verif. trad. Vasile Dem. Zamfirescu, col
Schimbarea orei oficiale în psihanaliză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16504_a_17829]
-
libertin (tradițional; un reper ar fi Crébillon fils) într-un context a cărui dominantă este libertinajul. Așa coexistă dialogul cristalin, unde fiecare întrebare, oricît de vagă, își are răspunsul, cu o viziune decadentă asupra comportamentului erotic. Este o modalitate extrem de originală de a exprima prin intermediul structurilor textului contradicția fundamentală a Don Juan-ului: trece de la o iubită la alta visînd, de fapt, la o singură femeie (femeia ideală etc.). Gille, obișnuit cu saloanele rafinate din capitală își petrece vacanța în casa din
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
drept critică, ci numai "ediție întocmită și comentată". Reține, ca fiind menționabile ca documente de epocă, edițiile Maiorescu, Ibrăileanu și Botez și consideră că ideea că s-ar putea alcătui o ediție în spiritul lui Eminescu e o imposibilitate pentru că originalele s-au pierdut. De altfel, o ediție critică Eminescu se poate înfăptui numai pe temeiul criteriului estetic. Rar și în subsolul paginii sînt incluse succinte comentarii strict utile, ediția avînd deci parte de un aparat critic. Ediția Ion Crețu, cu
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
lucru dificil, pentru că atît ei, cît și alți zece, nepremiați dar publicați - Mihai Gongu, Cristian Cocea, Lucian Merișca, Miron Bogdan, Mihaela Avrămuț, Mircea Doreanu, Ștefan Borbély (o fi chiar acela?), Anca Drăgan, Lucian Buțiu și Gică Enache - sînt atît de originali, de proaspeți, de spirituali, încît nu te poți opri la unul singur. Ingenioasele lor compuneri alcătuiesc împreună o utopie neagră de tot rîsu-plînsu', mustind de umor absurd cu viguroase rădăcini în situațiunea postelectorală 2000. Dacă vă cade în mînă acest
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
imaginației materiale", aceasta fiind serios concurată de o poetică explicită, programatică. Este o reușită care putea fi, de altfel, prevăzută, având în vedere exercițiul critic îndelungat și talentul său unanim recunoscut - autorul ei fiind unul dintre cei mai avizați și originali sub raport stilistic interpreți ai poeziei românești, cu un "trecut" deja substanțial, ilustrat de prezențele sale mereu remarcate în principalele periodice literare românești, cu pagini care ar fi putut constitui mai multe volume de valoarea celui tipărit în 1987 sub
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
lucrări de diplomă, dicționare - ceva mai mult în cazul celui politic (obiectul unor studii, mai ales despre "limba de lemn"). Situația cea mai fericită pare să o aibă limbajul presei, despre care în ultimii ani au apărut mai multe lucrări originale și traduceri. în acest caz exista totuși o tradiție (studii istorice, articole în Presa noastră, capitole în sintezele de stilistică), dar un rol decisiv l-a avut desigur explozia de după '89 a jurnalismului, reflectată și în înființarea unor noi facultăți
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
intens lucrată în decenii de inițiative și perseverență revoluționară, încât o uimea. Ea, prietena lui Victor Hugo, opozantul de geniu, a lui Ernest Renan ce revoluționa termenii credinței, a liber cugetătorilor de la Revue des deux mondes și a celor mai originali scriitori, de la venerabilul Dumas la atât de originala Georges Sand și la fascinantul, încă tînăr, Gustave Flaubert, plus seria celor mai noi publiciști, împătimiți ai ideilor novatoare, care nu mai dădeau doi bani nici pe nobilimea tradițională, dară-mi-te
Femeia fie ea regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]
-
revoluționară, încât o uimea. Ea, prietena lui Victor Hugo, opozantul de geniu, a lui Ernest Renan ce revoluționa termenii credinței, a liber cugetătorilor de la Revue des deux mondes și a celor mai originali scriitori, de la venerabilul Dumas la atât de originala Georges Sand și la fascinantul, încă tînăr, Gustave Flaubert, plus seria celor mai noi publiciști, împătimiți ai ideilor novatoare, care nu mai dădeau doi bani nici pe nobilimea tradițională, dară-mi-te pe sforțările bonapartiste de a fi familie serenissimă
Femeia fie ea regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]
-
pe atît de delicată și cu atît mai puțin spectacolul Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, semnat de Ada Lupu. O montare în care implicarea realizatoarei a fost substanțială, începînd cu traducerea și terminînd cu viziunea, după cum o indică și înlocuirea titlului original - When I Was a Girl I Used to Scream and Shout - cu un altul, adecvat întrutotul reprezentației în cauză: Beatles...și toată lumea era a mea! Acest text - posibilă replică modernă la opera clasică a lui Franz Wedekind - a cucerit-o
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
etiologia și rostul lui, care s-ar cuveni explicate cândva mai pe larg. Pe lângă faptul că este un principiu de omologare a romanului-parabolă, a alegoriei politice, el nuanțează evoluționismul mult prea rigid al teoriilor moderniste. Este, poate, partea cea mai originală a construcției, cea mai creativă, ivită dintr-o problemă mai veche de situare a lui Sadoveanu, la care Manolescu a revenit în mai multe rânduri după Utopia cărții. Prin studiul unei formule anacronice, dar impozante, monumentale, susceptibilă de filiație, cel
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
care visează acum foarte multă lume, asta rămâne de discutat. Cert este că, cel puțin în planul imaginarului, ele s-au armonizat cumva, în astfel de configurații simbolice, care, cu o bună asistență critică, pot asigura literaturii române un profil original și un loc între marile literaturi.
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
ei, dat fiind că, în ce privește, critica există abia de cîteva secole. Problema mea era capitolul de receptare din istoriile literare. El lipsește, spuneam, din toate. Motivul lipsei fiind tradiția didactică a unor astfel de lucrări ori orgoliul de a fi original al autorilor lor, rezultatul e că istoricii literaturii își retează cu mîna lor o bună parte din șansa de a fi citiți în viitor. Restituirea climatului intelectual în care, de-a lungul vremii, au avut loc confruntări de judecăți și
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
iar umorul să scadă, muzica se diluează, pentru ca spre final să fie uitată cu totul. Și dacă muzică nu e, atunci nimic nu mai e și zadarnice au fost "chinurile" lui Branagh de a aduce pe ecran, într-o viziune "originală", piesa shakespeariană. Dar și Homer mai doarme câteodată! Regizorul Terence Davies - prezent în Festival cu o ecranizare după romanul scriitoarei americane Edith Wharton Casa bucuriei ("The House of mirth") - este adeptul unui cinema clasic, al echilibrului și rafinamentului vizual. Nu
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
adeptul unui cinema clasic, al echilibrului și rafinamentului vizual. Nu vrea să șocheze, nu polemizează cu textul. Ample mișcări de aparat rimează cu analitice prim-planuri. Povestea tinerei newyorkeze Lily Bart - inteligentă, ambițioasă, orgolioasă, independentă, dar săracă - nu e foarte originală și nici neașteptată. Distrugerea ei de către o lume - înalta societate newyorkeză de început de secol - pe care a vrut să o cucerească e, oarecum, previzibilă. Într-un fel, Lily se aseamănă foarte mult cu o altă rebelă creată de Edith
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
căi ce exclud, în mod evident, munca, dar includ corupția. Modelul cel mai la îndemînă, în cea de-a doua direcție, îl oferă aleșii de toate culorile din ultimul deceniu. Ei toți ar trebui să știe că nu sînt deloc originali. Aceeași anormalitate, mai sus pomenită, conduce la o preferință cel puțin ciudată pentru niște oameni care susțin - verbal - cultul muncii, aceea de a aștepta să ți se dea. Pentru că, nu-i așa, dacă viața este atît de grea astăzi și
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
este, la ora actuală, unul dintre autorii satirici cei mai apreciați din Marea Britanie. Stilul său, deși uneori este comparat cu cel al lui David Lodge sau Malcolm Bradbury, iar alteori cu cel al lui P.G. Wodehouse, are o puternică notă originală. Tom Sharpe pune accent pe comicul de situație, dus adesea pînă la extrem, pe umorul negru și grotesc, și - ca mai toți scriitorii comici britanici - nu evită nici comicul de limbaj. Scrierile sale au fost traduse în mai multe limbi
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
Christian soul as engaged in an endless pursuit of the inexhaustible God. While many Greek theologians have described the soul’s movement toward God, even using the word ἐπέκτασις drawing on Paul’s participle in Phil. 3:13, Gregory is original in claiming that man’s ultimate end is itself and endless progression. Gregory of Nyssa stands out among Christian theologians for developing an eschatology that denies the soul final knowledge, rest and satisfaction in God. On the one hand, God
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
la prima importantă ediție a Festivalului "George Enescu", ediție petrecută în contemporaneitate și desfășurată în urmă cu numai zece ani sub conducerea maestrului Mihai Brediceanu. A fost un spirit de multilaterală orientare a cunoașterii, a acțiunii; a fost autorul unei originale teze de doctorat în științele matematice, lucrare care a consacrat conceptul de politempie atât de util unor anume tipuri de structuri muzicale și coregrafice. A predat arta dirijatului în cadrul uneia dintre prestigioasele universități americane, anume la Siracuse University. Pe maestrul
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
clasic, dar de care Coșbuc nu a beneficiat. În Nota asupra ediției, însoțind primul volum, Gavril Scridon își înfățișa astfel proiectul: "Prezenta ediție își propune să cuprindă, pentru întâia oară, cea mai mare parte din opera lui George Coșbuc: poezie originală, proză literară, studii, publicistică, traduceri, corespondență. O ediție cuprinzătoare a operei lui Coșbuc este o veche cerință a culturii noastre. (...) Ediția prezentă urmărește, în limitele posibilităților și ale exigențelor, să cuprindă opera lui Coșbuc, reconstituind, în esență, drumurile creației" (p.
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
după urma celeilalte. Se fac filme despre scriitori mai des decât se scrie ficțiune despre regizori. Există literatură bună care poate îngropa un film dacă acesta tratează materialul într-un mod ortodox și literatură bună care poate stimula o producție originală. Pentru ultima situația nu mă pot gândi la un exemplu mai bun decât Cărțile lui Prospero a lui Greenaway. Și totuși, lungmetrajul care m-a pornit pe firul acestei meditații a fost unul pe care îl consider prost, și care
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
de ani de carieră poetică. Sensurile sînt însă cu totul altele. Disperării și durerii melancolice de ieri, i-a luat locul serenitatea. În mod paradoxal, după o viață trăită cu ochii spre trecut, poetul pare să fi descoperit o formă originală de a pune în practică vechea învățătură "Carpe diem!": "Udatul florilor la ceasul înserării argintat/ de sunetele clopotului bisericii romano-catolice/ clipe lungi petrecute în etajul cărților/ o sonată de Telemann eventual o sonată/ de Mozart (cu Clara Haskil la pian
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
se poate legitima poetica romanului , prezidată și potențată de idee - un roman al meditației despre condiția ființei, nu în absența cugetării filosofice; dimpotrivă, prin recrearea ei în lumea animată a romanului văzut ca istorie a unor destine și ca spațio-temporalitate originală, inconfundabilă". Partea cea mai amplă (și cea mai consistentă) a lucrării o constituie analizele unor proze pe care autorul le consideră semnificative pentru ilustrarea modelului său: cele trei volume (neîncheiate, ediția Frisé) ale Omului fără însușiri (Robert Musil); "trilogia romanescă
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
poemă cosmică, în centrul căreia stă moartea. Moartea e cântată melancolic-extatic, e acceptată, cu încredere și dăruire, încărcată de sentimentul destinului". Autocitarea și sublinierile îi aparțin lui Blaga, iritat că un "străin" infatuat intră sfidător tocmai în panteonul celor mai originale idei ale sale. Va fi încă o dată, în finalul explicației sale cu aer definitiv, neiertător, făcând aluzie compromițătoare la atitudinea anti-evreiască a legionarilor, a căror aventură politică, însoțită de susținerea lui Dan Botta, eșuase de câteva luni (în ianuarie 1941
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
aceștia, nu el, vor ocupa posturile rîvnite. Rămas singur, tînărul se va consacra vechilor pasiuni (latina și plantele) și, pentru a avea din ce trăi, va deschide un bar, unde este factotum, spre mirarea îndurerată a prietenului, un alt singuratic original ca și el, împlinit însă grație ajutorului material dat de familia lui de intelectuali. Într-un fel, protagonistul nostru-narator este un învins, dar nu face parte din familia abulicilor lui Italo Svevo sau Federico Tozzi și nici din aceea a
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]