2,698 matches
-
ceea ce mi se pare mai aproape de moarte decât de eroare, de viața omului decât de limbajul lui care poate fi uneori o trădare a faptelor". În integralitatea sa, Infernul, astfel conceput, e monologul unui gânditor în tensiune, aproape un desperado oscilând între exteriorități și introspecție, vizând omenescul în genere, torturat însă de propriul Eu. Mai degrabă cerebral și speculativ decât liric și plasticizant, dispersiv și năzuind spre sistematizare, asediat de "puteri diavolești" și apropiat de îngeri, căutătorul copleșit de prezența realului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
îl propulsează din real în ficțional. În esență, Baaad-ul său, o lume în lume, juxtapune într-o rețea de un irealism mitic transcendențe și eternități iluzorii; acolo unde ochiul lui Sadoveanu, bunăoară, se lovea de monotonie și plictis, Cezar Ivănescu, oscilând între prezentificare și trecut, propune secvențe gânditoare, imprimând actului mnemonic rezonanțe empatice. Departe de a fi un paradis pierdut, tărâmul plăsmuit numit Baaad e, se-nțelege, sursă de melancolie; lipsit de aura unui joc secund mai pur, Baaad-ul său, asimetric
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pare a avea mai mult succes decît varianta liberală. Optimiștii și utopiștii tehnologici au început să-și anunțe victoria paradoxal sau nu tocmai cînd bruma de consens politic, economic și ideologic, realizat după 1991, începuse să se erodeze Oamenii au oscilat mereu între exaltare și disperare, trecînd prin numeroase situații intermediare. Astăzi, convingerea că un deus ex machina va veni de pe internet și ne va rezolva problemele poate suci mințile multora. Numai că eu tot nu văd cum niște mijloace tehnice
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Mexicului și altora. Interesantă este prezența Turciei și Indoneziei, țări musulmane non-arabe, care ne demonstrează că Islamul poate fi compatibil cu dezvoltarea modernă. Din păcate, celelalte țări musulmane nu prea demonstrează că urmează strategii de dezvoltare pe termen lung și oscilează între mai multe "anotimpuri" și regimuri. Evenimentele de aici seamănă și cu cele din 1789 și după și cu cele din 1848 și cu cele din 1968 și cu cele din 1989-1991 și cu altele. Nu știm unde vor duce
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
mai ales în domeniile amenajării teritorului, sistemului educativ și cercetării de bază. Se înțelege că acțiunea sa trebuie armonizată cu cea a marilor întreprinderi. 4.4.5. Spre o nouă dinamică Stat-întreprindere De fapt, Statul își caută încă noul rol, oscilînd între a fi un stat moderator, care să vegheze doar la respectarea regulilor jocului sau un stat intervenționist, demiurg. Relațiile dintre Stat și întreprindere se rescriu pe noi temeiuri. Întreprinderea globalizată evoluează pe un spațiu economic global, cu armele sale
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cât și în cea creștină și care le lăsa libertatea, în cadrul confesional al Evului Mediu și al epocii moderne, să-și administreze viața religioasă și familială după propria legislație, chiar dacă era în schimbul plății unui tribut financiar? În fapt, condiția lor oscila între suveranitate comunitară și dependență, putere și pasivitate. Totuși, în marea sa carte Exterminarea evreilor din Europa, Raul Hilberg pune încă lipsa de rezistență a evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pe seama lungii lor experiențe bimilenare 61. În
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Acesta consideră drept rată naturală a dobînzii cea pentru care cererea de împrumut egalizează oferta provenind din economisire. Rata naturală sau reală a capitalului este asimilată randamentului capitalului în procesul de producție, sau profitului realizat de antreprenor. Ratele dobînzilor ar oscila foarte mult, astfel încît rata medie a dobînzii naturale nu ar fi una de echilibru. Wicksell a insistat asupra faptului că, într-o economie monetară, trebuie distins între profitul anticipat, pe de o parte, și rata dobînzii, determinată ca relație
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
niște soluții, deși astăzi dimensiunile și complexitatea sunt desigur mult mai mari, atît cele ale investițiilor, cît și cele ale bulelor speculative, ale contractelor, ale prețurilor activelor, ale riscurilor, ale produselor financiare ș.a., administrate, cum spunea Lucian Croitoru, cu emoții oscilînd între panică și euforie. După șapte ani de criză se poate spune că politicile monetare și cele fiscal-bugetare, bazate mai mult pe principiul încercare/eroare, nu au convins, deși au marcat schimbări de paradigmă. Mai mult, efectele lor colaterale au
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Mexicului și altora. Interesantă este prezența Turciei și Indoneziei, țări musulmane non-arabe, care ne demonstrează că Islamul poate fi compatibil cu dezvoltarea modernă. Din păcate, celelalte țări musulmane nu prea demonstrează că urmează strategii de dezvoltare pe termen lung și oscilează între mai multe "anotimpuri" și regimuri. Evenimentele de aici seamănă și cu cele din 1789 și după și cu cele din 1848 și cu cele din 1968 și cu cele din 1989-1991 și cu altele. Nu știm unde vor duce
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
un plan de stimulare economică în valoare de peste 800 miliarde de dolari, iar Sistemul Federal de rezerve nu contenește să scadă dobînda de referință pentru a stimula cheltuielile de consum. Dar toate aces-tea se dovedesc insuficiente. Prețul petrolului continuă să oscileze în jur de 100 de dolari barilul, iar șomajul continuă să crească. Scăderea consumului american e foarte greu de suplinit pe alte piețe, dacă nu imposibil. Americanii consumau pînă de curînd de 9 ori mai mult decît chinezii și de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
atenua deficitul de balanță, dar întreținea un adevărat boom al pieței imobiliare, care a dus la prețuri pe case și terenuri mai ridicate, de multe ori, ca în Vest. Aceasta explică în parte nivelul relativ scăzut al șomajului, rata oficială oscilînd între 5 și 9 %. Avem însă un excedent de mînă de lucru în mediul rural, o "suprapopulație" ce practică o agricultură de subzistență. Societatea s-a polarizat extrem, clasa de mijloc fiind mai mult decît firavă. Bursa a început și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de redinamizare personală, capabile să risipească mai rapid anumite impasuri ale existenței. Este adevărat că evantaiul hipermodern al posibilităților provoacă derută și insatisfacții, dar, într-un context unde „se petrece întotdeauna ceva”, viața cunoaște mai multe ricoșee, alternanțe, schimbări frecvente. Oscilând în permanență între optimism și pesimism, între depresie și excitație, între tristețe și euforie, între sentimentul vidului și proiectul mobilizator, moralul individului hipermodern este capabil de reveniri. În societatea dorinței nu totul e catastrofic, pentru că Penia se însoțește acum cu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și totuși, atunci când își rostește numele care i se dăduse la botez, Pericle e cuprins de teama de a nu avea cumva vreo nălucire, de a nu fi o jucărie în mâna unor zei ce se amuză pe seama lui. El oscilează între îndoială și credință, nu știe dacă are în față un trup real sau un duh, o ființă reală sau o himeră, o creatură vie sau ceva inanimat. Oare Marina e făcută din carne și din sânge, are un „puls
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
izbutiseră să o dobândească în lumea artei, ele reușesc să capete, în schimb, o și mai mare forță de apariție. Cum am putea exprima, mai bine decât o face Pirandello, intensa senzație de realitate a acestor entități nedefinite, condamnate să oscileze veșnic între starea lor amorfă și aspirația spre concretețe, spre materializare? Dar oare nu aceasta este, pentru Pirandello, însăși esența teatrului, miezul său tainic? Cea căreia dramaturgul îi încredințează evocarea momentului melancolic al asfințitului, când, în liniștea cabinetului său de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
MAJOR Sylvie a înghițit o cantitate destul de importantă de anxiolitice, golind un tub de comprimate, după o dispută cu mama sa în legătură cu activitatea școlară. Sylvie are 16 ani. Ea acceptă consultația care i se propune și pe tot parcursul ședinței oscilează între două atitudini: momente în care pare abătută, are capul aplecat, plânge și momente în care își ridică capul, schițează un surâs, își bate joc în mod ironic de ea însăși ca și cum ar vrea să nege comportamentul precedent. Este îmbrăcată
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
mai ales pentru faptul că bunica a murit chiar în ziua în care Alice își serba pentru prima data ziua de naștere printr-o petrecere „boom”. Cu o lună mai devreme, Alice începuse să se teamă de această coincidență: ea oscila între momentele în care dorea ca bunica să moară cât mai repede posibil pentru ca această coincidență să nu aibă loc și, bineînțeles, momentele în care se culpabiliza, își spunea că este o „egoistă mizerabilă” și spera că viața bunicii se
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
prezentă la 50% dintre fetele deprimate). Concluzie La sfârșitul acestei treceri în revistă a cercetărilor epidemiologice, unele date apar în mod regulat, chiar dacă ținem cont de necesarele rezerve legate de instrumentele de evaluare utilizate (auto-chestionare în mod special). FRECVENȚĂ Frecvența oscilează cu valori ale procentelor cuprinse între 2 și 8% din populația generală pentru episodul depresiv major după criteriile DSM-IV. Această prevalență crește cu vârsta în adolescență. Ea crește, de asemenea, după vârsta de 30 ani, adică după ce depresia copilului și
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
descoperit și devine în același timp dependent de alte obiecte și vulnerabil în fundamentul său narcisiac. Este o particularitate a adolescenței: investițiile obiectuale sunt adesea percepute în această perioadă ca o amenințare pentru echilibrul narcisiac datorită acestei fragilități potențiale. Adolescentul oscilează fără întrerupere între o dorință devorantă de obiecte și o nevoie protectoare de a-și afirma totala sa autonomie și absența trebuinței. Imaginile anorexiei mentale sau ale bulimiei nervoase reprezintă caricaturi ale acestor tendințe. Blos vorbea despre „foamea de obiecte
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
înțelegem bine că pentru adolescent acest obiect persecutor poate fi reprezentat de o persoană (sau un lucru) extern, dar și de corpul său în totalitate sau parțial și chiar, uneori, de propria sa funcționare mentală. În plan psihopatologic acești adolescenți oscilează între măsurile de apărare contra depresiei așa cum le-a descris Klein cu ajutorul „atitudinii depresive”, pe de o parte, și a proiecțiilor persecutorii paranoide pe de altă parte. În plan metodologic problema clinică constă în a ști dacă acești pacienți mai
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sub tratament antidepresiv este foarte elocventă (Carlson și Strober, 1982). Mai puțin evidentă, dar probabil mai frecventă, este situația clinică în care sunt asociate manifestări delirante dominate de expansiune, exaltare, putere nelimitată, convingere erotomaniacală, o filiație excepțională etc., manifestări comportamentale oscilând între momente de excitare, de iritabilitate și faze de retragere, în sfârșit manifestări timice în care domină adesea o notă de anxietate și de culpabilitate. Aceste „stări mixte” sunt adesea foarte sensibile la prescrierea de neuroleptice care poate provoca o
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de exploatare și un venit din reluări de provizioane de 10.000 de lei. Din acest exemplu reiese că, în ipoteza B, societatea dă imaginea unei întreprinderi ale cărei performanțe se mențin în timp, spre deosebire de ipoteza A, în care rezultatul oscilează foarte mult. Din acest punct de vedere, în prima ipoteză, societatea prezintă o încredere mai mare pentru investitori. „Jucând” asupra sumei provizioanelor și asupra reluărilor de provizioane, în ipoteza A întreprinderea își „netezește” rezultatul. Într-o oarecare măsură, putem spune
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
jos a acceptanței principiale ca egalitate, similitudine, consistență, sens decelabil rațional etc., evident din nevoia de a opera cu preconceptele de omogenitate și reversibilitate din concepția mecanicii. Ipoteza fondatoare a echilibrului din teoria microeconomică, chiar și când viziunile tutelare au oscilat față de referențiale (de la mecanism, la organ, apoi la automat, sistem cibernetic și spațiu virtual), conferă certitudine predictivă, dar din păcate rezultatul are valoare în sine, el spune ceva care nu explică decât starea de echilibru și fluctuațiile ei în contextul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
are o opțiune contrară... Spiritul lui Aristofan pare mai pregnant decât cel al lui Platon... Ca perfect imbecil, pradă ideală, el îmbrățișează teza hedonistă încă de la începutul dialogului și termină făcând din plăcere cea mai mare impostoare. Între extreme, el oscilează, evoluând în voia valurilor, legănat de verbul socratic - sau cel puțin platonician. Filosoful idealului ascetic își alege cel mai bun rol pentru a evita comunicarea, dialogul și dezbaterea. Alegând un personaj sărac conceptual, teza sa va suferi de aceleași lipsuri
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
să rămână muți în fața abilității dialectice și pline de viclenie a interlocutorului lor, apărut pe scenă în veșmintele sale cele mai frumoase, dacă servesc doar la a-l face să râdă sau să zâmbească pe spectator, pe cititorul dialogului, dacă oscilează între absență - identificabilă cu lașitatea, cu refuzul de a lupta - și imbecilitatea crasă, incapacitatea intelectuală, cum să acordăm mai mult timp examinării cazului lor? 4 Un pamflet în costum de scenă. Philebos pare un pamflet îmbrăcat în costum de scenă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pure, ele cunosc și amestecul. Negarea în cadrul afirmării, sfârșitul înscris în începuturi, dispariția anunțată încă din procesul creației, Thanatos în acțiune chiar în patul lui Eros, procesul vital al descompunerii declanșat încă din ceasul morții, nimic nu tranșează clar, totul oscilează, toate se duc și vin, împărțindu-și realul într-o logică oarbă și implacabilă. Lucrețiu vorbește despre amanți, desigur, despre dorință și plăcere, evident, abordează chestiunea voluptății, a bucuriei, da, poemul său povestește genealogiile, facerea lumii, progresul omenirii, bineînțeles, citim
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]