1,933 matches
-
-ți permiți o caroserie stricată, pentru așa ceva ți-ar fi trebuit relații. Ca s-o repari. Intrarea în scara blocului se chema pur și simplu B. Un singur B era de ajuns. După cum se vede, francezii își dădeau mai multă osteneală cu vocabularul. Însă ei nici n-o aveau profesoară pe doamna Wygor. La ea, relațiile nu te ajutau cu nimic. Doamna Wygor era bătrână, avea burta revărsată și, lipit de ea, ducea catalogul, unde eram trecuți fiecare cu numele complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
călătorie pe care n-ai plănuit-o. Atunci fie te-ai întâlnit cu căpitanul Nemo, fie ai naufragiat. Nu știi cum să ajungi înapoi acasă și ai de înfruntat multe primejdii. Însă, una peste alta, până la sfârșit călătoria a meritat osteneala. O călătorie la spital, ce avea să se aleagă din asta? Nu citisem niciodată o carte despre așa ceva. Tata se prefăcea că totul ar fi normal. Umplea geamantanul, vorbind de unul singur, în șoaptă: „De asta are nevoie, de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
privea fix în ochi și spunea: „Ia întinde obrazul, băiețaș”. Apoi țintea cu un calm netulburat și, când auzeai pleosc, mișcarea pornise doar din încheietura mânii. Era apoi doamna, profesoara de istorie, care de două ori pe săptămână își dădea osteneala să ne convingă de faptul că istoria e ceva măreț. Avea multă răbdare și ne răspundea cu plăcere, oricând vreunul din noi dorea să afle câte ceva despre luptele glorioase ale strămoșilor noștri împotriva popoarelor migratoare. Dacă respectivul nu mai găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
așezat-o pe pământ, câțiva metri mai încolo. „Au vrut să ne-o confiște la vamă, dar ne-am luptat pentru ea ca leii. Deci acum e a ta. Trebuie să fii harnic și să te antrenezi mult, altfel toată osteneala ne-a fost degeaba. Pricepi?” Am încuviințat cu o mișcare din cap și m-am grăbit să mă urc pe bicicletă. În scurt timp, se strânsese iarăși lume în jurul meu - căci puțini avuseseră prilejul să vadă așa ceva - și toți doreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a fost simplu să găsesc explicații, căci cine ar fi crezut că mă găseam acolo, ca să joc rolul îngerului salvator? Iar dacă s-ar fi interesat la soții cu pricina, poate că asta le-ar fi compromis căsnicia și toată osteneala mea ar fi fost zadarnică. Așa, acum ai văzut că socialismul ne îmbogățește cu o sumedenie de povești. Și cu dragoste. Dar tu ești încă prea tânăr pentru dragoste, de altfel și pentru socialism. Rămâi cu capul pe umeri. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
amintesc. —De ce nu mergem să vedem animalele? mă întrebă Ed tremurând. Am auzit că e un tren suspendat cu care poți face turul. Eu am râs. — Aia e pentru copii! Nici măcar nu sunt cozi acolo, ceea ce înseamnă că nu merită osteneala. — Totuși, ar putea fi plăcut, insistă el. Și aș vrea să am și o vedere panoramică a locului. Am dat din umeri. —Bine. Hai, să mergem atunci. A avut dreptate. A fost plăcut. Ne-am ținut de mână și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ne dai, măria ta? — Scoateți-l din domnie și puneți pe altcineva. — Imbrohorul care-l mazilește este pe drum, în câteva zile îl aduce pe Duca la noi. Îl vom închide în închisoare și-l vom judeca. Nu merită atâta osteneală. De la fostul meu ginere nu se poate scoate nimic, este mai sărac acum decât atunci când i-am cumpărat noi tronul de la Iași. Surghiuniți-l. Dacă a călcat porunca padișahului, nu a făcut-o cu știință. Este păcat să-i pedepsești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Abraham, al lui Isaac și al lui Moise; unul vorbea românește, altul italienește cu cuvinte turcești și grecești, nimeni nu traducea, dar se înțelegeau de minune, voievodul oltean și negustorul evreu. — Cu prețul pe care mi-l faci, serenissime, nici osteneala drumului nu mi-e plătită. Evreul făcu o pauză, își trase aer în piept, ridică ochii în tavan și începu să se căineze: — Oare să fi greșit marele rabin când mi-a spus: „Pleacă la Edirne că vine acolo Constantin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ci așa au fost plăcut înaintea stăpânului Dumnezeu și au luminat pre măria ta și te-a făcut unealtă mijlocitoare de mi s-au făcut mutare dintr-un scaun într-altul. Și știind că această hotărâre iaste duhovnicească am pus osteneli peste osteneli întru toate și am trudit zi și noapte să înmulțesc talantul Domnului, pentru ca să nu mă număr în rândul leneșii slugi; și am silit, după putința mea și după proasta ajungere a minții mele, de am lucrat în via
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au fost plăcut înaintea stăpânului Dumnezeu și au luminat pre măria ta și te-a făcut unealtă mijlocitoare de mi s-au făcut mutare dintr-un scaun într-altul. Și știind că această hotărâre iaste duhovnicească am pus osteneli peste osteneli întru toate și am trudit zi și noapte să înmulțesc talantul Domnului, pentru ca să nu mă număr în rândul leneșii slugi; și am silit, după putința mea și după proasta ajungere a minții mele, de am lucrat în via Domnului, de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tipăresc cărțile lor în toate limbile pământului și le răspândesc peste tot. Se cuvine să tălmăcim și noi îndreptarele credinței noastre în toate limbile popoarelor împărăției padișahului și să le răspândim pe la bisericile creștinilor noștri”. Asta o putea face doar osteneala lui Antim și dreptcredincioșia măriei sale Io Constantin Basarab Voievod. Așa a venit Antim mitropolit al Ungrovlahiei. Fostul mare spătar zâmbi amintirilor, se ridică anevoie, se îndreptă de spinare. Avea un junghi în umărul stâng, care-l ținea chiar și atunci când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai vârtos ușa cerului, a luminii celei adevărate. O zice Isaia la al noulea cap: «Celor ce locuiesc în locul și umbra morții, lumina îi va lumina pe ei». Și de vreme ce aici, după adormirea cea firească se întoarce iară omul la osteneli, la scârbe, la supărări, la patimi, acolo, după adormirea cea de pe urmă, pe care o numim noi a morții, trece din scârbă la bucurie, din stricăciune întru nestricăciune, din orașul lacrimilor la locul veseliei, din tulburarea vieții la adăpostirea cea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fumați!”; musafirii Însă nu luau În seamă avertismentul și aprindeau cîte-o țigară, provocînd gazdei dese accese de tuse. „Nu e deajuns să fii artist; un actor trebuie să aibă o vastă formație intelectuală; ca să joci Hamlet, trebuie să-ți dai osteneala să te cultivi” ( a scris În revista Moskva, după ce l-a văzut pe celebrul Ivanov-Kozelski În rolul prințului danez). De altfel, nu a existat premieră a lui APC fără emoții & peripeții ; premiera lui Ivanov a avut loc În noiembrie 1887
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ministru. PATROANA: Lui poți să i-o faci și bălțată. Dar ce legătură am eu cu chestia asta? MINISTRUL: Ar fi mai politicos să nu te plîngi de o cafea care ți se oferă. Biata Venera și-a dat toată osteneala. A ajuns o adevărată Otilie de cît s-a obosit cu cafeaua ta. JENI: Foarte adevărat. PATROANA: Asta-i cafea? JENI: E cafea roz. PATROANA: O fi ea roz, da' de ce-i așa de verde? JENI: Eu am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de delicioasă și provocatoare o fi fost la un moment dat, îmi va deveni, inevitabil, la fel de familiară ca propriul buzunar? În schimbul iubirii? Care iubire? Oare asta leagă toate cuplurile pe care le cunoaștem - pe toți cei care chiar își dau osteneala să se lase legați? Oare nu aduce asta mai degrabă a slăbiciune? Nu înseamnă mai curând comoditate, apatie și vină? Nu-i aici vorba, mai curând, de teamă și uzură și inerție, de lipsă de curaj, de-a dreptul, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ei bine, ar trebui să fie la închisoare - sau prin vreun șanț. Nu-și făceau temele, ’tu-i mama mă-sii! Smolka copia de la mine la spaniolă, iar pe Mandel îl durea în pix să-și mai dea măcar atâta osteneală, cât despre spălatul mâinilor înainte de masă... Nu-nțelegi că băieții ăștia doi ar trebui să fie morți! Ca Bubbles. Iată, în acest caz, o carieră care măcar are cât de cât sens. Iată un caz de cauză-efect care îmi confirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
arșiță și prin ger, prin zloată și noroaie, se rupea de mijloc trăgând de bidoane cu ciorbă, cu tocană, orez cu lapte, să le descarce la punctele de lucru de la Casa Republicii, ministere, la Fântâni... Nici n-ai fi simțit osteneala, Mirelo, abia sărită de douăj’de ani, zveltă, făcută, cu carnea tare pe tine, și tocmai scăpaseși de Ticuță, încât tot ce ți-ar fi lipsit ar fi fost un soldat sau un ofițer dintre șanteriștii ăia care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ți-ar fi lipsit ar fi fost un soldat sau un ofițer dintre șanteriștii ăia care nu mai pridideau să rânjească la ea și s-o ciupească de buci. Păi, nu doar din pricina asta îți era bine și nu simțeai osteneala, da’ nici nu se compară, Mirelo, ce-i acum cu ce era atunci. N-o apăsau necazurile, Mirelo, aveai cu ce și uite că, într-un an, reușiseși să-ți mobilezi la loc garsoniera. Avea doar un sfert de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
câte milioane rulau, Mirelo, și de bună seamă că Velicu atârna la pricopseala lor. Îl simțeai că-i cu capul plecat și nu mișcă-n front la o adică. Ca și o slugă, deh, își alina și el cum putea osteneala și umilința. Se dedulcea și gusta din ce le pica stăpânilor pe de lături. Își îngăduia mici scăpări, care să nu bată la ochi și care, la o adică, i s-ar trece cu vederea, cum ar fi bunăoară Mirela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
arate, totuși, că s-ar fi îngrășat. E nevoie de timp și stăruință ca să te îngrași, nu faci curul mare de azi pe mâine, și cât să mai fi durat sărbătoarea Crăciunului ăluia? Pe la începutul verii, deja dădea semne de osteneală, tot mai rar apăreau camioane în curtea școlii, în timp ce Rafael rânjea cu bogdaproste, să fie primit, să fie de sufletul eroilor-martiri și al orfanilor care suntem, surioară, nu ne mai întâlnim cu pomana asta... Elenuța nu știa ce să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu frișcă multă. O năpădi o amețeală dulce; era ca adormită, nu-i mai venea să se ridice de pe scaunul ăla, din fața farfurioarei cu lingurița și hârtia prăjiturii în ea. Prăjitura parcă-i răscolise foamea și mai tare. Foamea și osteneala și somnul o încolțeau din toate părțile. Ai fi zis c-a tras la jug, Mirelo, păi, copilul ăsta din ea o făcea să se simtă ca după o zi de roboteală de douășpe ore prin halele cantinei, cotropind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se uita la ea pe sub gene, cu ceafa lăsată pe spătarul fotoliului, expirând prelung fumul țigării. Își răscrăcărase picioarele strânse în pantalonii de piele. Era ca răstignită, prăbușită, iar surâsul ei cenușiu, înecat în fum, lunecase într-un rictus al ostenelii. Naivitatea Mirelei chiar o obosea. Mai curând ignoranță decât naivitate. Fetița asta e de o ignoranță crasă, incredibilă. Familia care va înfia copilul te va recompensa. Chiar n-ai știut? Nu pot să cred. — N-am știut, n-am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
rău le-o merge, tot bine le e împreună, dragostea mea, degeaba sărise ea de cur în sus că nu-i trebuie măritiș aici, unde sunt plânsul și scrâșnirea, unde nu te așteaptă nimic, decât numai umilință peste umilință și osteneală adunată peste osteneală, ba taci că-i bine, dragostea mea, păi, cum dracu’, proastă ea că s-a luat după Rafael, a mers pe mâna lui și-au făcut-o pă treabă, a pus-o cu încă un copil ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
merge, tot bine le e împreună, dragostea mea, degeaba sărise ea de cur în sus că nu-i trebuie măritiș aici, unde sunt plânsul și scrâșnirea, unde nu te așteaptă nimic, decât numai umilință peste umilință și osteneală adunată peste osteneală, ba taci că-i bine, dragostea mea, păi, cum dracu’, proastă ea că s-a luat după Rafael, a mers pe mâna lui și-au făcut-o pă treabă, a pus-o cu încă un copil ca să se-asigure, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
încredere, ăștia l-au trădat, dacă nenorocitul de el n-a luat aminte la mânia poporului, deh, ofta, cădea pe gânduri, mânia poporului părea să trezească în el un puseu lung de meditație mistică dezabuzată. Ostenise maestrul, deh, resemnarea, disperarea, osteneala, care atrag după sine îndoiala... Amâna pentru marțea viitoare, când revenea pe poziție hărțuindu-i pe nemernici, iarăși vrednici de milă pentru atâtea și atâtea crime care se vor întoarce înzecit asupra lor, maestre, pe limba lor vor pieri, limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]