1,607 matches
-
se găsesc adunate în cartea psalmilor, întocmai ca într-o cunună, și puse la îndemâna tuturor, zice Sf. Vasile cel Mare. Afirmațiile Sfinților Părinți ne arată că cititul Psaltirei are urmări pozitive și un mare folos duhovnicesc pentru toți care se ostenesc să-i rostească psalmii și să mediteze la conținutul lor teologic. Recomandăm celor care doresc să o citească să nu se oprească doar la actul lecturii, „nu numai vocea lor să se facă auzită, ci faptele să fie în acord
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
darurile pe care le avem, spirituale și materiale, universul cu toate podoabele lui și chiar mântuirea, nu le putem obține doar prin osteneala noastră fără mila și ajutorul lui Dumnezeu: „în zadar vă sculați voi dis-de-dimineață și în zadar vă osteniți de nu v-ar da Domnul...”, spune psalmistul, și „De nar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cel ce o zidește, iubiți ai săi”. Iar Sf. Ap. Ioan exclamă plin de admirație și recunoștință: „Vrednic ești Doamne Dumnezeul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
obține doar prin osteneala noastră fără mila și ajutorul lui Dumnezeu: „în zadar vă sculați voi dis-de-dimineață și în zadar vă osteniți de nu v-ar da Domnul...”, spune psalmistul, și „De nar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cel ce o zidește, iubiți ai săi”. Iar Sf. Ap. Ioan exclamă plin de admirație și recunoștință: „Vrednic ești Doamne Dumnezeul nostru să primești slava și cinstea și puterea, căci, Tu ai zidit toate lucrurile și cu voința Ta ele
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
învățăm dreapta credință, este cel mai bun pedagog pentru mântuirea noastră. De aceea, să profităm și să agonisim cât mai mult din ceea ce ne oferă ea: duhul rugăciunilor bisericești, duhul sfințeniei și toate celelalte ce sunt dăruite celor ce se ostenesc în rugăciuni și în fapte de milostenie. Așadar, să iubim biserica din tot sufletul nostru, să fim cucernici și cu bunăcuviință când ne rugăm în lăcașul de cult, fiindcă de aici izvorăște viața, sfințenia, puterea, ajutorul, slava noastră și ca
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
noastră și toate faptele noastre devin slavă și mulțumire aduse lui Dumnezeu. Ea reprezintă convorbirea noastră cu Dumnezeu și Dumnezeu ne dăruiește credință, putere de rugăciune, iubire milostivă față de aproapele și dorința de a căuta împărăția lui Dumnezeu. Să ne ostenim, așadar, să fim curați cu trupul și cu sufletul ca să-L putem vedea pe Dumnezeu: „Fericiți cei curați cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”. Porunca cea nouă, mai ales în rugăciune, este „să vă iubiți unii pe alții
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
-mă între oile Tale cele alese, hrănește-mă împreună cu ele cu verdeața dumnezeieștilor Tale taine! Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor! Amin. Luminează-mă, Părinte, Să învăț și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în toate zilele noastre și în viața cea fără de sfârșit. Amin. Doamne, cât este de bine Când e mama lângă mine, Doamne, cât este de rău Când nu-l văd pe tatăl meu. Tata, mama mă iubesc, Pentru mine ostenesc. Ține-i, Doamne, îndurate, La mulți ani cu sănătate. Fă-le parte tot de bine, Să aibă grijă de mine. Și mereu, cu harul Tău, Izbăvește- i de cel rău. Amin. Ține-i, Doamne, fericiți Pe părinții mei iubiți, Dă-
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
peste putință”) și hrana proastă, cu mirosurile care te trăsnesc, furturi, cântece obscene. „Jocurile de cărți care se Încing cu permisiunea gardienilor corupți, Înjurăturile, râsetele, discuțiile, ușile izbite... zăngănitul lanțurilor nu mai contenește toată noaptea, Împiedicând să doarmă pe omul ostenit de muncă și-i slăbesc nervii, ceea ce bineînțeles că nu rămâne fără urmări atât pentru sănătatea trupului, cât și a psihicului deținutului.” Se mai adaugă turnătoria, samavolniciile de tot felul, exploatarea celor slabi. O viață de turmă care atacă moralul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
prea sugestive și au de-a face la tot pasul cu interdicții și constrângeri. Când odrasla mult iubită ajunge la vârsta pubertății, tații, cel mai adesea, se mulțumesc să o avertizeze cu privire la primejdiile exceselor sexuale. Clericii le vin în ajutor, neostenind să propovăduiască o binecuvântată abstinență înainte de căsătorie. La rândul lor, medicii flutură spectrul bolilor venerice, al nimicitorului sifilis. De asemenea, aceștia mărturisesc că se tem în egală măsură de urmările uzurii și ale epuizării provocate de o sexualitate necumpătată. Onanismul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
prinsă-n macabrul joc... Frumoasa mea! Voi a sorbi nectarul gurii tale! Dă-mi un sărut! Și ars de febra cruntă-a bolii lui fatale Soldatul, dintr-o dată, cu mâna lui slăbită O prinse și, smucind-o, pe pleoapa-i ostenită C-un horcăit cumplit, cu ultima suflare, Îi dete, pătimaș, o sumbră sărutare! La ivirea zorilor, "soldatul se stinsese", iar infirmiera, "stând acum amuțită, / își ștergea ochii mari și părea o smintită"78... Tonul este tragic, patetic, iar jocul seducției
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mi-am ridicat din gară obișnuitul meu sac de pînză cadrilată și am urcat în trenul de Pisa. În ciuda frigului umed pe care-l purtam în oase, cred că aș fi dormit adînc dacă n-am fi fost zece ființe ostenite într-un compartiment de opt locuri și dacă una dintre aceste ființe n-ar fi ținut în brațe o mică făptură în scutece, care scîncea în permanență cu tenacitatea unui biet animal lipsit de hrană și de aer respirabil. Orele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
cărți și apuc drumul spre Huși, 5-6 kilometri la dus, tot pe atâta la întors, iarna înserarea vine repede și când am ajuns la casa bunicilor, lângă biserica Sf. Dumitru, tot târgul dormea; la bunici, întuneric; îmi era foame, eram ostenit și gerul se lăsa aspru; din pâcla albă se cernea o lumină ca de fund de apă tulbure. Bat la ferestre, bat la ușă, strig pe bunica, nimic, nimeni nu răspunde, știam că bunica se culcă devreme, dar de ce nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pe două coloane, despre neisprăvitul ce eram, mirarea părinților mei a fost mare. Mirarea și tot felul de sentimente au luat naștere printre colegii mei. Unele din acele sentimente m-au însoțit pe tot drumul carierei mele. Unii nu au ostenit privindu-mă chiorâș nici acum, cu toată bunăvoința și purtarea mea civilizată. Împărțeam atenția publicului cu talentatul Aurel Băeșu și multă vreme s-au emis despre noi judecăți și aprecieri greșite, nedrepte. Când ar fi trebuit să se creeze pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
spus, ideea luminării tineretului prin educația intelectuală și morală, precum și apelul constant la rațiune se constituie în una din temele predilecte ale procesului de învățământ din acea perioadă. În spiritul unei asemenea deschideri pentru educație, el cerea învățătorilor ,,să se ostenească înțelegerea pruncilor a o lumina” prin folosirea pildei, adică să fie utilizate explicații menite să depășească studiul docimologic bazat numai pe lectura manualului. Din punct de vedere metodic, lucrarea lui Obradovici cuprinde numeroase îndrumări referitoare la metodele utilizate în procesul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
arta, religia, filozofia, știința). Sociologia se înfățișează ca singura știință care are ca obiect de cercetare societatea ca atare, în toată complexitatea și generalitatea ei." Încercările de a defini sociologia ca știință au fost foarte multe fără ca aceia care au ostenit în această direcție de analiză să ajungă la consens, desigur și din cauza complexității obiectului și vastității problematicii pe care sociologia încearcă să o descrie și să o explice. Putem evidenția trei perspective diferite din care este posibilă extragerea esenței a
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
7). Și totuși anii petrecuți la Troia l-au pustiit și pe el. Clitemnestra simte schimbarea din vocea lui : Altădată glasul îți tremura de o neîncetată bucurie. Acuma vorbești încet și nu spui tot (II 12). Războinicul întors acasă e ostenit (vreau să mă odihnesc... sunt obosit - II 12 ; Dar odihna mea ? - II 13), ceea ce știe și Casandra (Nu-mi poți dărui decât oboseala ta - III 1). Cel care a trăit războiul ca pe o experiență vitală și i-a aflat
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Livius, dar cuprinde și inadvertențe deliberate, cum ar fi întrebuințarea unor nume și personaje fictive, a unor replici rostite de alții sau în alte împrejurări. Semnalarea acestor libertăți are rostul de a nu-i obliga pe eventualii cronicari să se ostenească încercând să le descopere în dicționare, manuale etc. (p. 7). Dincolo de avertismentul ironic al autorului, o confruntare între textul istoricului antic și cel al dramaturgului modern nu oferă doar prilej de desfășurare a unei erudiții sterile, ci poate prezenta interes
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe acolo. Nu, Hector tocmai plecase în căutarea lui. Locotenentul ardea de nerăbdare să facă stânga-mprejur. Nu avu timp. Grigore îi aducea deja țuica și felia de pâine prăjită cu icre negre (era comanda obișnuită, când locotenentul nu se ostenea să formuleze alta). Panaiota traversă sala, într-o aură luminoasă ca o pulbere de aur, luă o sticlă de lichior cu care își aroma prăjiturile și, după ce zâmbi complice spre locotenent, dispăru dincolo de ușa laboratorului ei, unde athanorul maeștrilor bucătari
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
răsuflarea. În liniștea așternută, se auzi respirația crizantemelor ofilindu-se. Pince-nezul sui la locul lui: "Văd în focul privirii dumitale că ești o fire pătimașă, chiar excesivă. Vei avea mai mult decât oricare alta nevoie de Dumnezeu." Pince-nezul coborî iar, ostenit: "Întoarce-te la El, El te va ierta, El singur iartă totul, chiar și necredința." Auzul fetei țiui ca un aparat dereglat care scoate un sunet aberant: glasul supraveghetoarei șefe avea inflexiuni senzuale! Gabriela se uită de jur împrejur. Patul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Vai! sferele dansează prea departe, oricum, nu la îndemâna lui, s-ar putea de altfel să fi pierdut, în timpul deplasării în spațiu, simțul distanței. "Ehh", face el, și acest sunet abia articulat provoacă rumoare în asistență: "Vorbește! Vorbește!" Își deschide ochii, ostenit de lunga călătorie: da, vorbesc, și ce-i cu asta? Când își deschide iar ochii, un roșcovan în halat alb, cu stetoscopul de gât, e așezat lângă el și îi pipăie pulsul. Temperatură, tensiune, reflexe, poziție șezând, poziție ridicat: totul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
care sătenii făceau mult haz. Pronunția lui de caldă limbă moldovenească îl făcea să fie și mai bine înțeles. Dar mai cu seamă le vorbea de problemele lor locale. Oamenii pot fi seduși de chemările spre înălțimile idealului, numai că ostenesc repede și ajunge o ispitire a realității materiale, ca năzuințele lor spre neprihănitele culmi ale unui ideal să fie oprite. Henrik Ibsen, în poemul dramatic Brand, a realizat o cumplită satiră asupra năzuinței spre culmile idealului. Brand a reușit să
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cu o curtenie stângace care-o făcu pe tânăra fată să zâmbească și să roșească până la rădăcina părului. — Dar Maica Domnului mi-e martoră că nu știu cine ești. Ceea ce știu este că ești de neam mare, domniță. Cine s-ar fi ostenit altfel să te ucidă Într-un fel atât de ocolit? Dacă erai o femeie de rând, te-ar fi sugrumat Într-un colț de iatac sau te-ar fi aruncat Într-o temniță uitată, de unde nu se iese niciodată, și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
acea parte a lumii. Mai cu seamă ochii, de un albastru clar ca apele Bos forului, Îl nelinișteau. În ei nu se putea citi nici un sentiment, nici o transparență. Erau ochii de piatră ai unei statui. Celălalt tocmai sosise și se ostenea cu ajutorul unui slujitor mai vârstnic să coboare de pe un asin frumos, bine hrănit și Împodobit ca și stăpânul lui. Când reuși să atingă pământul cu tălpile, sub privirile ușor ironice ale cavalerului, cioplitorul putu vedea că era un cleric rotofei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la timpul lui răspunse Hugo Învelindu-se Într-o pelerină groasă. Așteptăm unde trebuie să aș tep tăm, la marginea pădurii din preajma mânăstirii. Avem acolo un oaspete de Întâmpinat. — Aha, continuă celălalt ironic, deci n-are rost să-i mai ostenim pe bieții călugări. Vezi că pricepi până și tu? Hugo râse scurt, mai căscă o dată și adormi. Așadar, aș teptau pe cineva, Își făcu socoteala Simeon. și se fereau să fie văzuți de călugări, deci puneau la cale o treabă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
acasă. Ajun gem imediat și bem o cană de lapte cald. Nimic nu-i mai bun decât laptele cald când ești nedormit decât, poate, o cană de vin rece. — Taci, blestematule, numai la lăcomia pântecelui Îți stă gândul, În loc să-ți ostenești trupul cu nevoințe ascetice și să te Îngrijești de mântuirea sufletului. În loc să te rogi umilit și În tăcere, răcnești cât te ține gura și poftești desfătări care te vor duce cu siguranță În iad. Cei doi călugări se Îndepărtară ciondănindu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]