1,637 matches
-
glasul putregăit de Tăcere, amorțit de cuvinte nerostite. Acesta este orașul în care am fost Călător, soț și amant, poet Și însoțitor spre Lumină, Vânzător de dileme și prinț În suburbiile visului liber. Acesta este orașul în care am Adormit ostenit tot așteptând Să se însănătoșească îngerii. George IONIȚĂ m-am risipt... m-am risipit în fiecare clipă crezând c-o să mă nasc mai plin în cea care-a urmat dar am rămas mereu neadunat iar zborul mi-a fost frânt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
odată cu mine în drumul meu spre neant purtat în zbor trecem dincolo de nori este drumul către acolo căutam calea găsim drumul urc pe scara de lemn uscat am întâlnit eternul ce mă va conduce din umbră am ajuns în neant ostenit de drumul lung intru mă întind la scris tot scriu sunt încă viu. În zborul meu mă simt condor Semeț peste un pisc de vreme privesc în jos, zăresc trecutul, o pajiște, un verde de smarald. Croiesc cu aripi drumul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în primire a imobilului și a tot ce se mai găsea în el. Ababei..., mormăi primul funcționar, chel și gras, scoțând din buzunar o ștampilă și niște plastilină pentru sigilii. Ionescu..., grăi răgușit celălalt, slab și negricios, fără să se ostenească să-și scoată din gură țigara din care pufăia. La subțioară ținea un registru cu coperte dungate, pe care îl deschise o clipă, ca să bifeze în el ceva. Te rog să treci acolo tot ce se află în casă, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
toate, ne ești de trebuință la cele duhovnicești, iar să te trimitem la altă mănăstire nu s-ar cădea, că n-ai greșit cu nimic în fața noastră și nici în fața Domnului!... Dar, fiindcă ești așa de supărată și te-ai ostenit să vii până în fața sfințiilor noastre, iată ce-am hotărât: o să te luăm pentru o vreme să slujești ca maică econoamă la Seminar sau la Institut. Și, după ce-o să stai aici la ascultare, o să te întorci la casa sfinției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în cine știe ce pușcărie sau lagăr de exterminare, la o vârstă la care șansele de a ieși viu erau minime. Căci în ceea ce privea povestea cu eliberatorii anglo-americani el unul nu mai nutrea decât niște speranțe foarte moderate. Dacă nu se ostenise Occidentul să readucă democrația în țări ca Polonia sau Cehoslovacia, de ce i-ar fi păsat tocmai de România?... Ba eu, cuscre, îți spun că până la Crăciun americanii noștri o să fie aici! îl asigură Grigore Gospodin, cu prilejul unei vizite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
invențiile sale. Am tot încercat, am tot încercat, dar în zadar. Deodată, foarte nervos, încep să dau cu picioarele în ușă și, trăgând din greșeală mânerul în jos, ușa se deschise. Asta înseamnă să fii necopt la minte! M-am ostenit atâta să deschid ușa, când de fapt ea era deschisă de la bun început. Numai ce intrasem în încăpere, că îl și văd pe dascăl îndreptându-se cu mânie spre mine. Atunci, mergând cu spatele, parcă dracul a dat să alunec
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ar ști, crezi cu adevărat că ar fi atît de neliniștit? Ochii Mariei scînteiau de mînie și de disperare. - Lasă-mă să-i vorbesc, Îmi cunosc bine fratele, n-ai să scoți nimic de la el luîndu-l tare. Nici măcar nu se osteni să-i răspundă. În stadiul În care se aflau, habar n-avea dacă Nicolas putuse Într-adevăr să-l ucidă pe Yves Pérec, dar faptul că tatăl lui credea acest lucru, mergînd pînă la a distruge eventuale dovezi, Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nepotul dumitale și o ștergi? Nu credeam că ești genul care dă bir cu fugiții, Marie Kermeur. Dar poate că m-am Înșelat În privința dumitale! Dacă trăgea nădejde s-o rănească În amorul propriu cu lovitura asta sub centură, se ostenise de pomană. - Îi făgăduisem să-l urmez, declară ea cu simplitate. Nu numai că nu m-am ținut de cuvînt, dar ultima oară cînd ne-am văzut nu m-am purtat frumos cu el. Ajunseseră la piciorul pasarelei. Întinse mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Să calce pasul ei ușor Sălbatec prins de frenezie. Iubirii mele îi fă pat Pe-o frunză albă de ninsoare Iar ochii-n patimile ce se zbat Să doară-n veșnică uitare. Iubirii mele-i fă pridvor S-adoarmă-n palma-ți ostenită Sub mângâierea stelelor Să te sărute-a ei ispită. Iubirii mele-i dă tu glas Tăcerea-mi nimeni să o știe Din viața mea tu fă popas Sau pierde-mă în galaxie. Potrivire Sunt eu, ești tu, e potrivire? Răspunsul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Pot să-mi înfig temeinic picioarele-n pământ, Pot să pășesc alături de mari și de mai mici; Pot să îți fiu prieten când ceilalți nu îți sunt, Pot fi dușmanul aprig, ... indiferent ce zici! Pot lenevi întruna, simțind că-s ostenit, Pot alerga continuu fără un țel precis; Pot să adorm o clipă de visuri stăpânit, Pot să fiu treaz o viață, dar să trăiesc în vis! Iarăși prin sat... După mulți ani mă întorc iar în sat Și parcă trăiesc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
câte au și oamenii, iar în creștet un corn subțire și lung, tot de argint. - Cum era casa? întrebă Auta a suta oară. Țăranul fu încîntat să poată povesti ceea ce numai el știa, iar gura lui nu părea să fie ostenită. - Este foarte înaltă și îngustă, cu acoperișul ascuțit. Toată e numai de argint. - Și zeii ce făceau când i-ai văzut? - Eu i-am văzut mai puțin. Alți oamenii spun că umblă și cercetează tot ținutul unde s-au așezat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Dar ceea ce nu văzuse Mpunzi, și nici ceilalți, pe alte corăbii mai erau pescari care-și mai adunau uneltele ca să le ducă pe țărm. Văzând pe ceilalți că alergaseră să stingă focul și socotind că erau destui, nu se mai osteniră să coboare pe mal. Tot arunci acești pescari auziră plescăit de apă în apropiere. Noaptea era întunecoasă, înnourată, fără lună. Totuși, ochii lor buni de oameni ai mării deslușiră niște oameni care săreau în apă de pe mal. Nu era greu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a Sodomei și Gomorrei, cu nume ca Mehituasehet și Mahukutah care luxau chiar și limba marțienilor dumitale... Gazda îl măsură cu o privire senină: - Sunt deducții și ipoteze, unele chiar certitudini. Numai detaliile intime din povestea pe care te-ai ostenit s-o asculți le-am născocit. Dar și numele sunt autentice... vreau să spun că nu ar fi aparținut într-adevăr persoanelor evocate, ci că nu am inventat nici un nume, nici chiar cele care produc luxații în mușchiul limbii. Sunt
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu un zâmbet mâhnit. În cazul prietenei mele Mary Ward a avut. Dar nu cred că o va face. — Robert Elsmere? se strâmbă Du Maurier. Am primit primul volum de la Mudie. Nici eu și nici Emma nu ne-am mai ostenit să le citim pe celelalte două. Femeia nu știe să scrie, Henry. Nu ca tine. — E frumos din partea ta că mi-o spui, dragă Kiki, și n-am să mă prefac că nu sunt de acord. Fapt este Însă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
greu să se gândească la intervalul lung care trebuia să treacă până când varianta Îmbunătățită a Americanului se va prezenta la Londra. Septembrie era prima dată posibilă, pentru că trupa avea angajamente să joace În provincie până În luna iulie. Nu se mai ostenea să Își ascundă față de prieteni legătura cu lumea teatrului, dar pretindea că o disprețuiește ca pe o „ocupație nedemnă“, pe care era obligat să o practice din motive financiare. Realitatea era Însă că noul mediu de expresie Îl acaparase complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu avea altceva de făcut decât să scoată piesa din repertoriu, Henry nu găsi nici un argument rațional pentru a se opune. Totul se Încheie pe 3 decembrie, după șaptezeci de reprezentații. Nu Își scosese avansul și, dacă s-ar fi ostenit să adune cheltuielile făcute cu piesa Încă de la Început - telegramele, onorariul copistului, biletele de tren, hotelurile, coșurile cu gustări și dineurile -, ar fi constatat probabil că a scos bani din buzunar, dar nu avu inima să facă un astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
căci acesta urma să Îi fie numele, destul de lipsit de modestie), provocate de greva națională a zidarilor. Se părea Însă că textul cel nou era pe placul directorului, dat fiind că acesta nu Își exprima nici o nemulțumire. Nu se mai osteni să Întrebe care erau planurile lui Hare cu privire la Doamna Vibert, căci se simțea umilit de șirul nesfârșit de pretexte, promisiuni goale și tărăgăneli transparente pe care le provocau inevitabil Întrebările lui. Astfel, anul se apropia de sfârșit și planurile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să te lași purtat de imaginație și să te Întorci În timp, până În după-amiaza aceea de la sfârșitul lui februarie 1916, să te strecori În dormitorul mare al apartamentului 21 din Carlyle Mansions, aruncând o vrajă pe deasupra micului grup de veghetori osteniți de la căpătâiul patului, să Îți tragi un scaun și să Îi spui lui HJ câteva cuvinte de Încurajare, Înainte de a se despărți de lumea aceasta, despre viitorul său În literatură. Cât este de plăcut să Îi poți spune că, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
își învățau să vorbească, cu glasuri joase și înfundate, târnurile de șerpi). Se scurgea dintr-un capăt al altuia al ulicioarei Radului Calomfirescu (unde de abia către 1912, localnicii fost-au împiedicați a-și mai paște vacile în interstițiile caldarîmului). Ostenea prin curțile stolnicului Gligorașcu, prin grădinile de zarzavat ale fraților Șantalioru, adunîndu-și puterile pentru a se revărsa, printre gropile de lut ale polcovnicului Zamfir, pe primele pojghițe de pietre cubice ce placaseră, parcă în glumă, grumajii Uliții Vergului (Calea Călărași
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cizelară și aplaudară ca niște domnițe. Ho diábolos nemaiavând decât să întindă o mânecă a pijamalei pentru a o alege, dintre ele, pe aceea a cărei impetuozitate uterină îl orbise. Valsînd-o, aeropurtînd-o și abandonînd-o înaintea capului falsului preot, care nu ostenea nici să pârțâie din buze, nici să profereze ocări împotriva Numelui Preasfânt. Observând, mai apoi, că aleasa mânecii sale era Gabriela P. Mocanu. Învăluind-o pe Gabriela într-un tambur gros de noroi, și pornind, astfel, cu ea, scăldat în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe ei zeii încalic-străbătînd pe întrecute [-Al] codrilor nalt întuneric, făr de capăt pe pământ. Dar adesea pe când caii dorm în neagră depărtare, Luna, zâna Daciei, vine la a zeilor serbare; Soarele, copil de aur al albastrei sfintei mări, Vine ostenit de drumuri și la masă se așează, Aerul se aurește de-a lui față luminoasă, Sala verde din pădure strălucește în cântări. Și ca zugrăviți stau zeii în lumina cea de soare. Părul lor cel alb lucește, barba-n brâu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
al meu amar din când în când. Erai frumoasă cum nu e nimic în cer și pe pământ; Azi nu mai ești precum ai fost, frumoasă doar din când în când Și ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat Sunt osteniți și se aprind cu mult mai rar din când în când. O spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atîta l-am iubit, Dac-ai aflat în calea ta vr-un solitar din când în când, Care De-adîncul meu amor atâta de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ridică iar, scena e ca întîiu, - același trunchiu, aceeași galbenă lumină de lună străbate prin stâncile sdrobite și lumină planul cel ruinat. Mureșanu arată că s-ar fi deșteptat din somn neliniștit, cu visuri de impresiune puternică. Fruntea sa e ostenită și fața în delir adânc. Musica melodramisă, încet, aria lui: Deșteaptă-te Române. - El o declamă încet și expresiv). l3. SUS ÎN CURTEA CEA DOMNEASCĂ (cca 187O ) Sus în curtea cea domnească, La domnia din Bârlad, Șade tânăr Domnul Vlad
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de tenis, apoi au lustruit podeaua de scînduri a sălii de sport pînă au făcut-o oglindă, pregătind-o pentru primele lecții de gimnastică aerobică. În ciuda acestor eforturi, niciun locuitor al complexului Costasol nu apăruse Încă să-și Întindă membrele ostenite pe luxosului mobilier de plajă aranjat lîngă piscină. Programul meu, după cum mă informase David Hennessy, se desfășura Între unsprezece dimineața și trei după-amiaza, dar „ia-ți pauză de masă cît dorești, băiete drag, că doar n-o să-nnebunești de plictiseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și alții isprava: mituiseră groparii șiiți, ca să-și ia defunctul după ce îl puseseră în pământ și să-l ducă la turnuri, după mitul străvechi. Se urcaseră ca niște căpușe pe zid, mort și viu, sprijinindu-se spate în spate. Unii osteniseră până sus, pe alții îi adulmecaseră câinii, chiar dacă patrulele erau bete, fiindcă li se plătise o noapte de chef. Tresări, scuturat de umăr: — Ți-a venit mașina, îi spuse vânzătorul de la bilete. Se urcase în autobuz cu ochii înroșiți, buimac
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]