2,327 matches
-
stăpâniri care i-au marcat profund cursul dezvoltării. A început să se dezvolte sub stăpânirea ungară a lui Carol Robert de Anjou, în secolul XIV, devenind pentru scurt timp și capitală a Regatului Ungar. Cetatea a fost apoi cucerită de otomani, în 1552, și pentru aproape două secole a devenit un important bastion militar turcesc. În 1716 istoria Timișoarei ia o puternică întorsătură, când cetatea e cucerită de Imperiul Habsburgic și începe reconstrucția și dezvoltarea orașului drept capitală a Banatului. Colonizarea
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
de Timiș, Ștefan de Lossoncz (Lossonczy István). Numirea lui Ioan Huniade în 1440 în funcția de comite de Timiș marchează un capitol aparte din istoria Timișoarei. Ioan Huniade va fi cunoscut în întreaga regiune pentru reputata victorie de la Belgrad, asupra otomanilor, fiind considerat în acea vreme apărător al creștinătății. El va transforma orașul într-o tabără militară permanentă și în domiciliul său, pentru că se mută împreună cu familia. Astfel, cetatea va rămâne în posesia Corvineștilor până în 1490. Iancu de Hunedoara se ocupă
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
parte, zădărnicirea acestor planuri prin intervenția trupelor otomane conduse de însuși sultanul Mustafa II, fuga acestuia la Timișoara în urma înfrângerii suferite la Zenta (1697), dar și reconstruirea fortificațiilor din porunca noului sultan Ahmed II (1703), demonstrează importanța cetății în planurile otomanilor. După 17 ani de relativă liniște izbucnește un nou război austro-turc. După victoria de la Petrovaradin (5 august 1716) asupra oștilor otomane, prințul Eugeniu de Savoia decide cucerirea cetății Timișoara, pentru a pune stăpânire pe această importantă poziție strategică. În urma unui
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
Bavaria și a câștigat o mare bătălie împotriva Austriei la Hohenlinden. Moreau a continuat să înainteze către Viena, Austria fiind nevoită să ceară pace. Austriecii au negociat Tratatul de la Lunéville, acceptând în principal termenii Tratatului de la Campo Formio. În Egipt, otomanii și britanicii au înaintat și în final au obligat forțele franceze să capituleze după căderea Cairoului și a Alexandriei. Marea Britanie a continuat războiul pe mare. O coaliție a statelor neutre ce includea Prusia, Rusia, Danemarca și Suedia a intervenit pentru
Războaiele Revoluției Franceze () [Corola-website/Science/313604_a_314933]
-
a respins spre Sofia. O bătălie importantă a avut loc lângă Nis, care a rămas un oraș liber timp de un an întreg după aceea. În timpul acestei lupte un comandant otoman numit Gjerg Kastrioti, alias Skanderbeg, a dezertat din rândurile otomanilor, cu mai mulți adepți. S-a refugiat în Albania, el a condus un război de gherilă care a avut un semi-succes împotriva otomanilor, acest război a durat tot restul vieții sale. Nis a cedat în fața dominației turcești din nou în
Niš () [Corola-website/Science/314127_a_315456]
-
după aceea. În timpul acestei lupte un comandant otoman numit Gjerg Kastrioti, alias Skanderbeg, a dezertat din rândurile otomanilor, cu mai mulți adepți. S-a refugiat în Albania, el a condus un război de gherilă care a avut un semi-succes împotriva otomanilor, acest război a durat tot restul vieții sale. Nis a cedat în fața dominației turcești din nou în 1448 și a rămas așa pentru următorii 245 ani. În perioada dominației turcești, Nis, a fost unul din locurile din administrația turcească militară
Niš () [Corola-website/Science/314127_a_315456]
-
i-au silit pe khmeri să-și abadoneze orasul Angkor. Cambodgia a fost astfel anexată de regatul Thai al Siamului. Ca și mongolii, turcii erau nomazi ce au luat în stăpânire Asia Mică din secolul al XIV-lea. În 1450, otomanii dețineau controlul asupra unor mari părți din Grecia, Bosnia, Albania și Bulgaria și încercau să cucerească Ungaria. Din Imperiul Bizantin nu mai rămase decât Constantinopolul, ca ultimul bastion al străvechiului Imperiu Roman. În 1453, turcii, conduși de sultanul Mahomed al
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
expediții năvale în India, Arabia și Africa, însă împărații Ming au interzis contactul cu alte continente și au intrat în izolaționism. În Asia de Sud-Est și India, europenii au întemeiat agenții comerciale și porturi. Rușii au coloniat Siberia, mogulii au cucerit India. Otomanii au atins apogeul în cuceriri, devenind forță dominantă în Orientul Mijlociu, dar s-au ciocnit cu safavizii persani. În Africa, triburile africane au devenit națiuni. În urmă venirii coloniștilor, continentul a devenit o sursă pentru aur și pentru slăvi. În urmă
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
explorarea lumii a fost încurajat de Renaștere, dar a fost datorat și asediului Constantinopolului. Poveștile lui Marco Polo le-a trezit exploratorilor interesul pentru explorarea Chinei, dar trebuia ocolită zona islamica. Mirodeniile erau aduse pe uscat, fiind costisitoare pe vremea otomanilor, dar indispensabile europenilor. Nefiind metode de congelare, carnea era păstrata cu ajutorul sării, iar mirodeniile atenuau gustul sărat. Portughezii au explorat coasta de vest a Africii în 1460, clădind porturi și forturi, cumpărând de la africani aur, fildeș și argint. Bartolomeu Diaz
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
în unele țări, acestea obținând drept de vot. Prin Tratatul de la Versailles, Germania a fost aspru sancționată prin reducerea armatei, renunțarea la colonii, ducând la prăbușirea economiei germane. Harta Europei a fost redesenată, imperiul German, cel Austro-Ungar, cel Rus și otoman fiind desființate. A fost înființată Ligă Națiunilor pentru menținerea păcii în conformitate cu Cele 14 puncte ale președintelui Wilson, dar SUA a refuzat să adere. Războiul a durat patru ani. Consecințele au fost niște mari cheltuieli și 30 de milioane de victime
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
un aliaj de argint cu 1/6-1/3 aur). În 1450 minele din Novo Brdo produceau aproximativ 6,000 de kg de argint pe an. Cetatea a fost asediată de Imperiul Otoman timp de patruzeci zile, capitulând și ocupată de otomani pe 1 iunie 1455. Evenimentul a fost descris de Konstantin Mihailović (română: Konstantin Mihailovici) din Ostrovica aproape de Novo Brdo, fiind prins de otomani alături de alți 300 de băieți pentru a deveni ieniceri. Toți oficialii sârbi de grad înalt au fost
Novo Brdo () [Corola-website/Science/314450_a_315779]
-
pe an. Cetatea a fost asediată de Imperiul Otoman timp de patruzeci zile, capitulând și ocupată de otomani pe 1 iunie 1455. Evenimentul a fost descris de Konstantin Mihailović (română: Konstantin Mihailovici) din Ostrovica aproape de Novo Brdo, fiind prins de otomani alături de alți 300 de băieți pentru a deveni ieniceri. Toți oficialii sârbi de grad înalt au fost executați cu căderea cetății, băieții tineri au fost capturați pentru a servi Imperiul Otoman, și aproape 700 de fete și tinere au fost
Novo Brdo () [Corola-website/Science/314450_a_315779]
-
700 de fete și tinere au fost luat de soții pentru comandanții otomani . Novo Brdo și împrejurimile sale a fost condus de Episcopia Bulgară din Ohrid . În 1572 un val de proscriși bulgari au făcut zona atât de periculoasă pentru otomani, încât Mehmed Beiul din Kyustendil a ordonat spahiilor din apropiere să lanseze o campanie în Vranje și Novo Brdo împotriva răsculaților . La începutul secolului XX, populația Novo Brdo se diminua, cei mai mulți locuitori mutându-se spre zonele din apropierea orașului Gnjilane. în
Novo Brdo () [Corola-website/Science/314450_a_315779]
-
regat. În 1911, premierul naționalist Ivan Gheshov a început să facă eforturi pentru formarea unei alianțe cu Grecia și Serbia. Cele trei părți au căzut de acord să lase deoparte rivalitățile și să se pregătească de un atac comun împotriva otomanilor. În februarie 1912, a fost semnat un tratat secret între Bulgaria și Serbia, iar, în mai, a fost semnat un tratat similar între Bulgaria și Grecia. Muntenegrul a fost de asemenea chemat să facă parte din alianță. Tratatele prevedeau împărțirea
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
între Bulgaria și Grecia. Muntenegrul a fost de asemenea chemat să facă parte din alianță. Tratatele prevedeau împărțirea Macedoniei și Traciei între aliați, dar liniile de demarcație au fost lăsate în mod intenționat foarte vag trasate. În octombrie 1912, după ce otomanii au refuzat să aplice o serie de reforme în regiunile disputate, a izbucnit primul război balcanic. Aliații au avut un succes rapid și neașteptat. Armata bulgară a obținut o serie de succese și a înaintat până în apropierea Istabulului. Sârbii și
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
în regiunile disputate, a izbucnit primul război balcanic. Aliații au avut un succes rapid și neașteptat. Armata bulgară a obținut o serie de succese și a înaintat până în apropierea Istabulului. Sârbii și grecii au preluat controlul asupra Macedoniei. În decembrie, otomanii au început negocierile de pace. Negocierile au eșuat și luptele au reînceput în februarie 1913. otomanii au pierdut orașul Adrianopole în fața atacului armatelor sârbo-bulgare. În martie a urmat un al doilea armistițiu. Otomanii au pierdut toate posesiunile lor europene la
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
Armata bulgară a obținut o serie de succese și a înaintat până în apropierea Istabulului. Sârbii și grecii au preluat controlul asupra Macedoniei. În decembrie, otomanii au început negocierile de pace. Negocierile au eșuat și luptele au reînceput în februarie 1913. otomanii au pierdut orașul Adrianopole în fața atacului armatelor sârbo-bulgare. În martie a urmat un al doilea armistițiu. Otomanii au pierdut toate posesiunile lor europene la vest de linia Midia-Enos, aflată la mică distanță de Istambul. Bulgaria a obținut controlul asupra celei
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
au preluat controlul asupra Macedoniei. În decembrie, otomanii au început negocierile de pace. Negocierile au eșuat și luptele au reînceput în februarie 1913. otomanii au pierdut orașul Adrianopole în fața atacului armatelor sârbo-bulgare. În martie a urmat un al doilea armistițiu. Otomanii au pierdut toate posesiunile lor europene la vest de linia Midia-Enos, aflată la mică distanță de Istambul. Bulgaria a obținut controlul asupra celei mai mări părți a Traciei, inculusiv asupra Adrioanopolelui, și portului la Marea Egee Dedeagaci (Alexandroupoli). Bulgaria a obținut
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
a întors împotriva puterilor occidentale și a Imperiului Rus, care nu păruseră să facă nimic pentru a-i ajuta. Guvernul premierului Vasil Radoslavov a aliat Bulgaria cu Imperiul German și cel Austro-Ungar, chiar dacă prin aceasta țara se alia și cu otomanii. În acel moment însă, Bulgaria nu avea nicio pretenție teritorială față de Imperiul Otoman, în vreme ce Serbia, Grecia și România (aliate cu Regatul Unit și cu Franța), stăpâneau teritorii pe care bulgarii le considera de drept ale lor. Bulgaria nu a intrat
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
acel moment în conflictul bulgaro-turc. La scurtă vreme după acest eveniment a izbucnit un război sârbo-bulgar. Bulgarii și-au aparat cu succes teritoriul, învingându-i pe sârbi la Slivnița. Anexare Rumeliei Răsăritene nu a durat însă, provincia fiind returnata formal otomanilor pe 17 aprilie 1886. Totuși, Rumelia a rămas sub controlul efectiv al bulgarilor și pe 24 martie 1886, sultanul a recunoscut principelui Bulgariei statutul de „guvernator general” al provinciei. Aceste evenimente au crescut foarte mult popularitatea lui Alexandru în Bulgaria
Principatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313344_a_314673]
-
a ținutului Putnei, pe care le va lua un nepot al lui Alexandru cel Bun care era și văr al lui Vlad Țepeș. Sub conducerea unor domnitori precum Ștefan cel Mare, Principatul Moldova a reușit să-și mențină independența față de otomani și să facă față la numeroase năvăliri externe, precum sunt cele ale tătarilor. Moldova devine în secolul XVI un stat tributar Imperiului Otoman, iar în secolul XVIII autonomia îi este redusă considerabil. În 1775, Imperiul Otoman cedează partea de nord
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
Iugoslavia. La 28 iunie 1989, Milosevici a condus o sărbătoare în masă cu sute de mii (aproape un milion) de sârbi în Gazimestan, prilejuita de împlinirea a 600 de ani de la bătălia de pe „Câmpul mierlei” (Kosovo polie) din luptele împotriva otomanilor. Discursul de la Gazimestan, care a marcat începutul său politic, a reprezentat o parte importantă a evenimentelor care au contribuit la continuarea crizei din Kosovo. Mișcarea naționalistă sârbă a reprezentat de asemenea un factor pentru Războaiele iugoslave. În 1989, Milosevici a
Provincia Socialistă Autonomă Kosovo () [Corola-website/Science/314946_a_316275]
-
Societatea prietenilor"), care avea ca obiectiv declarat eliberarea Greciei. Eteria a plănuit lansarea unor revolte în Peloponez, Principatele Dunărene și Constantinopole. Prima dintre aceste rebeliuni a început la 6 martie 1821 în Țara Românească, dar a fost rapid înăbușită de otomani. Evenimentele de la nordul Dunării i-a făcut pe grecii din Peloponez să declanșeze acțiunea lor revoluționară pe 17 martie 1821, când locuitorii din Peninsula Mani au declarat război Imperiului Otoman. Până la sfârșitul aceleiași luni, întregul Peloponezul era cuprins de revolta
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
serie de succese împotriva marinei otomane în Marea Egee și a împiedicat sosirea întăririlor turce trimise pe calea apelor. Între diferitele facțiuni elene au izbucnit la un moment dat conflicte, care au dus la declanșarea unui adevărat război civil. Între timp, otomanii au negociat cu Muhammad Ali al Egiptului, care a fost de acord să-și trimită pe unul dintre generalii săi, , și un important contigent militar să lupte pentru înăbușirea rebeliunii elene, urmând să primească anumite câștiguri teritoriale. Ibrahim a debarcat
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
și Anatolia. Creștinii ortodocși au primit o serie de drepturi politice în timpul dominației otomane, dar ei erau considerați totuși cetățeni de rang inferior. Majoritatea grecilor erau numiți de către turci "rayas", un nume folosit pentru cea mai mare parte a supușilor otomanilor. Între timp, intelectualii și umaniștii greci care au emigrat mai înainte de cucerirea otomane sau în timpul stăpânirii turcești, așa precum au fost Demetrius Chalcondyles sau Leonardos Philaras, au depus o activitate intensă pentru eliberarea patriei lor. Grecia a rămas însă sub
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]