1,838 matches
-
o să poată merge la bar, să ceară singur de băut ! Când o găsise la spital, unde abia reușise să ajungă pe picioarele ei, împleticindu-se pe scări, Berti n-o mai întrebase nimic. Înțelesese, văzând-o ghemuită, cu mâinile pe pântec și fața la perete, că tot ce-și închipuiseră ei nu mai avea sens. Câți ani are fiică-ta ? întrebă Rada. — Păi, câți să aibă, douăzeci. S-a născut chiar în anul ăla. Nevastă-mea a născut greu, da’ fata
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poale, limbile excavatoarelor îl împingeau și muntele se sumețea, vârful fiind de fiecare dată altul, dar mereu mai sus, spărgând altfel lumina, cu aceeași cruzime, de parcă cineva ar fi dănțuit în vârf pe sticlă pisată. Acolo unde măruntaiele se descompuneau, pântecele se umfla și duhorile, neavând cum să se răspândească altminteri, se aprindeau, arzând ascuțit, ca niște șișuri, ori fumegând lăptos. În jur, câmpul răscolit purta urma roților grele ori a șenilelor care împinseseră, ca o rindea, pământul la un loc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-se să ridice sacul în spate. Se depărtau cu fereală, tupilându-se. Dar poate că fereala le era zadarnică, monștrii nu aveau ochi, capetele lor nu păreau să-i bage în seamă. În spate, huruiala devenise asurzitoare, muntele se nărui, pântecul i se făcu țăndări și măruntaiele se risipiră. Nu trebuiră să dibuiască drumul, căci prin mărăcinișuri nu exista niciun drum. Chisăliță se opri să-și smulgă scaieții agățați de pulpanele prea largi și alergă după ceilalți. — O să se facă la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui de lăcustă, ca să le arate calea. Cum haina de piele îl strângea, Maca sărea cu oarece greutate. Pe Jenică hainele nu-l strângeau, dar tocmai pentru că erau largi îl stânjeneau, căci lărgimea cămășii era menită tocmai să-i ascundă pântecul care, de atâta stat pe scaun, începuse să se rotunjească. Tili ar fi avut cel mai puțin de suferit de pe urma hainelor și a trupului. Numai că, între timp, coroanele castanilor începuseră să se rărească, dacă nu cumva, din loc în loc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din loc în loc, copacii nu dispăruseră de-a binelea. Într-o altă lume, copiii mergeau în față, fără să se uite înapoi. Maca gâfâia pe urmele lor, dar se mai înviora când vedea eforturile lui Jenică de a-și sălta pântecul rotofei. Tili fusese, la un moment dat, cât pe ce să-i ajungă pe băiețandri, spunea, la fiecare salt, câte un nume, de parcă Maestrul păpușilor răscolea prin cutie. Astfel încât, fie din cauza coroanelor rărite ale copacilor și a crengilor sleite de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aici ? întrebă Jenică, potrivindu- și pasul după mersul grăbit al lui Maca și săltându-și nădragii care-i cădeau sub burtă. Celălalt se opri brusc și-l împunse cu degetul în cămașa largă, unde socotea că ar trebui să fie pântecul rotofei. — Mereu e ceva de cucerit... spuse, arătând priveliștea dinaintea lor, dar care nu era totuși de natură să-i îndreptățească entuziasmul. Habar n-ai... Te întrebi, poate, cum e să existe o stradă largă, lipsită totuși de case și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu tot, dar nu avea unde, căci umerii erau dezgoliți. Bluza, dintr-un material lucios și elastic, cobora de la jumătatea umerilor, strângând sânii și împingându-i să stea bombați. În strădania ei, bluza nu reușea să-i acopere șoldurile și pântecul, care se buclau peste fusta neagră, prea strânsă pe coapse și terminată, la jumătatea pulpelor, într-un tiv de dantelă care se continua în banda ciorapilor negri. Pantofii erau atât de săltați pe tocuri, încât fata părea suspendată deasupra pământului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îmbrățișare disperată, așa că nu mai știură care era unul și care celălalt. Nici nu trebui să-și coboare mâna ca să se ajute, fata îl înconjură cu totul și îl trase în ea. Erau atât de tulburați, cu piepturile tresăltând și pântecele zvâcnind, încât nici nu a fost nevoie să se miște ca să se simtă palpitând unul în altul. Toate cercurile, ale brațelor, ale pulpelor, ale luminii, se strânseseră într-unul singur atunci când bărbatul trecu, vâscos și întretăiat, în femeie. Ea nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce-ți spuneam. Îmi vine să vărs, șopti Jenică. Maca se aplecă și-i strânse fruntea între palme. Dă-i drumul, spuse. Altfel nu trece. Jenică se aplecă într-o parte, icni de câteva ori, spuma alburie mânji frunzele uscate. Pântecul i se mai strânse, convulsiv, de câteva ori, până ce se întoarse cu fața spre cer, respirând adânc. — Nu trece oricum, spuse Tili. Asta ușurează doar stomacul. Se priviră. Bătrânul avea dreptate, socoti Maca. Poate că ar fi bine să nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
artei?" Amicul dădea din umeri, avea aerul să creadă că locuința nu făcea două parale. Ioanide scotea atunci un metru subțire de metal, carnetul și creionul și începea să facă măsurători într-o odaie, urcîndu-se pe un scaun, întinzîndu-se pe pântec, ca să poată introduce metrul pe sub mobile. În fine, combina repede o schiță, pe care o lăsa pe masă amicului, indicând și suma aproximativă. Acesta se lăsa cucerit de idee, devenea obsedat și, aproape fără greș, chema pe Ioanide, care, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
brațele divinității. Dacă ea își afirmă natura intangibilă, o face pentru a ne convinge de realitatea divină a feței, sânilor și feselor sale, pe care le împrumută din moartea simțurilor noastre, în vreme ce apa învăluie cu undele sale jucăușe lâna feciorelnică, pântecul fecundabil. Despre priviri " Iubirea, cei ce-s tineri acesta-i adevărul În inimi nu o poartă, ci mai curând în ochi" "O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi Privirea ta asupra mea să plece Sub raza ei mă lasă a
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
mai trăiești. HERRMANN: Bine, dar asta nu a fost decât o glumă născocită, pentru că tu te-ai purtat așa de vesel cu mine! DOAMNA WURM (Țipă): Ține-ți gura murdară în păcatul tău. Taică-tu mi-a săpat groapa în pântec. (Herrmann tresare și lasă să-i scape o farfurie, care bineînțeles că se sparge. Amândoi înlemnesc) DOAMNA WURM (cu încetineală măsurată): Din farfuria pe care tocmai ai necinstit-o și-a mâncat tatăl meu ultimul griș din timpul cancerului. În
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
grai, porcii ăștia mici și răi. L-au mințit pe d-l inspector școlar că Schweindi al meu vrea să se joace cu puțicile puștanilor ăștia criminali. FOTZI (țopăie până la Schweindi): Rog bani pentru muzică. (Schweindi se uită plictisit la pântecul lui Fotzi îi dă o monedă. Același șlagăr și același joc al Cârciumăresei) HASI: Și când colo, Schweindi al meu nu o iubește decât pe Hasi și mâncarea bună și viața frumoasă cu totul, care trăiește în corpul lui Schweindi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și-o tragă bine, dar poate să lovească bine și să facă, ca și cum ar putea să și-o tragă bine. Asta știe și cârciumăreasa, dar ea simte nevoia să lovească și ea, și numai atunci simte că i se udă pântecele, când ea înseși e lovită. Sunt deasupra tuturor. Am murit la căcățita mea naștere, dar probabil am fost atunci mituită, ca să renasc, și să mă prefac ceea ce sunt, și să vă fac o bucurie. Că fiecare vrea să vadă cum
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
chiar poporul cel mai adevărat, nu-i așa, iubire? KARLI: Suntem blestemați. Suntem blestemați să înfulecăm tot ce ne stă în față de la sine. FOTZI: Noi suntem oameni și trebuie să rămânem oameni până la sfârșitul vieții. Trebuie să ne dezbrăcăm pântecele și să-l arătăm, pentru că în mijlocul omului arde, cât e ziua de lungă. Trebuie să arătăm mijlocul, pentru că ochii omului și mâinile omului trebuie să fotografieze fără încetare. Dezbrăcați-vă, spune viața oamenilor. De tot? întreabă omul. De tot, spune
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
al pământului trebuie că mă cunoaște Fiecare copac bun de spânzurat Pe un drum de țară mocirlos Pe care s-au bușit unul în altul două boturi ude de câine Până când le-a crescut o piftie între ei Pantaloni umpluți Pântec umplut Carne de cazan grasă și șoric Câțiva viermi Un ficat mare și soios ca să-l dai pe gât Și câteva boabe de piper Așa a fost Sepp Botdejigodie Pus la putrezit din naștere și nemuritor Nemuritor ca unul care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Somn și pe A locui le distruge... Aș fi eu un Stigmatizat neomenos care trăiește permanent cu cei Absenți și de fapt speculativ se omoară. Este întrebarea unui obraz pus pe un pântece cu indiferența unui cer albastru față de originea Pântecelor și a Obrazurilor, sau faptul concret al unui echilibru care luminează prietenos propriul Obraz pe un anume ales Pântece. Orice formă de echilibru este prin claritatea existenței sale o catastrofă a simțurilor care-i lovește pe Oameni care sunt Aproapele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mamă umplută și ea din plin. MARIEDL: Dragă Mariedl, cum o mai duci? Mie imi merge bine, Mariedl a ta, multe salutări. CINCI Încăperea, însângerată. Mariedl își taie părul cu un cuțit imens de bucătărie. Fratele lui Mariedl, își înfășoară pântecul cu cârpe de moară și scutece. Pe o bancă ce ține loc și de pat tatăl lui Mariedl sforăie beat cu o sticlă în mână. Tatăl lui Mariedl cade de pe bancă și se chircește. FRATELE LUI MARIEDL: Aoleu, firește că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mrejele unor înspăimântătoare râpe adânci, sculptate în obrazul unui deal lung și tăios. Ne avântăm printr-o pădure stranie și întunecoasă de salcâmi subțiri, luăm în piept dealul pe cărări diferite dar paralele, vorbind zgomotos între noi despre faptul că pântecul dealului către care ne îndreptăm ar fi burdușit cu tezaure și că de aceea acolo trăsnește așa mult, din pricină că trăsnetul este atras de metalele scumpe. Coama aceea de deal a fost acoperită de case risipite de-a lungul ei, dar
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și pune vătaful s-o biciuiască. Dificultatea executării sentinței apare nu pentru că individa e gravidă chiar cu boierul, ci pentru că nu poate fi culcată pe pământ cu fața în jos. Ingenios, boierul pune să fie săpată o groapă de dimensiunea pântecului astfel ca aplicarea loviturilor să se facă în bune condițiuni. Moș Teacă și alți ofițeri ai lui A. Bacalbașa au drept de judecată asupra inferiorilor și erorile sunt pedepsite cu bătaia simplă sau ochirea soarelui cu pușca având o țepușă
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
rădăcini, mai exact din rădăcină de iarbă mare... Diareea o tămăduiesc cu Acornus, iar durerea de cap cu pelin, pus ca un talisman pe obraji... În simple dureri de burtă, se pune un săculeț cu ovăz Încălzit, iar pentru umflătura pântecului și istericale, ei beau usturoi În rachiu... Abcesele le sparg cu cataplasme de foi de nalbă mare, fierte În miere și cu ceapă sau le deschid cu cuțitul și le spală cu ceai de păpădie". Dintr-un manuscris din sec
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
să fiarbă cu vin și să bea zeama. Când are omul bube În gură sau dureri de junghiuri: să iei ceapă de rută, să o fierbi cu vin bine, să ții zeama În gură de 3 ori. Când se umflă pântecul la om de frântură: să pisezi sămânță de in, tărâțe de grâu de vară, miere, să le amesteci, să le fierbi și să le pui la frântură, căldișoare. Pentru durere de inimă: ghințură (gențiană) să razi puțin, să o amesteci
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
planta fiartă s-o pui În oblojeală, la locul cu durere. Alt leac: să faci fiertură cu lesnicioară și să bei, o cană dimineața și una seara. Dureri de burtă: se pune un săculeț cu ovăz Încălzit bine pe umflătura pântecului; pentru istericale se ia usturoi cu rachiu. Buboaie (abcese): ca să se spargă, să pui frunze de nalbă mare, fierte cu miere și ceapă, iar după ce se deschid se spală cu ceai de păpădie. Contra Înțepăturilor de insecte: se pune vată
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
pe prețuri derizorii și cum țărănimea vinde găina din gura copiilor cu un pol, întorcându-se acasă, doar cu trei prafuri de chinină. Să vadă și să știe că din munca lui sfântă, din sudoarea țăranului obidit își îmbuibă toți pântecul cu osânză, toți trăind de pe spinarea lui încovoiată de mizerii și nevoi." Venind în sprijinul ridicării culturale a țăranilor, ziarul publică beletristică, mai ales de factură populară, snoave și anecdote, poezie populară, povești din viața satului (Sorcovadupă Delavrancea), republică povești
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
care sunt absolvită de orice responsabilitate personală și mă pot sacrifica Într-un «avânt de altruism» pe altarul Cauzei cu C mare13. Spaima, inconsistența psihică transformată În inconsistență fizică descriu Întreaga teroare a inadaptării la lume. Atracția cavernei - substitut al pântecului matern primordial - transformă realitatea Într-o prezență insuportabilă. Gândirea și scrierea sunt primele victime ale conștientizării obligației de a fi responsabil. Scrisul, ca formă a unui nou tip de raportare la realitate, mărește spaima de alteritate, de diferență și relevă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]