13,312 matches
-
Privirile sale, ca din imense turnuri de catedrală, îmi închid jaluzelele ochilor somnoroși, iar apoi mi-i deschid larg; însă, nu eram în camera mea micuță și fantastică, ci pluteam lent pe undele vântului suav și, deodată, cerul își deschide pânzele imense și schimbătoare ale nopții. Un cerc, la început incolor, apoi multiplicat în culorile curcubeului sub forma unor stele, deschise porțile către o cale necunoscută, spre o lume a paradisului. Pășeam spre această cale luminoasă, și mă întrebam: ,, Unde (măă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ciupercuțe de culori vii, vezi niște furnici umblătoare, care nu sunt decât oamenii, care aici, sus, nu mai par atât de falnici pe lângă mărețul Ceahlău. Te simți cel mai înalt om din lume, cel mai fericit, cel mai norocos. Chiar dacă pânzele imense și schimbătoare ale nopții învăluie întreaga natură, vrei să rămâi aici sus, în vârfurile semețe ale Ceahlăului, să contempli minunatele înfăptuiri ale naturii. Chiar dacă noaptea e neagră și rece, chiar dacă ești departe de lumea ta de jos de care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vâlvătaia de aur începe să e stingă, iar odată cu ea se sting și puternicele miresme de rășină proaspătă, noaptea neagră și rece se instalează încetîncet. Mii de licurici răsar din întunecimile codrului. Garda de onoare a cerului se schimbă treptat. Pânzele imense și schimbătoare ale nopții se aștern încet peste oceanul verde al coniferelor. Deodată văd lumină. M-am trezit din somn. Ce păcat că toate acestea s-au petrecut doar în vis! Ștefan Voicu, clasa a VII-a C În
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dădu seama că nu avea cui să vorbească. În genunchi, strângea cortul cu repeziciunea și știința celor deprinși cu drumețiile cu rucsacul În spate. El privea fascinat jocul mâinilor ei, tandre și energice În același timp, cărora bucata aceea de pânză li se supunea fără rezistență. Când se ridică sprintenă, cu graba femeii care are și altceva de făcut decât să rătăcească În dulcegării ieftine și fără rost, sau bune doar să Îmbrobodească burlaci abstinenți și sentimentali, intră În panică. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
creadă că doar o faptă anume ar putea răsplăti pe de-a-ntregul bunăvoința gazdelor sale. Și gândul faptă se făcu. Dar fără Încuviințarea sa: pătura cu care era acoperit, verde și roasă până la urzeală, Încât semăna mai degrabă cu o pânză de sac, Începu să se Înalțe puțin câte puțin deasupra pântecelui său: ca un palmier În deșert, șopti Amalia, ca o pagodă, ba nu, ca o catedrală, ca Turnul Ștefan, ca Dealul Florilor, ca Ignișul, șuieră Amalia, ca Moldoveanu, Negoiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
orice oră pe te miri cine În speranța unei tranzacții avantajoase nu era o soluție. Calea aleasă era mai dificilă dar și mai promițătoare. Și ca să nu mai lâncezească În balta supozițiilor, formă numărul de la atelierul Iolandei. Avea nevoie de pânză de decor ca să protejeze mobila și de foaie de cort ca să acopere parchetul. Intră direct În subiect, precis, sec ca Într-o afacere, o chestiune pur tehnică. Iolanda Îl ascultă și răspunse fără ezitare: Se rezolvă, după care Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În fața vilei Ster. Șoferul și un Însoțitor scunzi zdraveni, Îmbrăcați În combinezoane roșii ca mecanicii de la Ferrari, scoaseră fără greutate din mașină două baloturi impresionante pe care le depuseră În pragul ușii de stejar a casei. Un balot era alb, pânză de decor, iar celălalt verde Închis, un fel de foaie de cort dar mult mai suplă. Șoferul apăsă prelung pe butonul soneriei, grăbit să predea marfa și să-și vadă de drum pentru că mai avea de livrat În aceeași după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
stropită cu piatră vânătă. Era o imagine fastuoasă, recunoscu Terente Marcovici, abia ieșit de sub vraja unei emisiuni cu Iosif Sava, În stilul maestrului, mai exact, dar care cerea mici schimbări: va fi vorba de un iaht de mărime medie, fără pânze, cu un motor Yamaha destul de puternic. În felul acesta nu va fi obligat să se gândească la acoperișul din șindrilă al terasei care ar rămâne În aer pe durata croazierei. Terasa avea și patru stâlpi de susținere cu care Terente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ce voia să spună domnul farmacist, Întrucât băuse de mai multe ori cafea, pe la diverse familii, din cești cu numele ăsta. Rosenthal era de fapt un fel de steag al familiilor bune. Toată mobila era acoperită cu un soi de pânză de sac albă, dar mai fină. La fel și parchetul pe alocuri. Doar tablourile erau colorate și mâncărurile. Parcă erau la teatru, dar nu În sală, ci pe scenă, actori fără voie Într-o piesă care semăna foarte bine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu brațele Încărcate de platouri cu mâncăruri pe care le așezaseră cu evlavie pe masa uriașă din mijlocul sufrageriei, În timp ce un gând pios Însoțit de cruci mai mult sau mai puțin discrete se Îndrepta spre cei patru pictori ascunși În spatele pânzelor colorate, de unde urmăreau amuzați sau Încruntați petrecerea, după care, unii dintre ei, dacă nu cumva toți, urmau să-și facă bagajele și să se mute te miri unde: Într-un muzeu, Într-o bancă sau Într-o altă casă. Regretau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zicem, acceptă Petre Abrudan. Dar când... mă Înțelegi... Atunci m-aș fi apucat să pictez. Ce? Întrebară toți trei. Amintirea tuturor senzațiilor. Un fel de ejaculare târzie, dacă nu chiar post-mortem, ricană Eugen Pascu, Întins la umbra unui copac din pânza sa fetiș Călărețul. Abrudan și Nagy Oszkár izbucniră În râs. De ce râdeți? Întrebă Ziffer deloc supărat. Dacă te-ai uita și tu la ce se face azi, ai fi uimit să constați ca ejacularea ta plastică, cu ceva metafizică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Sancho Panza, observă Petru, Încă În căutarea unui punct stabil Într-o lume care Îi scăpa de sub control și În care până și tablourile păreau a-și fi pierdut autonomia și contururile precise, pentru a se topi Într-o singură pânză provocatoare, insolită și anonimă, prin complicitatea jucăușă a celor patru pictori, singurii care se distrau cu adevărat Într-o harababură cu final imprevizibil, dar cu atât mai promițător. 4. Gheretă, curtenitor, se oferi să se ocupe și de paltonul domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
invitată să asculte o prelegere despre artă, care era În același timp și o mustrare adresată celor ignoranți, ușor de recunoscut după graba cu care se făceau tot mai mici pe măsură ce timpul trecea, până la a deveni minuscule puncte negre În pânza de in care proteja parchetul. Din Brândușă nu mai rămăsese decât un B cu contururile neregulate, gata să pleznească pe la cusături. În frazele scurte, cu tăietura precisă, care ascundeau În adâncime căutarea febrilă a formulei memorabile, specifică profesorilor tineri, dornici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Violetei, un proiect ambițios pentru vârsta ei. Citind și recitind rândurile Violetei, am fost cucerită de felul În care amestecă analiza pur tehnică a picturilor cu detalii din viața pictorilor, așa Încât aceștia sunt mai mult decât niște inscripții discrete pe pânză, ființe vii ale căror siluete pot fi văzute dincolo de straturile de culori, ca Într-un fel de body painting. Ce Înseamnă asta nu contează. Chiar că nu contează, zise Încetișor Eugen Pascu. Ideea, Însă, Îi plăcea. Ceilalți trei pictori Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
putere! La auzul acestor vorbe, câțiva Își făcură cruce, În timp ce Brândușă Își spuse că, din punctul lui de vedere, unele schimbări s-ar chiar impune. Cum ar fi culoarea calului... Prea roșu! 7. Ziffer Sandor (l880-1962) „Natură statică”, ulei pe pânză, 80x70 cm, datat 1910, semnat dreapta jos. Lucrarea a fost pictată la Paris, dacă luăm În considerare datarea scrisorii lui Ziffer către prietenul său Boromisza Tibor, redactată la Paris În ziua de 25 XII 1910. Argumentele acestei presupuneri ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ocazie, Într-o cafenea sau o berărie. În viață totul se scrie și se citește, trăiește În același timp. Rareori ai timp să corectezi câte ceva. De rescris nici nu poate fi vorba. 11. Eugen Pascu (1895-1948) „Călărețul”, 1930, ulei pe pânză, 45x58 cm, semnat stânga jos cu roșu. Eugen Pascu este o personalitate aparte, cu Înclinații și tentații multiple. Pornește ca sculptor dar, poate, impactul cu mediul seducător al cromaticii picturale a Coloniei Îl face să abandoneze sculptura, reevaluându-și tentațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Coloniei Îl face să abandoneze sculptura, reevaluându-și tentațiile expresive și distrugându-și toate sculpturile, (vezi exemplul lui Modigliani). Pictura Îi oferea de acum șansa Împlinirii. În lucrarea de față, se poate observa marea sa știință compozițională prin restructurarea dreptunghiului pânzei cu un pătrat ușor deplasat, generat de două trunchiuri de copaci, În care, la rândul său, se Înscrie un triunghi sugerat de imaginea calului și a călărețului. Pentru a structura și mai puternic compoziția, Pascu descompune reprezentarea realistă a personajelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acest vers din Ion Mircea citit din Întâmplare Într-un număr de colecție al Echinoxului. Ea stătea pe spate, el, de-a lungul ei, ca un dig, sprijinit Într-un cot. 13. Petre Abrudan (1907 1979) „Moară veche”, ulei pe pânză, 50 x 70 cm, nedatat, semnat jos, În stânga tabloului. Deși nedatată, putem plasa lucrarea În perioada anilor 1933-1935, dacă ținem cont de impresia puternică pe care i-au lăsat-o Ziffer și Întreaga atmosferă coloristică a băimărenilor În momentul sosirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
adapă direct din scoc, ca vitele. Cine ar mai da bani pe pictori beți? se Întrebă retoric Nagy Oszkár, Eu zic, continuă el, se mai bem un pic din borul lui Ziffer și după aia, stingérea. La culcare, fiecare În pânza lui. Vorba aia, cum pictezi așa dormezi! Zis și făcut. Își trecură din mână În mână o sticlă cu vin, urându-și din nou La mulți ani și Boldog új évet, apoi Își strânseră mâinile În semn de rămas bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de fiecare dată, bunica Leah credea că Își recunoaște nepoata așa cum va arăta peste ani, Îmbăcată ca acum Într-un tricou alb din bumbac, cu frunze mici galbene de arțar, și romburi negre, și Într-o fustă lungă, gitane, din pânză de in, vernil. Și a fost iunie, și a fost vară. Ea a intrat la București, la Istorie, În speranța că În timp va trece la Istoria Artelor, iar el, la Cluj, la Geologie. Ani În șir, În memoria sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Deocamdată. Carevasăzică așa, zise ea, fără să pară În vreun fel vexată. Ea ar fi putut intra de câțiva ani pe piața asta. De când o tot invita pictorul din Piața mare să pozeze În atelierul lui. Curul ăsta merită o pânză, Îi zicea el, de câte ori o vedea visând În fata țigăncilor care se lăfăiau În rame sculptate, lângă un izvor din care se adapă un pui de căprioară. I se făcea rău văzând cât de bine puteau trăi unele, În timp ce ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
văzut, de revelion și licitație. Ideea ta cu anunțul la mica publicitate nu a fost neapărat stupidă, cât insolentă, dar câștigul e spectaculos, trebuie să recunoaștem. Acum ce-a fost, a fost. Nu ne mai rămâne decât să scoatem afară pânza de decor și să deschidem geamurile. De rest s-au ocupat oamenii domnului Brândușă. 40. Prin geamurile Înalte ale sufrageriei năvăli aerul Înghețat al zilei de 1 ianuarie, sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare. Din când În când, se auzeau strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
explorând cu ochii fiecare lucru comun și neînsemnat și nerecunoscând absolut nici unul. Am încercat aceeași manevră în gând. Am închis ochii, mi-am scormonit mintea, am orbecăit prin întuneric după conturul vreunui lucru familiar. Dar peste tot nu erau decât pânze de păianjen și umbre; nici acolo nu reușeam să mă regăsesc. M-am dus la geamul dormitorului. Lumea exterioară era alcătuită dintr-o stradă lungă și, de cealaltă parte a ferestrei, un șir de case terasate. Din loc în loc, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un fel degajat. Trebuia să ne tot timpul explicăm cuvintele, să reluăm ideea și să umplem golurile. Ne-am dat seama că propriile noastre discuții se transformaseră într-un soi de stenografie, un mic și îngrijit exercițiu minimalist. Să umplem pânze întregi cu tușe groase, evidente, pentru acei străini părea o risipă de sunete, timp și efort. Să vorbești cu note de subsol, așa avea să-i spună Clio mai târziu, pe când ne întorceam alene spre cort. Totuși erau destul de simpatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
goi se holbau de pe-o față plină de licheni pe când stătea în picioare, înalt și agresiv, ținând - mânuind - spatula, așa cum un erou ar ține o spadă. Puțin mai departe, într-o firidă adâncă, un Humphrey Bogart ursuz, învăluit în pânze de păianjen, stătea aplecat peste un pian cioplit din topor, cu paharul de piatră cenușie ridicat în mâna de piatră cenușie pe fracul de piatră cenușie. La capătul străzii, am trecut cu pași mărunți pe sub o arcadă năruită și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]