3,151 matches
-
pîndă, acolo unde ședeau sau stăteau în picioare, transfigurați ca sclavul roman dintr-o statuie celebră; ascultînd strigătele acelea, membrii creștini ai echipajului - sau partea lui civilizată - spuneau că trebuie să fie niște sirene și tremurau de frică, dar harponiștii păgîni rămaseră netulburați. Omul cărunt de pe insula Man - care era cel mai bătrîn dintre marinari - își dădu însă cu părerea că sunetele acelea sălbatice și înfricoșătoare erau glasurile unor înecați. în hamacul din cabina lui, Ahab nu află despre sunetele astea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sau patru zile după întîlnirea cu Rahila, cea care-și căuta copiii, bătrînul maniac începu să se cam îndoiască de fidelitatea echipajului său, întrucît acesta nu-i semnalase nici un jet; în orice caz, se îndoia aproape de toți, cu excepția harponiștilor lui păgîni; se întreba chiar dacă nu cumva Stubb și Flask se făceau dinadins că nu văd ceea ce el ținea morțiș să vadă. în ciuda acestor îndoieli, era destul de înțelept însă ca să nu și le dea pe față; doar felul său de a se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
corabia? Printre talazurile negre și sălbatice îi zăriră în curînd silueta fantomatică și lunguiață, mistuindu-se ca Fata Morgana prin ceață; doar vîrfurile catargelor mai erau afară din apă, iar pe vergile lor, cîndva înalte, se țineau cei trei harponiști păgîni care, țintuiți acolo de încăpățînarea lor, de lealitatea lor sau poate de destin, continuau să vegheze în creștetul corabiei ce se scufunda. Cercurile concentrice începură să înconjoare ambarcațiunea singuratică, iar oamenii, vîslele, mînerele lănciilor, toate obiectele însuflețite și neînsuflețite ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu care formează o unitate: „Ia fii bun dumneata și-i pune imediat la loc” (I.L. Caragiale); - conjuncțiile Însă, deci și adverbul totuși, plasate În interiorul unei propoziții, nu se despart prin virgulă: „Numai În cugetele cele mai eminente ale veacului păgân, fără Însă ca nimeni să bănuiască, amurgul contimporan avea tonuri și clarități” (G. Galaction). 5.4.2. Folosirea virgulei În frază Coordonarea - se pune virgulă Între propozițiile coordonate prin juxtapunere: „Mi-ai făcut un bine, ți l-am făcut și
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
eternizate” a satului ardelean. Dar fiori metafizici vin și aici, ca în Poemele luminii, să tulbure nepăsarea fericită a firii. Pan, bătrân și orb, retras într-o peșteră, e urmărit de umbra lui Christ. Conștiința, spiritul aștern umbră în edenul păgân al naturii. „Moartea lui Pan”, motiv liric foarte răspândit în literatura postnietzscheană, intervine și la B., marcându-i poezia printr-un al doilea aspect caracteristic, „tristețea metafizică”. Aceasta se extinde treptat în universul autorului odată cu volumele În marea trecere, Lauda
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
dispare din teatrul acesta, fiind înlocuită de porniri irepresibile, elementare, sub efectul cărora personajele se mișcă. „Mesagiul” („vestirea”) ia forma unor devize cu putere de a contamina oamenii și a le biciui voința, îndreptând-o spre faptă. Zamolxe, subintitulată „mister păgân”, e o dramă poematică, situată într-un timp mitic, pe meleaguri dacice, printre inși care, trăind confundați cu natura, sunt fulgere, izvoare, clocote de viață impersonală. Ei constituie pur și simplu forțe „smulse din potirul Marei Firi”, cum se spune
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
impersonală. Ei constituie pur și simplu forțe „smulse din potirul Marei Firi”, cum se spune în piesă. Zamolxe, întruchipând principiul „profetic”, înțelege foarte bine și ce ordine superioară le ghidează existența, drept care predică religia Marelui Orb, un soi de panteism păgân, corespunzător naturii și comportamentului dacilor. Dacii practică inconștient credința aceasta, fără a avea revelația învățăturii lui Zamolxe. Profetul intră în conflict cu Magul, personificare a spiritului practic și a instrumentalizării sentimentului religios, a utilizării lui ca mijloc de dominație politico-socială
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
îl lapidează. Dar abia astfel, prin actul jertfei, religia Marelui Orb le pătrunde în suflete. Originalitatea dramaturgiei blagiene rezidă în facultatea autorului de a descoperi în credințe populare ancestrale luminișuri metafizice și surse ale unor conflicte cu implicații ontologice. „Misterul păgân” e de fapt un „eres” care aduce pe scenă ecouri spirituale creștine într-o dramă religioasă dacică: Dumnezeu trebuie să-și sacrifice cuvântul (aici pe profetul său), spre a se revela oamenilor. Tot un „eres”, „Isus pământul”, credința populară străveche
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
diavolești și divine conlucrând, conform credințelor bogomilice, la prozelitismul catolic, lumesc, și transcendentalismul ortodox și la duhurile pustei și ale pădurii. Jertfa cu efect moral metamorfozant intervine în toate trei piesele. Prima și ultima dramatizează din nou „eresuri”, practica magică păgână a sacrificiului uman slujind înălțării unui edificiu (aici, sacru) și sugerând „frăția” Diavol-Dumnezeu sau aducând în scenă identitatea dintre căpetenia moților, tribunul Avram Iancu, și o pasăre „fără nume”, blestemată să se „facă om”, așa cum spun niște stranii versuri populare
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
că privesc trecerea trenurilor. Este posibil ca cel ce visează să nu fie decât spectatorul propriei vieți. Tergiversează prea mult lucrurile sau nu este suficient de creativ. Vițelul are o semnificație mai ales în raport cu simbolul biblic « Vițelul de aur», idolul păgân. Onorându-l, evreii își atrag asupra lor blestemul lui Moise și al lui Dumnezeu. Ar putea să însemne că cel care visează este ținut pe loc de persoanele pe care le admiră, de modelele pe care le-a adoptat? Zebră
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Însă după Înălțarea la cer a Domnului. Împreună cu fratele, cu sora ei și cu Maximin, unul din cei șaptezeci și doi de ucenici, Maria Magdalena se Îmbarcă și ajunge la Marsilia. Aici are o scurtă perioadă misionară. Evanghelizează o parte din populația păgână, Între care și pe unul din principii ținutului. Soția acestuia nu putea zămisli copii. În urma rugăciunii Magdalenei, ea rămâne Însărcinată. Drept mulțumire, principele decide să facă un pelerinaj la Roma, pentru a-l Întâlni pe apostolul Petru. Soția lui, cu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
amintim, Iuda Încarnează a patra ispită; apostolul devine sălaș al Satanei. Prin urmare, moartea sa echivalează cu distrugerea diavolului dinlăuntru, ea trebuie să aibă „spectaculozitatea”, intensitatea dramatică și caracterul respingător al unui exorcism satanicid. Mai mult, imaginarul lucanian, de tip păgân, nu concepe ideea de punițiune divină separată de ideea suferinței fizice. Iuda trebuie să sufere Îngrozitor, să simtă mâna lui Dumnezeu asupra lui Înainte de a-și da sufletul. O faptă cumplită nu poate merita decât o pedeapsă cumplită. Întâlnim asemenea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Învățăturii sale. Origen răspunde acestei Întâmpinări Încercând să pătrundă În psihologia lui Iuda, Încercând să-i Înțeleagă fapta, fără a i-o justifica sau legitima În vreun fel. În același timp el trebuie să „salveze fața” creștinismului, murdărită de adversarul păgân. Iată raționamentul său. Celsus simplifică și deformează. El vede În Iuda un trădător „brut”, când, În realitate, lucrurile sunt mult mai complicate, după cum reiese dintr-o lectură atentă a Noului Testament. În primul rând, trebuie remarcat faptul că Origen folosește
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
o entitate pozitivă, cu rol de intermediar Între diferitele eoane sau sfere ale universului. Or, trebuie spus că noțiunea de daimon, În literatura creștină, fie canonică, fie gnostică, nu are niciodată sens pozitiv, tocmai pentru a se diferenția de noțiunea păgână. A traduce termenul, În contextul nostru, prin „spirit”, constituie dacă nu o trădare semantică, cel puțin o soluție arbitrară, nejustificată prin nimic. În plus, găsim un contraargument serios În chiar mitologia sethiană (Evanghelia lui Iuda fiind un „produs” sethian). Conform
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
n-a intrat În limba greacă decât odată cu Septuaginta. ⎯ La origine, aphiemi Înseamnă strict „a trece cu vederea”, „a lăsa ca lucrurile să-și continue cursul În ciuda unui eveniment/act negativ sau reprobabil” (În franceză, laissez aller). În vocabularul grecesc păgân nu există noțiunile de „păcat” și de „iertare”. Syngnome nu are sens de „iertare”, ci de „Îngăduință”, „indulgență”. Zeul Îngăduie, lasă de la sine, tolerează cu generozitate greșeala unui muritor. Indulgența nu e considerată virtute; ea constituie apanajul prinților străini și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Fiului. Singurul contraargument care stă În picioare este următorul: lapsi-i din timpul persecuțiilor n-au afirmat că Isus a săvârșit miracole prin puterea lui Beelzebub, ci au negat, ca Petru, că ei ar fi creștini, acceptând să aducă sacrificii zeilor păgâni și Împăratului. E o mare diferență, după Ieronim, Între „a nu te mai recunoaște creștin și a spune că Isus Cristos este diavolul”. Neconvingătoare, trasă de păr, pledoaria lui Ieronim dezamăgește. Ambrozie Ambrozie al Milanului (339-397) se ocupă de logion
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Așa cum tocmai am spus, Ambigua reprezintă pentru Stăniloae un pretext de a-l spulbera pe Origen și origenismul, ultimul socotit ca responsabil de toate ereziile creștine (arianism, monofizism, monotelism, iconoclasm); Stăniloae Îl consideră pur și simplu o formă de panteism păgân. El se sprijină pe monografia lui Peter Sherwood, The Earlier Ambigua of Saint Maximus the Confessor and his Refutation of the Origenism, publicată la Roma În 1955, criticând fără rezerve poziția tolerantă a lui Henri Crouzel și Manlio Simonetti față de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
personal; de o parte, o lume statică, Împietrită În ritmul ei glacial și deznădăjduit; de cealaltă, o lume dinamică, pentru care libertatea este legea Întemeietoare. „Este evident”, conchide Stăniloae, „că opera De principiis abundă de tot felul de idei eretice, păgâne, chiar dacă sunt propuse de multe ori sub formă ipotetică. Îmbinarea a tot felul de contradicții nereconciliate face din ea o adevărată harababură”. Publicând de la Ambigua, Stăniloae Împușcă doi iepuri dintr-o lovitură: mai Întâi, reglează socotelile cu Alexandrinul fără a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pe care o va redacta pentru cea de-a doua ediție a monografiei despre Palamas (1993), Stăniloae revine la poziția sa intransigentă față de teologia catolică, socotită ca fiind purtătoare a germenilor raționalismului ateu și a unei viziuni maniheiste, ba chiar păgâne, a lumii. III Așa cum s-a putut constata, teologia lui Stăniloae este profund ancorată În tradiția patristică, mai bine zis Într-o anumită tradiție patristică, din care lipsesc Origen și Părinții latini. În prefața operei sale de căpătâi, Teologia dogmatică
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sec. al III-lea) este autorul primului tratat despre Sfânta Treime. După valul de persecuții anticreștine din vremea Împăratului Deciu (249) Novațian Încarnează atitudinea rigoristă față de lapsi, adică față de cei care au căzut În păcatul apostaziei, Închinându-se la zeii păgâni. Novațian și susținătorii săi nu recunoșteau valoarea pocăinței apostaților, cerând, pentru ei, un nou botez. Este ales papă de către preoții raliați la părerea sa. Este excomunicat de un conciliu reunit În 251 de către Ciprian. Biserica novațienilor continuă să existe până
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
fie așa de Îngrijorată pentru fratele meu. Și fă-l pe Capitolul Unsprezece să se Întoarcă la colegiu. Tămâia are o mulțime de scopuri În biserica ortodoxă. Simbolic, e o ofrandă adusă Domnului. Ca jertfele arse pe rug În timpurile păgâne, mireasma se ridică la ceruri. Înainte de zilele Îmbălsămărilor moderne tămâia avea o Întrebuințare practică. Acoperea mirosul cadavrelor În timpul Înmormântării. De asemenea, când este inhalată În cantități suficiente, ea poate provoca o transă mentală care seamănă cu extazul religios. Iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu tot mai multă putere. Îndea juns de tare încât să o excite, dar suficient de puțin ca să o facă să-l dorească. O dezmiardă, o palpează, îi încalecă trupul, însă nu o posedă. Trebuie să simtă și ea - femeia păgână - suferința pe care i-a prici nuit-o, să se perpelească înfometată, fără să aibă pentru moment dreptul la hrană, să aștepte, să se căiască, să merite ce va primi, să alerge după el pierdută în labirintul plăcerii, să nu cunoască
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și crivățul și gerul, Pe pământ lor li se pare că se nărue tot cerul... Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupîndu-și large uliți; Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri, Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată - Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fi trăit în veci de veci Și rânduri de vieți, Cu ale tale brațe reci Înmărmureai măreț, {EminescuOpI 192} Un chip de-apururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zâne ce străbat Din timpurile vechi. Căci te iubeam cu ochi păgâni Și plini de suferinți, Ce mi-i lăsară din bătrâni Părinții din părinți. Azi nici măcar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Că cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar, Căci azi le semeni tuturor La umblet
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mea oameni mai prefăcuți ca ei, care socotesc că e o virtute să nu arăți nimănui ce gândești! I-am răspuns că orânduirea lor politică e atât de aleasă, încât e greu de crezut că e într-adevăr o țară păgână. Secundul zise cu tărie: — Tocmai de aceea Japonia e o țară cu care greu se poate negocia. În curând vor încerca să controleze Oceanul Pacific. Dacă vrei cumva să-i creștinezi, mai ușor ar fi să-i cucerești cu forța armelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]