2,791 matches
-
de muște al insului ce se spânzurase în parc. Ceea ce m-a ajutat, probabil, să nu fac o prostie. Vă asigur că nu exagerez deloc starea în care mă aflam. Într-un ungher al camerei mele era o pânză de păianjen. Într-o seară, am observat că în timp ce-și țesea pânza, păianjenul se încurcase nu știu cum în ea. Și astfel devenise captivul propriei sale creații. Mă uitam la el cum se zbătea încercînd să iasă și nu putea. Mă gândeam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
probabil, să nu fac o prostie. Vă asigur că nu exagerez deloc starea în care mă aflam. Într-un ungher al camerei mele era o pânză de păianjen. Într-o seară, am observat că în timp ce-și țesea pânza, păianjenul se încurcase nu știu cum în ea. Și astfel devenise captivul propriei sale creații. Mă uitam la el cum se zbătea încercînd să iasă și nu putea. Mă gândeam că semăna cu mine. Eram frați. Tot așa făcusem și eu. Construisem un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sale creații. Mă uitam la el cum se zbătea încercînd să iasă și nu putea. Mă gândeam că semăna cu mine. Eram frați. Tot așa făcusem și eu. Construisem un joc până ce căzusem în capcana lui. Am vrut să ajut păianjenul, să-l scot de-acolo, din ghemul încîlcit de fire, dar m-a înțepat și atunci, enervat, dintr-un singur gest am măturat toată pânza aceea cu păianjen cu tot. Cred că l-am omorât. După asta am simțit un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Construisem un joc până ce căzusem în capcana lui. Am vrut să ajut păianjenul, să-l scot de-acolo, din ghemul încîlcit de fire, dar m-a înțepat și atunci, enervat, dintr-un singur gest am măturat toată pânza aceea cu păianjen cu tot. Cred că l-am omorât. După asta am simțit un fel de gol în stomac. Așa se întîmplă, știți și dumneavoastră. Vrem să facem bine și iese pe dos. Am încercat să mă liniștesc. În definitiv, ce rău
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
asta am simțit un fel de gol în stomac. Așa se întîmplă, știți și dumneavoastră. Vrem să facem bine și iese pe dos. Am încercat să mă liniștesc. În definitiv, ce rău săvîrșisem? Orice gospodină când face curat omoară un păianjen poate, fără să mai aibă remușcări. Dar atunci de ce nu acceptăm, mi-am zis, că și noi sîntem pentru destin niște bieți păianjeni și atît? Am ieșit pe străzi și m-am trezit la marginea orașului. Acolo era un zid
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Am încercat să mă liniștesc. În definitiv, ce rău săvîrșisem? Orice gospodină când face curat omoară un păianjen poate, fără să mai aibă remușcări. Dar atunci de ce nu acceptăm, mi-am zis, că și noi sîntem pentru destin niște bieți păianjeni și atît? Am ieșit pe străzi și m-am trezit la marginea orașului. Acolo era un zid vechi, dărăpănat. Privindu-l, m-am gândit că totdeauna în viața mea a existat un zid. Mai demult, când am fost prima oară
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Vrea să-mi pecetluiască gura. Să încetez să vorbesc. Aș aparține atunci gării. Aș fi și victima și Dumnezeul ei. Un Dumnezeu mut și indiferent, culcat pe o bancă din sala de așteptare, cu o mască de sticlă pe față. Păianjenii și țânțarii ar roi în jurul meu ca niște slujitori credincioși. Mi-e frică de asta, de aceea vorbesc continuu. Dacă m-aș opri, mi-ar fi greu să mai mișc buzele. Ele ar deveni de sticlă. Și m-aș teme
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
semn că ieșirea din letargie nu înlăturase primejdiile care ne amenințau moralul. Într-adevăr, peste apa fântânii, care trebuia curățată din când în când, a început să apară iarăși o pâclă verde, ca o cocleală, iar prin sala de așteptare păianjenii au reînceput să-și țeasă pânza, deoarece, după câteva zile de derută, renunțasem să ne mai zbatem. Mâncam în silă și aveam sentimentul că lucrurile nu puteau evolua decât spre mai rău. Trebuia să începem, prin urmare, să învățăm ceea ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se lupte cu alți șerpi. El rămânea, cum s-ar zice, pe peronul lui. Mai putea să ia totul de la început. Alte iubiri sau alte lupte. Mă simțeam frate cu șerpii pe care-i văzusem, așa cum mă simțisem frate cu păianjenul pe care-l omorâsem într-un moment de enervare. Vă miră cumva asta? Nu există, credeți, fraternitate decât între oameni? Nu, nu-i adevărat. Și nu putem fi frați chiar cu toți oamenii. Unii sânt îmblînzitori. Alții, îmblînziți, nesupuși sau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-o pe ambele fețe, după care am azvîrlit-o. Nu era decât o listă de trenuri anulate. Numai cifre. Am trecut repede prin sala de așteptare și prin celelalte încăperi. Totul arăta cum știam. Nu se clintise nici un fir de praf. Păianjenii își țeseau pânza mai departe nestingheriți. Când s-a lăsat însă noaptea și a început vântul, m-a cuprins o neliniște. O teamă. Așa din senin, așteptând să adorm. Cum să vă explic? Înlăuntrul așteptării începe să foiască uneori ceva
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și mă feream de Eleonora. Mă gândeam că avea acum motive puternice să mă creadă un cabotin; și ce zic eu cabotin... cabotinii vor să joace pentru un public numeros, or, eu mă mulțumeam cu o singură persoană și cu păianjenii din sala de așteptare... Poate mă urmărise cu compasiune. Își va fi spus: "Păcat de calitățile lui"... Sau se prefăcuse că mă ia în serios, ca să nu mă contrarieze, cum procedezi cu nebunii, de teamă că altfel, cine știe, puteam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
seama, e un lucru foarte grav. Astăzi înțeleg chiar mai mult. Atunci încă mai exista un spectator, un martor la ceea ce spuneam. Cât timp mai există cineva lângă tine înseamnă că poți vorbi ca pentru toată lumea, chiar dacă te ascultă și păianjenii. Și nu e nevoie să ridici tonul. Abia acum, după plecarea Eleonorei, știu de fapt ce deosebire este între singurătate și pustiu. Și că există și o altfel de frică. Vedeți în ce situație ciudată mă găsesc, domnilor? Eu am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am făcut un pas greșit și am alunecat în ea. Mă duceam la vale, apropiindu-mă de elefanți și în zadar încercam să mă opresc. Atunci m-am trezit. Dimineața scălda geamurile murdare ale gării. Și chiar deasupra mea un păianjen își țesea pânza. Dar uneori mi se pare că mai alunec încă... Nu e și destinul ca un elefant orb? m-am întrebat atunci. El nu alege între bine și rău. Și dacă nimerești între copitele lui... Eleonora mi-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lume? Nu pentru a instaura împărăția grotelor? S-ar zice că ei vor să așeze lumea între o pădure și o mlaștină, având ca templu o gară pustie; un templu cu altarul pătat de muște și acoperit cu pânze de păianjen; cu un jilț de piele ros în fața unui sfeșnic, în loc de tron; gol; tronul pustiului nu poate fi decât gol; cine trece, trebuie să treacă fără să înțeleagă nimic și să se închine. Dar cine trece? Deocamdată mă tem că eu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
miriștea și nimic... În noaptea următoare am dat parcă de o poartă ruginită și încuiată. M-am chinuit destul de mult s-o împing, s-o forțez. În zadar. Era înțepenită zdravăn. Și tocmai în gaura cheii își făcuse pânza un păianjen, așa că nu puteam vedea ce era dincolo. Dar, spre uimirea mea, am descoperit prin apropiere urme de pași. Se pierdeau pe iarbă și eram gata să renunț să le mai urmăresc când le-am văzut din nou, întipărite în pământul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
trăiește agățat undeva între singurătate și lume, fără să se decidă pentru nici una și fără să le înțeleagă bine pe nici una. Cum ar zice un înțelept... Înțelept? Mai bine să renunț la acest cuvânt dacă nu vreau să omor toți păianjenii din sala de așteptare. Nu sânt cel mai rău dintre oameni, în afară de mine n-am făcut rău nimănui, dar nu mai suport înțelepciunea. Ea nu-mi poate șopti decât singurul sfat într-adevăr rău: să mă învăț cu pustiul în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
noi, rămâne singură în fața fiarei. Ea e singura care nu ne părăsește când ne rătăcim în pustiu. Și singura care ne aduce apă când buzele ard de sete. Cunosc bine aceste lucruri. Știu ce înseamnă să nu rămâi singur cu păianjenii și țânțarii. Când dormi, speranța te veghează. Când bate vântul noaptea, îți așază o mână răcoroasă pe frunte să te liniștească. Și când privești spre pădurile din zare, ea îți șoptește că dincolo sânt oamenii la care vrei să ajungi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Ceea ce auzisem noi, așadar... Ne-am apropiat. Chiar la marginea pădurii, am dat de o altă colibă. Intrarea era ferecată de o ușă de fier ruginită. Am bătut în ea, am strigat, dar nu ne-a răspuns nimeni. Pânzele de păianjen ce acoperiseră ușa păreau, dealtfel, să arate că de multă vreme nu umblase nimeni pe acolo. Puțin mai departe, am descoperit însă în pământ urme de pași care se pierdeau în pădure. Se vedeau încă destul de bine, nu erau foarte
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
putea crede și mort deoarece nu făceam nici un gest, nici o mișcare și uneori închideam și ochii ca să mă aud mai bine. Aici masca a devenit inutilă, iar după plecarea Eleonorei cu atât mai mult. Pentru cine s-o port? Pentru păianjeni? În gara asta am simțit nevoia să mă aud cu adevărat, să vorbesc cu voce tare. Pustiul a adunat în mine toxine pe care nu le pot elimina decât vorbind... Și chiar mă întreb uneori dacă destinul meu nu s-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gust nelămurit ca însăși viața mea. Nu mă mir că aerul dimineții devine, brusc, sălciu. În dimineața asta plec. E ultima noapte pe care am petrecut-o în confesionalul meu. Mi-am terminat spovedania și-mi las confesionalul la dispoziția păianjenilor. Nu mai sper s-o văd pe Eleonora revenind, și voi încerca să străbat deșertul de dincolo de pădure. Sânt calm, dar credeți-mă, domnilor, nu știți cât de violent este calmul. Deasupra plopilor se înalță un soare spart. Și îmi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am oprit la umbra unui copac care, în loc de fructe, avea pe ramuri Reflexii de lumină, inocență și magie 15 acadele delicioase sub forma unui bastonaș. Mai departe am întâlnit un fluturaș foarte micuț, care se prinsese de o pânză de păianjen și se zbătea vainevoie! L-am salvat din acea primejdie și îndată am remarcat că avea un spic de grâu în mână. Fluturașul s-a atins cu spicul și imediat s-a mărit. El mi-a spus: - Mândrule și generosule
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
ați aflat-o deja - căci trebuie să rețineți: apa circulă și eu - micuțul bulgăraș de apă, mă voi întoarce și vă voi spune o altă pățanie pe care o voi trăi pe acest pământ. Rotariu Ionuț - Petronel Școala Gimnazială Rediu Păianjenul S-a trezit dintr-o dată pe pământ, confuz, neîndemânatic, neștiindu-și rostul în lume. Avea opt ochi, opt picioare și era cât o gămălie de ac. Se chinuia să coboare de pe planta care l-a găzduit în primele lui secunde
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
și deodată pânza s-a agitat; în ea sărise un greieraș. Acesta a încercat din răsputeri să înfășoare vietatea, iar în final a reușit. În altă zi, un copil dorise să-i strice pânza și așa a și făcut; seara, păianjenul s-a ambiționat și a început să își repare pânza. Pe parcursul anului, l-au atacat călugărițe, viespi, albine, alți păianjeni, dar el le-a ținut piept, ba chiar pe unii i-a și mâncat! La începutul iernii, el era mai
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
în final a reușit. În altă zi, un copil dorise să-i strice pânza și așa a și făcut; seara, păianjenul s-a ambiționat și a început să își repare pânza. Pe parcursul anului, l-au atacat călugărițe, viespi, albine, alți păianjeni, dar el le-a ținut piept, ba chiar pe unii i-a și mâncat! La începutul iernii, el era mai mare decât un capac de sticlă; scăpase din multe primejdii și se dovedise a fi puternic. Vântul nemilos al iernii
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
între oameni bună învoire!” Și de două mii de ani, în Noaptea Sfântă, coboară pe pământ și merge la cei ce au nevoie de ajutorul lui și le aduce vindecare celor bolnavi, bineînțeles, prin Harul și Puterea dată lui de Domnul! Păianjenul Atunci când crudul rege Irod a pornit prigoana împotriva pruncilor, vrând să-L prindă și să-L ucidă pe Nou-Născutul Fiu al lui Dumnezeu, Sfântul Iosif a fost înștiințat în vis de către Arhanghelul Gavriil despre aceasta, zicându-i: „Ia Pruncul și
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]