1,946 matches
-
până la întemeierea statelor Munteniei și Moldovei"; • Epoca Slavismului, care a durat între 1290-1633, adică până la domniile lui Matei Basarab și Vasile Lupu; • Epoca Grecismului, plasată între anii 1633-1821, "până la răsturnarea domniei Fanarioților"; • Epoca Românismului, 1821-1894, mai exact de la restabilirea domniilor pământene până în zilele lui Xenopol. În pofida însemnatelor progrese pe care le înregistrează istoriografia românească în faza ei critică, așa cum a practicat-o A.D. Xenopol, reminiscențe ale latinismului ficționalist continuă să poate fi ușor reperate în schema utilizată de marele istoric ieșean
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
limba română în biserică și administrație în locul celei slavone; c) Epoca Grecismului (1633-1821), care se întinde pe întreaga durată a fanariotismului; d) Epoca Românismului (1821-1894), epocă deschisă prin Revoluția de eliberare națională a lui Tudor Vladimirescu soldată cu restabilirea domniilor pământene. Cele patru acte ale istoriei române stau sub semnul relației ireconciliabile dintre libertate și subjugare națională. Naționalitatea română, odată formată și conștientă de sine, a fost trecută prin ordalia îndoită a slavonismului și grecismului. Românismul nu doar că a supraviețuit
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
spunem despre un S, identificat cu un "român", că este "om", atunci predicatul "om" trebuie să rămână deschis generalizării, așa încât să putem enunța despre acest subiect, "român", tot ce poate fi enunțat despre predicatul "om"; de pildă, că român este pământean, că este ființă rațională, că produce unelte etc. Relevanța mișcării gândirii în timp care, deocamdată, doar "leagă" termeni, care abia în aces fel sunt constituiți ca atare este, aici, evidentă; la fel este și ieșirea subiectului de sub reglajul direct timporizator
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
compatibilizare, cel mai „slab“ devenind copia celuilalt. Faptul are loc nu doar În cadrul unui cuplu, dar chiar Între prieteni. Compatibilitatea se traduce În oscilații ale caracterului biocâmpului comun, care reproduce Într’o „biocenoză“ spirituală ceea ce se Întâmplă și În biocenoza „pământeană“. Alegerea poate fi și rezultatul unui „franțuzesc“ coup de foudre; asta Înseamnă Întâmplătorul caz În care biocâmpul celor doi e a priori compatibil. Dar, pentru că biocâmpul variază În timp, avem nevoie și de perseverență pentru a menține și valorifica În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
marele boier emigrat și naturalizat în Rusia, intrat în armata rusă cu gradul de general de brigadă, fost membru al delegației ruse pentru încheierea păcii de la București. Noul guvernator a fost ajutat în conducerea oblastiei (provinciei autonome) numai de boieri pământeni, reuniți într-un sfat obștesc, asemănător cu Divanul Domnesc de la Iași. El a numit ispravnici ai ținuturilor pe acei boieri basarabeni care au rămas în provincie, cu înclinații rusofile, care făceau parte din marile familii boierești ale Țării Moldovei, Balș
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
din moment ce Goethe afirmă cu toată tăria că: opera mea aparține unei ființe colective, care poartă numele de Goethe 5. În volumul Convorbirilor cu Eckermann, mai exact în discuția purtată cu Friedrich Soret cu puțin timp înaintea sfârșitului său ca ființă pământeană, în 17 februarie 1832, Geothe mărturisea: Cele scrise de mine nu le datorez numai și numai înțelepciunii mele, ci atâtor și atâtor mii de lucruri și de persoane care mi-au oferit materialul necesar. Am avut de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
înstrăinare: Și când gândesc la vieața-mi, îmi pare că ea cură/ Încet repovestită de o străină gură,/ Ca și când n-ar fi vieața-mi, ca și când n-aș fi fost84. În poemul Înger și demon, interiorul se regăsește cufundat în atmosfera rugăciunii, fecioara pământeană, rugându-se cu toată puterea ființei aeriene, dobândește conturul îngerului însuși: În biserica pustie, lângă arcul în părete,/ Genunchiată stă pe trepte o copilă ca un înger (s.n.);/ Umbra ei, ce ca și dânsa stă în rugă-ngenunchiată85. Nimic nu lipsește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și pasăre, primăvară și basm de iarnă, albeața Nordului și flacăra Sudului, toate idealele pierdute le regăsesc într-un singur chip, într-al tău!261. În acest moment se produce, printr-o alchimie inexplicabilă, transferul întregului bagaj poetic în amorul pământean, pentru ca apoi să-și ia zborul, zborul atâta timp visat: când îmi imaginam că acea copilă dulce și blândă ce trecea alături cu mine putea să mă numească vrodată bărbatul ei, un farmec neînțeles, o căldură ca aceea a camerei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-se ideea de mister: încăperile gândirii mai nu pot să le încapă 107. Incertitudinea din ipostaza incipientă a iubirii se reflectă sub multiple fațete: dragostea-suferință, dragostea-așteptare, dragostea-semn. Numai norocul este cel care lasă un semn vizibil și explicit al iubirii pământene: de noroc i-s umezi ochii 108. În felul acesta, formele erosului dobândesc valențe simbolistice grave: facerea lumii, visul, armonia cântecului, gândirea profundă și plânsul. Unele dintre ele iau proporții de negândit pentru omul comun; facerea lumii implică nebănuite armonii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de vremea/ Să mai treacă se îndură,/ Când eu stau șoptind cu draga/ Mână-n mână, gură-n gură111. Strofa are o lumină aparte; sărutarea nu este decât pură amintire, neavând obișnuitele trăsături ce țin de plumbul gravitațional al cuplului pământean. Imaginea iubitei nu este prea departe de cea a icoanei Maicii Domnului din colțul unei încăperi a casei ipoteștene. Poetul are aproape aceeași devoțiune pentru amândouă. Și de ce le-ar separa, când atitudinea copilului din el nu comportă nici un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
data aceasta, zborul lui Hyperion are măreție: Porni luceafărul. Creșteau/ În cer a lui aripe. Timpul se concentrează și el: Și căi de mii de ani treceau/ În tot atâtea clipe. Îl trag în urmă încă fire impalpabile ale sentimentului pământean: El zboară, gând purtat de dor,/ Pân piere totul, totul, dar pe măsură ce înaintează în spațiu, depărtându-se de pământ, coordonatele sunt cu totul schimbate, Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște,/ Și vremea-ncearcă în zadar/ Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
unei comuniuni în Eros. În felul acesta, natura încorporează în ea o vocație demiurgică 320. Insula are darul suprem de a aboli realitatea, timpul și spațiul, consacrând ieșirea în afara acestora. Dacă, în Luceafărul, Cătălina ar fi acceptat să părăsească viața pământeană și să își asume lumea spațiilor siderale ale lui Hyperion, situațiile ar fi fost similare, căci în aceasta rezidă condiția originară și originală a celui din urmă. Spre deosebire însă de Cătălina, care se sperie atunci când este pusă în fața unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vitale ale capului În organismul uman. Expunerea dogmatică cea mai completă a noii analogii, potrivit căreia instituția ecleziastică nu mai este doar „corpul lui Hristos”, ci un „corp mistic”, al cărui cap este Hristos și, pe cale de consecință, vicarul său pământean, Papa, Îl aflăm În bula Unam Sanctam, dată În 1302 de Bonifaciu al VIII-lea. Redau În continuare partea cea mai semnificativă din acest punct de vedere: „Sub imboldul credinței, suntem constrânși să credem și să susținem că Biserica este
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
Sărbătoare a Viticultorilor din Vevey. Sărbătoarea din Vevey, orășel elvețian din cantonul Vaud situat pe malul drept al lacului Léman, reunește tot ceea ce înseamnă operă literară, plastică, muzicală și dramatică, revigorând sufletul unei regiuni, al unei țări, și celebrând înțelepciunea pământeană și spiritualistă a comunității viticole 151. Filosofie pe care Ramuz o exprima în acești termeni: "Pâinea, care e pentru trup, vinul, care e pentru spirit."152. Mai mult decât oricare alte populații agricole, comunitatea viticolă a favorizat, de asemenea, apariția
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
purificat. Urcând cele nouă 599 Brian Leich Malyneauy, Piers Vitebsky, Pământ sacru. Monumente sacre, Editura ALL, 2008, p.128 129. 424 nivele În sensul acelor de ceasornic, pelerinilor li se părea că urcă „cele trei scări ale devenirii” Între lumea pământeană și cea cerească. Până În secolul al X-lea a fost cel mai important centru de pelerinaj, apoi atenția s-a Îndreptat spre estul Javei, unde budismul cunoaște o nouă Înflorire. În 1006 erupția vulcanului Merapi a provocat mari stricăciuni, statuile
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
am fost, v-am iubit și nu am făcut niciodată vreo deosebire religioasă."171 Impulsionată de domnitor probabil, după doar câteva luni de la această declarație, în martie 1864, Camera Deputaților vota legea comunală care, prin articolul 26, recunoștea categoria evreilor pământeni.172 Dacă domnitorul își permitea să aibă inițiative de tipul celei menționate, aceasta se datora într-o foarte mare măsură simpatiei de care beneficia în rândul marii majorități a populației. Ceea ce nu agreau însă cei mai mulți dintre români erau unele practici
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
argumentele prezentate de Mihail Kogălniceanu, la 7 octombrie 1857, în favoarea ultimului deziderat amintit erau, pe de o parte, contribuția pe care o putea aduce existența unei legături cu familiile domnitoare ale Europei la stabilitatea noului stat, dar și compromiterea domniilor pământene, considerate a fi regimuri favorabile anarhiei și corupției 259. Destul de convingător în pledoaria sa pentru un prinț străin pe tronul Principatelor era și C. Hurmuzaki, care sublinia rolul unei soluții de acest tip în eliminarea luptelor dintre diferitele grupări politice
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
ad-hoc din Moldova era adoptat și de cel al Țării Românești, pregătind într-un fel terenul viitoarei uniri. Cu prilejul discuțiilor referitoare la acest document, I.C. Brătianu, după ce realiza în stilul său o incursiune în istoria românilor, arăta că domniile pământene creaseră posibilitatea exercitării numeroaselor influențe străine în Principate. Nici el nu ignora faptul că tronul fusese, de-a lungul timpului, obiectul disputei familiilor boierești influente 261. Acuzat chiar în preajma adunărilor ad-hoc de faptul că se evidenția printr-un comportament politic
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
D. Bolintineanu să transmită deputaților din Moldova hotărârea guvernelor europene de a nu accepta sub nici o formă slăbirea Imperiului otoman 265. Că așa stăteau lucrurile se observa foarte clar în prevederile Convenției de la Paris care enunțau principiul alegerii unor domni pământeni. La fel de consecvenți se dovedeau a fi însă și românii. Chiar dacă planul întocmit de Anastasie Panu fusese respins 266, preluând o solicitare a unuia din membrii săi care declara la 5 ianuarie 1859 că, în pofida hotărârii Convenției, reprezentanții românilor trebuiau să
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
sprijinea unirea, dar și alegerea unui prinț străin, diplomatul francez amintit mai sus transmitea reprezentantului Austriei la Paris, R. Metternich, că o susținere reală avea doar perpetuarea unirii 307. Drouyn de Louys făcea parte dintre aceia care susțineau un prinț pământean, iar printre liderii politici pe care îi avea în vedere erau Ion Ghica, susținut și de Anglia, sau Grigore Basarab-Brâncoveanu308. Bine informat la rândul lui, reprezentantul Austriei Eder credea că, dacă Puterile Garante continuau să-și mențină opoziția față de aducerea
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
exprima involuntar o stare de spirit deloc străină factorilor responsabili de la București. Iașul intra în atenția acestora și datorită varietății de opțiuni politice existente în fosta capitală a Moldovei. Dacă din partida ieșeană favorabilă instalării pe tron a unui domn pământean făceau parte A.D. Holban, Ion Creangă, Nicolae Ionescu, B.P. Hașdeu, Simion Bărnuțiu, I.H. Rădulescu - iar unii dintre ei, precum Nicolae Culianu, Petre Suciu sau Gh Panu464 aprobau ideea amintită fără a se implica la modul concret -, în grupul ieșenilor care
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
în pledoariile lui idei dintr-una din lucrările cunoscute ale lui Nicolae Istrate, și anume Asupra puterii legiuitoare și privilegiile Principatelor Moldo-Române apărută în 1856488. O grupare deloc de neglijat datorită componenței sale era "Partida" ieșeană pentru aducerea unui domn pământean, formată printre alții din A.D. Holban, Ion Creangă, Neculai Ionescu, B.P. Hașdeu, Neculai Culianu, Petre Suciu, Gh. Panu489. Participarea mitropolitului Moldovei 490 dădea o anumită greutate acțiunii protestatare, ce izbucnea după săvârșirea slujbei religioase, mai ales că, așa cum informa Ștefan
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
1 mai 1866 că "mă pronunț cu națiunea"514, fără a fi fost însă mulțumit de textul propus de Locotenența Domnească, Nicolae Ionescu afirma, după ce-și exprima convingerea asupra caracterului irevocabil al Unirii, că momentul proclamării unui alt principe, pământean sau străin, trebuia amânat pentru a fi în acord cu dorințele Europei. Misiunea Adunării era, în opinia sa, doar votarea unei Constituții. La fel de categoric devenea acum și I. Heliade Rădulescu, ce reamintea de vechile angajamente luate la Islaz, când se
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
pentru a fi în acord cu dorințele Europei. Misiunea Adunării era, în opinia sa, doar votarea unei Constituții. La fel de categoric devenea acum și I. Heliade Rădulescu, ce reamintea de vechile angajamente luate la Islaz, când se optase pentru un prinț pământean pe cinci ani515. În tot acest timp, având imaginea completă asupra ecoului extern pe care-l produsese abdicarea lui Cuza și a consecințelor pe care le putea genera o greșită gestionare a situației apărute, I.C. Brătianu recomanda autorităților înlocuirea deputaților
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
de ani au putut să ne ia comerțul, să ne umple orașele și să devină burghezia noastră. Nu se află jidovi cerșetori, acest rol l-au rezervat se vede numai popoarelor în care trăiesc, jidanul e scutit de arbitraritatea judecătorilor pământeni, căci, dacă nu-i place judecata lor, apelează la protecția străinilor numindu-se târtan."611 Faptul că exista la mijlocul anului 1866 o "luptă" inegală era o realitate, dar responsabilitatea pentru această situație nu revenea evreilor, ci trebuia căutată în modul
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]